Sari la conținut
Forum Roportal
Kaleidoscope

Singuratatea

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Se zice ca oamenii bogati sufleteste rezista si singuri, ceilalti nu, ci innebunesc.

mda... spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nu as rezista mai mult de cateva zile fara lume in jurul meu. si daca se intampla sa fie neaparat nevoie sa petrec mai multe zile singura (din cauza lucrului, sau a unui examen sa zicem), trebuie sa "recuperez " apoi cu diverse activitati de socializare. :yahoo:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Eu sunt o singuratica...la fel ca si Kaleidoscope. :o:

Si eu ma simt singur acum, si nu pentru ca locuiesc singur. Prietenii au grija sa nu imi sufere frigiderul de singuratate! :tease:

Singuratatea ne chinuie datorita unor nelinisti interioare - cum ar fi despartirile si esecurile sentimentale. Eu cand am acest sentiment, si dispun de timpul necesar, urc pe munte si ma reculeg. De fapt orice coltisor de natura linistit ne poate ajuta bine. Pentru mine asta e cea mai buna terapie.

Dupa asta ma intorc si imi reconstruiesc viata.

 

Cat despre durata te timp cat as rezista izolat, fara sa am contact cu nimeni, nu stiu. Pana nu experimentam nu putem sti. Imi amintesc cand eram in armata ce ne chinuiam toti pana la permisie sa ne intoarcem in mediul nostru. Atunci chiar eram 'singuri'.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti?

 

 

Mult timp. :tease:

Editat de micalutza

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Si eu ma simt singur acum, si nu pentru ca locuiesc singur. Prietenii au grija sa nu imi sufere frigiderul de singuratate! :tease:

Singuratatea ne chinuie datorita unor nelinisti interioare - cum ar fi despartirile si esecurile sentimentale. Eu cand am acest sentiment, si dispun de timpul necesar, urc pe munte si ma reculeg. De fapt orice coltisor de natura linistit ne poate ajuta bine. Pentru mine asta e cea mai buna terapie.

Dupa asta ma intorc si imi reconstruiesc viata.

 

Si eu am aceeasi metoda desi uneori nu am posibilitatea de a merge din diverse motive. Chiar daca nu merg singura (merg cu baietelul meu) imi prinde extraordinar de bine. Poate ca e si influenta faptului ca am adorat muntele de mica, de cand mergeam in vacantele de vara la bunici si imi placea sa haladuiesc pe coclauri...dar atunci mergeam cu sora mea.

Si imi prinde extrem de bine sa merg la Manastirea Caraiman. De acolo, intotdeauna ma intorc cu sufletul inundat de liniste si imi gasesc solutii si raspunsuri la problemele de suflet.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

La fel ca orice in viata, lucrurile vin si pleaca, scad si cresc, la fel ca mareea - si ce frumos spune Noica lucrul acesta.. Singuratatea este necesara, cateodata simt ca mai bine m-as impusca decat sa vorbesc cu cineva sau decat sa vad pe cineva (v. Cioran), dar cateodata trebuie neaparat sa ies afara si sa fiu in societate.. Sunt perioade cand acumulez experiente, plonjez in societate si discutii, apoi vine o perioada de reculegere si triere.. Viata e ciclica, dar ce frumoase cicluri are..

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
La fel ca orice in viata, lucrurile vin si pleaca, scad si cresc, la fel ca mareea - si ce frumos spune Noica lucrul acesta.. Singuratatea este necesara, cateodata simt ca mai bine m-as impusca decat sa vorbesc cu cineva sau decat sa vad pe cineva (v. Cioran), dar cateodata trebuie neaparat sa ies afara si sa fiu in societate.. Sunt perioade cand acumulez experiente, plonjez in societate si discutii, apoi vine o perioada de reculegere si triere.. Viata e ciclica, dar ce frumoase cicluri are..

 

frumos a spus Cioran...

si tu, viata e ciclica :tease:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cred ca totul porneste din copilarie. Daca analizam acest aspect, vom descoperi ca modul cum ne-am petrecut copilaria, legatura pe care am avut-o cu parintii este foarte importanta. Poate ma insel, dar eu cred ca cei care au trait intr-o familie dezbinata, cei care nu prea au cunoscut iubirea si atentia parintilor, cei care au avut prea multe restrictii, niste parinti severi, s-au transformat in niste singuratici! Pot avea o viata sociala, dar se simt mult mai bine singuri, se descurca singuri, nu cer sfaturi. Desi par inadaptati, sunt niste oameni puternici, caliti, independenti.

 

Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti?

 

se spune ca ceea ce nu te omoara, te face mai puternic....legea adaptabilitatii. Si eu sunt un singuratic din pacate. Nu sunt natural introvertit, ci mai degraba artificial introvertit...hai ca'am spus-o si pe asta...! reinventez psihologia. lol

 

Prietenii mei cei mai buni sunt timpul, rabdarea, meditatia.

 

si ceea ce imi pare rau este ca cel mai greu este sa faci un club al singuraticilor...ca eu numai idei din astea imposibile am in cap :wink:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×