Sari la conținut
Forum Roportal
Arcangelo

Responsabilitate,vinovatie si ingrijorare

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Pana in ce punct,e ok sa te simti responsabil?

Supra-responsabilizarea,mie mi se pare tot una cu vinovatia...e oare responsabilitatea asta asa o calitate mareata,sau e o sursa de vinovatie si ingrijorare,o manifestare a fricii,care incearca sa obtina un ,,control'' asupra tuturor aspectelor vietii...

Si o fi iresponsabilitatea asa un defect cumplit,sau e singura cale pentru a inceta sa ne facem griji,si sa ne impovaram pana la angoasa si depresie cu probleme?

Am din ce in ce mai mult,impresia ca fara iresponsabilitate,e imposibil sa ne mai si bucuram de viata,sa ne mai si relaxam,sa fim macar impacati,ce sa mai spun de ,,fericiti'' sau ,,bucurosi''...

Daca nu ne facem griji,inseamna ca suntem nesimtiti?

Exista o convingere larg raspandita,ca vinovatia,este singurul lucru care ne impiedica sa fim...rai...asa ca suntem indopati inca din copilarie cu vinovatie...pentru orice.

Suntem invatati sa ne raportam la tot felul de standarde ,si sa ne condamnam daca nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor celorlalti...pe care de fapt,le-am preluat.

Si,pe de alta parte,sunt unii,care chiar nu par sa aiba vreo apasare sa faca raul...oare de vina sa fie faptul ca nu li s-a bagat destula...vinovatie pe gat?!

Editat de Arcangelo

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Pana in ce punct,e ok sa te simti responsabil?

Supra-responsabilizarea,mie mi se pare tot una cu vinovatia...e oare responsabilitatea asta asa o calitate mareata,sau e o sursa de vinovatie si ingrijorare,o manifestare a fricii,care incearca sa obtina un ,,control'' asupra tuturor aspectelor vietii...

Si o fi iresponsabilitatea asa un defect cumplit,sau e singura cale pentru a inceta sa ne facem griji,si sa ne impovaram pana la angoasa si depresie cu probleme?

Am din ce in ce mai mult,impresia ca fara iresponsabilitate,e imposibil sa ne mai si bucuram de viata,sa ne mai si relaxam,sa fim macar impacati,ce sa mai spun de ,,fericiti'' sau ,,bucurosi''...

Daca nu ne facem griji,inseamna ca suntem nesimtiti?

Exista o convingere larg raspandita,ca vinovatia,este singurul lucru care ne impiedica sa fim...rai...asa ca suntem indopati inca din copilarie cu vinovatie...pentru orice.

Suntem invatati sa ne raportam la tot felul de standarde ,si sa ne condamnam daca nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor celorlalti...pe care de fapt,le-am preluat.

Si,pe de alta parte,sunt unii,care chiar nu par sa aiba vreo apasare sa faca raul...oare de vina sa fie faptul ca nu li s-a bagat destula...vinovatie pe gat?!

Karma, e doar karma. :cheer:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Pana in ce punct,e ok sa te simti responsabil?

Supra-responsabilizarea,mie mi se pare tot una cu vinovatia...e oare responsabilitatea asta asa o calitate mareata,sau e o sursa de vinovatie si ingrijorare,o manifestare a fricii,care incearca sa obtina un ,,control'' asupra tuturor aspectelor vietii...

Si o fi iresponsabilitatea asa un defect cumplit,sau e singura cale pentru a inceta sa ne facem griji,si sa ne impovaram pana la angoasa si depresie cu probleme?

Am din ce in ce mai mult,impresia ca fara iresponsabilitate,e imposibil sa ne mai si bucuram de viata,sa ne mai si relaxam,sa fim macar impacati,ce sa mai spun de ,,fericiti'' sau ,,bucurosi''...

Daca nu ne facem griji,inseamna ca suntem nesimtiti?

Exista o convingere larg raspandita,ca vinovatia,este singurul lucru care ne impiedica sa fim...rai...asa ca suntem indopati inca din copilarie cu vinovatie...pentru orice.

Suntem invatati sa ne raportam la tot felul de standarde ,si sa ne condamnam daca nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor celorlalti...pe care de fapt,le-am preluat.

Si,pe de alta parte,sunt unii,care chiar nu par sa aiba vreo apasare sa faca raul...oare de vina sa fie faptul ca nu li s-a bagat destula...vinovatie pe gat?!

Eu din toata balbaiala asta nu am inteles decat ca tie ti se pare ok lipsa de responsabilitate, ca si cand nu sunt destui copii fara parinti sau cu un parinte sau cu trei parinti, ca si cand e ok sa lasam gura de canal fara capac si la fel de ok sa lasam gazele deschise 30 de minute dupa care sa revenim cu o bricheta aprinsa ca sa ne apara numele persoanei iubite pe tavan.

In loc sa responsabilizezi netotii, tu faci apologia actelor imature.

 

 

 

 

A. Si e cu totul alta discutie raportarea la gloata.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

Sincer vorbind nu pot face o corelare foarte exacta intre responsabilitate si vinovatie . Responsabilitatea este un mod de a trai viata asumandu-ti ceea ce deriva din aceasta ... Pe cand vinovatia este o piatra de moara ce nu face altceva decat sa-ti ingreuneze, poate chiar stopeze, evolutia ta umana .

Daca este bine ca uneori sa fii iresponsabil ? Ai cateodata chef sa alergi descult ? Sau iti vine vreodata cheful sa faci vreo nastrusnicie care sa ii amuze pe cei din jur si sa-ti confere tie o stare de buna dispozitie ? ... Iresponsabilitatea luata sub forma asta este ok, dar pe perioade scurte de timp ...

 

Si da are dreptate Kontro, nu poti justifica prin nimic lipsa de iresponsabilitate care duce la cauzarea de probleme celor din jur .

Editat de *Berbecut*

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Asa ai inteles tu...(un prim partizan al responsabilitatii :cheer: )

Eu ma refeream la echilibrul necesar,la faptul ca doar responsabilitatea,fara iresponsabilitate,e un defect,nu o calitate.

Tu in schimb,vorbesti de neglijenta cea mai crasa...sa lasam gazul deschis,si apa la chiuveta curgand(sa fie si infundata,ca altfel,vecinii cu ce se mai distreaza in absenta noastra?!)

Tu crezi ca responsabilitatea este sinonima cu maturitatea...logica ar fi ca mai multa responsabilitate= mai multa maturitate...doar ca eu spun,ca inseamna vinovatie,angoasa,depresie si ingrijorare care distruge bucuria de a trai...

 

Jocul este un ,,act imatur'' -eu inca ma mai joc...,eu nu vreau sa iau totul asa de in serios,ca si asa o fac,chiar prea mult...seriozitate au avut si felurite personaje importante,din istorie...Stalin,Hitler...nu faceau glume,nu erau ,,imaturi'',nu se jucau...

Citeste la topicul despre atacul de panica,o sa gasesti o multime de oameni responsabili si seriosi,coplesiti de pronbleme,vinovatii si ingrijorare...oameni care nu se joaca,care sunt ,,maturi''...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Asa ai inteles tu...(un prim partizan al responsabilitatii :cheer: )

Eu ma refeream la echilibrul necesar,la faptul ca doar responsabilitatea,fara iresponsabilitate,e un defect,nu o calitate.

Tu in schimb,vorbesti de neglijenta cea mai crasa...sa lasam gazul deschis,si apa la chiuveta curgand(sa fie si infundata,ca altfel,vecinii cu ce se mai distreaza in absenta noastra?!)

Tu crezi ca responsabilitatea este sinonima cu maturitatea...logica ar fi ca mai multa responsabilitate= mai multa maturitate...doar ca eu spun,ca inseamna vinovatie,angoasa,depresie si ingrijorare care distruge bucuria de a trai...

 

Jocul este un ,,act imatur'' -eu inca ma mai joc...,eu nu vreau sa iau totul asa de in serios,ca si asa o fac,chiar prea mult...seriozitate au avut si felurite personaje importante,din istorie...Stalin,Hitler...nu faceau glume,nu erau ,,imaturi'',nu se jucau...

Citeste la topicul despre atacul de panica,o sa gasesti o multime de oameni responsabili si seriosi,coplesiti de pronbleme,vinovatii si ingrijorare...oameni care nu se joaca,care sunt ,,maturi''...

Perseverezi in erori.

 

Confunzi responsabilitatea cu lipsa de umor si cu rigiditatea.

 

Drept pentru care perseverez si eu: Arcangelo, cati ani ai?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Deci confund responsabilitatea cu lipsa de umor si cu rigiditatea...

Si pana unde zici tu,ca ar trebui sa mearga responsabilitatea asta?! -oare faptele altora,ar trebui sa fie raspunderea noastra?

Intreb si eu...

Dar lucrurile pe care nu stim cum sa le influentam,din viata noastra,situatiile care ne apasa,si alea trebuie tratate cu maximum de responsabilitate?

Si ce e responsabilitatea asta? -capacitatea de a ne asuma...problemele? (ca eu asa o consider)

In intelegerea mea,probleme sunt pretutindeni,in viata personala si in lume,si daca ti le asumi pe toate,inclusiv pe cele pe care nu ai vreo idee(macar)cum le-ai putea influenta,si te preocupi de ele,unde oare o sa ajungi?

Crezi ca ai sa le rezolvi? -crezi ca fapt grija pentru toate problemele astea(frica...),faptul ca incerci sa controlezi totul,in viata ta si in lume, vor duce la un rezultat pozitiv?

Eu spun ca asta e calea spre angoasa...

Editat de Arcangelo

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Deci confund responsabilitatea cu lipsa de umor si cu rigiditatea...

Si pana unde zici tu,ca ar trebui sa mearga responsabilitatea asta?! -oare faptele altora,ar trebui sa fie raspunderea noastra?

Intreb si eu...

Dar lucrurile pe care nu stim cum sa le influentam,din viata noastra,situatiile care ne apasa,si alea trebuie tratate cu maximum de responsabilitate?

Si ce e responsabilitatea asta? -capacitatea de a ne asuma...problemele? (ca eu asa o consider)

In intelegerea mea,probleme sunt pretutindeni,in viata personala si in lume,si daca ti le asumi pe toate,inclusiv pe cele pe care nu ai vreo idee(macar)cum le-ai putea influenta,si te preocupi de ele,unde oare o sa ajungi?

Crezi ca ai sa le rezolvi? -crezi ca fapt grija pentru toate problemele astea(frica...),faptul ca incerci sa controlezi totul,in viata ta si in lume, vor duce la un rezultat pozitiv?

Eu spun ca asta e calea spre angoasa...

 

:cheer:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×