Frumoasa compunerea...
Pun si eu una mai veche, scrisa de mine, tot despre toamna.
Sfarsit de toamna in Herastrau
Parcul Herastrau face parte din salba de lacuri naturale a Bucurestilor. Ma plimb adesea pe aleile lui.
Este o dupa-amiaza placuta, rece, dar insorita. Ca de obicei intru in parc pe aleea strajuita de stejarii uriasi ale caror coroane se impletesc deasupra, formand parca un arc de bolta. Frunzele sunt putine si uscate pe ramuri. Aleea este asternuta cu un covor gros si aramiu de frunze cazute. Frigul si vantul le-a desprins de pe ramuri si le-a asezat pretutindeni de parca pamantul ar trebui protejat de gerul iernii.
Cativa trandafiri mai au flori rosii neatinse inca de frig si care te duc cu gandul la zilele insorite ale verii. Bancile, ca si aleile, sunt aproape pustii. Putini sunt cei care mai cauta linistea parcului. La locurile de joaca doar doi sau trei copii fac sa se balanseze leaganele. Strigatele lor de bucurie arata ca pentru copii toate anotimpurile sunt frumoase si prielnice pentru joaca.
Ma indrept spre lac sii privesc oglinda lui linistita in care se privesc copacii goi. O pacla usoara pluteste ca o dantela veche.
Nici un vapor si nici o barca nu tulbura nemiscarea apei. Doar cativa pescarusi si corbi sfasie vazduhul cu strigatele lor.
Incepe sa se insereze usor desi e inca devreme. Un fior ma strabate usor. Ma indrept spre iesire. Merg spre casa, spre caldura.
Ma incearca o usoara tristete, probabil cauzata de "moartea" aparenta a naturii. In curand totul va fi asternut cu o hlamida alba stralucitoare. Au dreptate copiii: natura este frumoasa in orice anotimp.
