vio^ 0 Raportează post Postat Octombrie 31, 2005 In primul rand bine ai venit pe forum, optimista. :P Vesela in aparenta si eu sunt, dar numai la inceput, apoi revin la starea mea d izolare, ma cufund in ganduri si gata. K sa ma duc undeva singura, nici asa nu`mi place. Trebuie sa am intodeauna p cineva cu mine si d aceea iau o prietena cu mine. Deci intr`un fel imi place sa fiu singura, numai eu cu gandurile mele, dar knd vine vorba d iesit undeva tb sa am p cineva cu mine. :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
optimista 0 Raportează post Postat Octombrie 31, 2005 In primul rand bine ai venit pe forum, optimista. :P Vesela in aparenta si eu sunt, dar numai la inceput, apoi revin la starea mea d izolare, ma cufund in ganduri si gata. K sa ma duc undeva singura, nici asa nu`mi place. Trebuie sa am intodeauna p cineva cu mine si d aceea iau o prietena cu mine. Deci intr`un fel imi place sa fiu singura, numai eu cu gandurile mele, dar knd vine vorba d iesit undeva tb sa am p cineva cu mine. :) Bine te-am regasit...ce sa iti zic ...intr-un fel ma regasesc in descrierea ta...insa nu prea ma supara singuratatea...dar nici nu zic ca vreau mereu sa fiu singura...DOAMNE FERESTE...Eu sunt sunt optimista :ok: si sunt sigura ca totul va fii bine...si sa stii ca mai bine mai putini prieteni si mai siguri...decat multi si degeaba Sper sa gasesti prieteni care sa iti fie pe placul tau!!!! Si nu uita ca atunci cand esti singura viseaza la ceva ce iti place tie...chiar cu ochii deschisi...si zambeste...fii vesela si indiferent de cati prieteni ai sau vei avea...buni sau rai...NU UITA SA RAZI SI SA FII MULTUMITA DE CEEA CE AI (chiar dc nu e cine stie ce)...intotdeauna poate fii mai rau Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miss Bitch 343 Raportează post Postat Noiembrie 23, 2005 hmm...as rezista sa stau singura doar dak ar trebui sa imi pun ordine in ganduri, sa analizez anumite situatii in liniste. apreciez scurtele momente de singuratate, imi sunt chiar benefice,,,, , dar in rest, sunt o persoana care simte nevoia sa socializeze si sa fie inconjurata d oameni. nu imi place izolarea si nici singuratatea in general :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
thunami 58 Raportează post Postat Noiembrie 24, 2005 Singuratatea e strans legata de structura psihica si spirituala a fiecaruia. Eu in adolescenta eram timid, deci imi era greu sa ma apropii de o fata. Din acest punct de vedere eram singur. Insa aveam o gramada de prieteni. Acum ma adaptez usor oricarei situatii si pot intra in contact cu oricine. Singur fizic nu am fost decat in situatii firesti. Am fost singur psihic. Nici sufleteste nu am fost singur niciodata. Nimeni nu poate fi singur sufleteste. Trebuie sa ignori prezentele permanente ce te inconjoara. Acum ma simt singur pentru ca imi lipseste persoana iubita. De mult nu mai simt nevoia sa fiu singur. Ma pot intoarce in interiorul meu si sa ma simt singur (linistit) si in discoteca, si pe stadion. Nu ma mai influenteaza mediul exterior. Fiecare singuratic are o problema interioara de care fuge si pe care refuza sa o infrunte. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MariaB 2 Raportează post Postat Noiembrie 24, 2005 Fiecare singuratic are o problema interioara de care fuge si pe care refuza sa o infrunte. adevarat! [verificat si de mine] Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Rhea 1 Raportează post Postat Decembrie 10, 2005 Se zice ca oamenii bogati sufleteste rezista si singuri, ceilalti nu, ci innebunesc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Quo vadis? 0 Raportează post Postat Ianuarie 27, 2006 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andreyvrj 0 Raportează post Postat Februarie 12, 2006 Am intalnit foarte multi oameni care se tem de singuratate, care nu rezista sa stea singuri. Nu ma intelegeti gresit, nu traiesc izolata, am prieteni, dar sunt "o singuratica". Cred ca totul porneste din copilarie. Daca analizam acest aspect, vom descoperi ca modul cum ne-am petrecut copilaria, legatura pe care am avut-o cu parintii este foarte importanta. Poate ma insel, dar eu cred ca cei care au trait intr-o familie dezbinata, cei care nu prea au cunoscut iubirea si atentia parintilor, cei care au avut prea multe restrictii, niste parinti severi, sa-au transformat in niste singuratici! Pot avea o viata sociala, dar se simt mult mai bine singuri, se descurca singuri, nu cer sfaturi. Desi par inadaptati, sunt niste oameni puternici, caliti, independenti. Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti? Singur ..nus!!poate 3 zile.......:yahoo:)))) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
PiticStyle 0 Raportează post Postat Martie 5, 2006 Interesant subiectul. Vio^ te inteleg perfect desi e greu sa accepti si sa crezi asta. Stiu perfect pentru ca si eu ador singuratatea. Eu am ajuns la singuratate dupa depresii, probleme etc... Am inceput sa o ador dupa cum am mai spus. Cred ca daca ne-am intalni noi singuratici ne-am intelege foarte bine. Singuratatea in complicitatea cu depresia ma facut sa spun, sa scriu anume lucruri despre care nici nu credeam ca sunt in stare si de care am fost mandru. Incei acest citat cu ce a spus odata Cioran, " Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci SINGURUL ". Cata dreptate. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
cristy_05 2 Raportează post Postat Martie 6, 2006 Nu cred ca as rezista sa stau singur!!Mereu vin pretenii mei la mine!!Desi mereu sunt singur acasa ma simt bine dar nu as putea sa stau singur! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri