Jump to content
Forum Roportal
vaca_cu_cabina

Automutilarea

Rate this topic

Recommended Posts

Sunt doar unul dintre cei care repeta pana la saturatie,ca iubirea incepe cu iubirea de sine.

Chiar nu pot sa inteleg cum ai putea sa fii atat de confuz,incat sa confunzi accepatrea cu respingerea.

Erena,sper ca esti bine :doh:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fiecare e liber sa se exprime in ce mod vrea , personal mi se pare cea mai tampita metoda sa te tai macar daca faci un lucru du'l pana la capat dar na asta e opinia mea , cand am draci / nervi acumulati pe durata zilei ii elimin seara prin alergat si daca nu functioneaza recurg la alcool dar asta cum a zis alone4ever nu rezolva foarte multe ca a 2 zi te trezesti cu 1 durere de cap .

 

Ce naiba fiecare om are probleme nu ma indoiesc dar macar priviti partea buna a lucruriilor , uni care posteaza aici sunt inca tineri (nu ca as fi eu batran ) nu e capat de lume oameni buni problemele voastre vor fi rezolvate sunteti in floarea varstei abia acuma incepti sa va traiti viata .

 

Toate cele bune .

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sunt doar unul dintre cei care repeta pana la saturatie,ca iubirea incepe cu iubirea de sine.

Chiar nu pot sa inteleg cum ai putea sa fii atat de confuz,incat sa confunzi accepatrea cu respingerea.

Erena,sper ca esti bine :think:

stii atat timp cat ai fost6 inconjurat de persoane care nu ti-au aratat sau invatat cum se face lucru asta....e greu sa te dezveti de un lucrur facut ,in cazul meu,22 de ani....asa repede...e o perioada lunga in care trebuie sa invat sa ma iubesc....am momente cand ma plac si sunt incantata de mine...dar cele mai multe sunt cand nu am nimic....nu stiu sa ma iubesc pe mine...si imi este greu sa ii iubesc pe ceilalti...de multe ori confund iubirea cu prietenia...si e asa de aiurea... :lol2:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Durerea fizica distrage atentia de la cea sufleteasca sau atragerea atentiei? Am cunoscut in trecut un tip care era mai tot timpul vesel dar am aflat ca se taia pe brate, nu am intrebat de ce, ca nu eram chiar atat de apropiati ca sa imi permit.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca si coincidenta, vedeam un documentar ieri despre canibalul din Germania si "partenerul" lui de "fantezie", care voia sa fie taiat in bucati si mancat. N-am putut sa vad nici jumatate pentru ca au intrat in detalii grafice despre acea intalnire. Curiozitatea mea nu era legata atat de cel care a comis actul (pentru ca sunt atatia in lume prin puscarii), ci de celalalt. Cine ar vrea asa ceva? Singurul motiv pentru a vrea sa te auto-anulezi... ar fi o viata mizerabila dpdv emotional.

 

In rest, in cazurile mai blande (ce nu implica anularea individului sau ranirea grava), e o problema complexa, dar poate pot oferi o posibila explicatie. Durerea fizica te distrage dpdv chimic de la orice altceva, recte starea emotionala, pentru ca declanseaza mecanisme de aparare, simuleaza anumite substante din organism ce aduc in prim plan instinctul de supravietuire, punand in umbra orice altceva. Schimba obiectul preocuparii creierului, practic.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prin automutilare te autopedepsesti pentru agresivitatile la care ai fost supus.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am citit si eu despre cazul asta pe un blog. Din pacate, blogul nu mai exista, am gasit foarte multe chestii interesante acolo (unele m-au facut sa privesc viata cu alti ochi), insa am apucat sa salvez toate articolele intr-un document word. Se pare ca cei doi se intalnisera in urma unui anunt in ziar. Am cunoscut doua persoane care se mutilau, ambele minore, una stiu sigur ca era nefericita, poate ca Toniva are dreptate, automutilarea e o modalitate de a-ti distrage atentia de la nefericire si suferinta.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cunosc si eu o persoana care de zeci de ori a experimentat cu taierea venelor ca sotul o ineala ... catalogat tentativa de sinucidere.   


N-are prietene sau nu tine legatura cu nimeni. 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am gasit textul la care facusem referire. O sa il postez, pt. ca il gasesc f. interesant. Daca am facut ceva gresit postand textul, imi cer scuze anticipat si rog un moderator sa-l stearga.

Ah, mânca-te-ar mama!

Warning: acest text conţine cuvinte care sugerează imagini grafice ce ar putea răni sensibilităţile unor actuali sau viitori terapeuţi. 

 

Numele lui este Armin. Nu Armin Van Buuren cel care cântă “In and out of Love”, ci Armin Meiwes, cetăţean neamţ.  În 2003, atunci când avea 42 de ani, Armin, de meserie tehnician IT, s-a hotărât să posteze un anunţ pe internet care suna cam aşa: “Caut un bărbat bine facut, în jur de 20-30 de ani, care să fie omorât şi apoi consumat”. Nu mică i-a fost mirarea, dar a primit sute de răspunsuri, însă numai unul a părut serios: cel al lui Bernd Brandes. După ce au corespondat o vreme, cei doi au pus la cale întâlnirea care urma să le îndeplinească visul. Mai jos este un fragment din conversaţia pe care au avut-o cei doi înainte să comită actul (cator99 este porecla lui Bernd Brandes, iar antrophagus a lui Armin Meiwes):

 

antrophagus: De abia aştept să te întâlnesc, va fi super.

cator99: Vreau şi sper că va fi super. Îţi pui ceasul să sune? 

antrophagus: Mai sunt câteva zile până pe 9 martie.

cator99:  Ştiu, dar mai degrabă te-aş fi întâlnit ieri ca să îţi simt dinţii în mine.

antrophagus: Nu le putem avea pe toate. Mai este timp până să îmi simţi dinţii. 

cator99: De abia aştept. Ai mai omorât un om până acum? 

antrophagus: Din nefericire, numai în visele mele, însă în gândurile mele o fac în fiecare noapte.

cator99: Deci eu sunt primul? Dar carne umană ai mai mâncat până acum sau nu?

antrophagus: Nu, nu este chiar tipul de carne pe care să îl gasesti la supermarket, din nefericire. 

cator99: De unde ştii că va fi gustoasă sau că sângele nu îţi va face rău?

antrophagus: Mă pregătesc în visele mele. O dată am fost atât de excitat că am luat un ac şi m-am înţepat ca să îmi beau sângele. 

cator99: Şi sângele tău are gust bun?

antrophagus: A fost gustos. Sângele este sucul vieţii. Conţine toate nutrimentele de care are cineva nevoie.

cator99: Sper să nu te moleşeşti şi să termini treaba cu bine. 

antrophagus: Muşcatul din penis nu va fi cu siguranţă uşor- carnea vie e mai rezistentă decât cea prăjită- însă un lucru este cert: visul nostru se va îndeplini.

cator99: Da, dar nu este atât de mult în el (penis), e mai mult în muşchi.

antrophagus: Da, dar penisul este în principal un material spongios şi plin de sânge. 

cator99: Spre binele nostru al amândorura, sper că ce îmi zici e adevăarat. Sper că te-ai gândit deja ce să faci cu restul corpului. Îndeplinirea visului nu ar trebui să devină un coşmar pentru tine. Nimeni nu va ştii unde am dispărut. 

antrophagus: După ce vei fi mort, o să te tranşez în mod profesionist. Cu excepţia genunchilor şi a altor rămăşiţe cărnoase (cartilagii, piele şi tendoane) nu o să mai rămână mult din tine. 

cator99: Da, dar genunchii o să ocupe loc, spre că ai unde să îi ascunzi. 

antrophagus: O să îi usuc, o să îi macin şi o să îi folosesc ca îngrăşământ. 

cator99: Ok, sunt buni ca fertilizator, aşa am auzit. Văd că te-ai gândit deja la toate astea. Bine. Sună ca şi cum aş fi primul. 

antrophagus: Sper să nu fii ultimul. M-am gândit şi să prind o persoană tânără de pe stradă însă mai degrabă aş omorî pe cineva care îşi doreşte să fie omorât. 

cator99: Nu sună rău. Dar da, având în vedere că nu e total legal, personal cred că e mai bine aşa decât să iei pe cineva de pe stradă.

antrophagus: Exact. Aş face-o dacă ar fi legal. 

 

Ca să scurtez o poveste după care s-a scris cel puţin o carte şi s-a făcut un film (Grimm Love), cei doi reuşesc să se întâlnească. Pe cei care îl victimizează pe Bernd, înfierându-l pe Armin, aş dori să îi rog să mai astepte puţin cu judecata morală bazată pe predictorul emoţional, ca să poată emite una bazată pe cogniţie, aşadar promit să măresc pasul acţiunii şi să prezint povestea cât mai exact. 

 

Bernd nu a fost primul care s-a dovedit serios în alegerea lui, ci cel de-al şaselea care a câştigat atenţia lui Armin.  Primul, Borg Jose, de 32 de ani, s-a întâlnit cu Armin, s-a dat cu ulei şi s-a aşezat pe masă ca să fie tăiat de către acesta. Şi-a încercuit anumite parţi din corp cu markerul ca să ştie ulterior ce bucăţi sunt de tranşat: coaste, pulpe, muşchi. Când Armin a fost gata să înceapă procedura, Borg s-a răzgândit şi a zis că se simte rău şi vrea să plece. Armin l-a dezlegat şi i-a dat drumul. Cel de-al doilea doritor să fie mâncat a fost  Matteo, un homosexual masochist care visa ca Armin să îi ardă testiculele cu o torţă, apoi să îl bată în cuie pe o uşă şi să îl biciuiasca până la moarte. Armin, canibalul, însă nu a fost de acord şi l-a refuzat pe Matteo spunându-i că până şi pentru el este prea ciudat. Un altul, pe nume Andreas, i-a spus lui Armin că visul lui este să fie ridicat într-un camion pentru vite, apoi înfăşurat în celofan şi bucăţit ca un porc de către Armin, care ar fi trebuit să poarte cizme de cauciuc. Însă tot ce a făcut Andreas a fost să îi bea berea şi să îi mănânce pizza lui Armin, apoi a plecat. A urmat Alex, care însă a fost prea gras şi pe care Armin l-a refuzat, şi Stefan, care s-a lăsat spânzurat de cârligul pentru atârnarea hălcilor de carne de porc din casa lui Meiwes, dar apoi a renunţat. În cele din urmă londonezul Dirk Moller care la fel a revenit asupra hotărârii luate de îndată ce s-a văzut în lanţuri şi cu însemnele de măcelerie scrise pe pulpe şi stomac. Ultimul şi cel mai serios s-a dovedit Brandes, care l-a ajutat pe Armin să îsi îndeplinească visul de a consuma proteină umană. Brandes a răspuns anunţului: “Sunt un bărbat căruia îi place la nebunie gândul de a fi cină. Sunt real şi carnea mea este a ta. Prăjeşte-mă, fierbe-mă, fă-mă la grătar, nu îmi pasă atât timp cât tu te bucuri de masa ta. Vreau să fiu masa ta, este chemarea mea şi sunt pregatit.– Usenet: Mar 31 2002, 7:09 pm

 

După ce s-au întâlnit, cei doi au stat la taclale o vreme, apoi Brandes a luat un pumn de tranchilizante şi o sticlă de schwepps ca să îşi domolească anxietatea. Împreună, au secţionat penisul lui Brandes, pe care l-au tăiat bucăţele şi l-au gătit în ulei cu usturoi. Au încercat să îl consume, amândoi, însă li s-a părut prea tare, aşa că au renunţat la aperitivul erogen. După aceea, Brandes s-a dus să facă o baie, unde, din cauza alcoolului, a hemoragiei şi a vasodilataţiei datorată apei calde, şi-a pierdut cunoştiinţa. 

În baie, Armin i-a retezat gâtul cu o singură lovitură de cuţit, l-a tranşat şi a consumat aproximativ 20 de kilograme din carnea lui Brandes, în lunile următoare, dându-l pe gât împreună cu un vin roşu din Africa de Sud.

 

Dupa o vreme, poliţia l-a prins (datorită unui student care urmărise povestea anunţului pe internet), iar Armin a fost iniţial condamnat la 8 ani de închisoare. Probabil vă întrebaţi (eu am făcut-o) de ce atât de puţin, omul ăsta e un criminal cu sânge rece şi un pericol pentru societate. Pentru că Germania, ca mai toate statele civilizate, nu are nicio lege explicită care să interzică canibalismul. Canibalismul, ca şi incestul, este mai presus pe orice lege scrisă. Este un tabu. Aşadar, pentru că Brandes era un adult neaflat sub supraveghere psihiatrică, care consimţise cu dovezi că îşi doreşte să fie omorât şi apoi consumat de către Armin, statul german nu a putut să îl acuze pe Meiwes decât de omucidere, dar nu şi de canibalism sau profanare de morţi. Ulterior, i s-au adus mai multe capete de acuzare şi în final a fost găsit vinovat de crimă cu premeditare şi acum serveşte o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă. 

 

Probabil că după primele rânduri v-aţi desensibilizat deja (expunere prelungită) şi acum putem vorbi mai puţin emoţional despre canibalism. Este Armin vinovat de crimă dacă victima a consimţit şi a dorit să fie omorâtă? Dacă da, atunci care este diferenţa între mercy killings sau ce a făcut Jack Kevorkian (doctorul american de origine armeană care a ajutat peste 100 de pacienţi cu boli terminale să moară, procurându-le gaz) şi Armin, dacă ambii au îndeplinit dorinţele celor care au dorit să moară. Sigur, doctorul Kevorkian şi-a motivat faptele spunând că face parte din profesia de medic şi e de datoria medicilor să uşureze suferinţa celor bolnavi, nu să le-o prelungească. Brandes, în afara faptului că poate ar fi suferit de vreo tulburare psihică, pare să fi fost perfect sănătos fizic. Întrebarea care se pune aici nu este de ce şi-a dorit Armin să mănânce un alt om, ci de ce şi-a dorit Brandes să fie omorât şi mâncat de un alt om?

 

Canibalismul nu este o noutate iar noi ca specie umană ne-am dedat şi încă ne dedăm, sub diverse forme, actelor canibalistice. Unii antropologi susţin că nicio societate umană nu a fost exclusiv canibală, iar dacă a fost a făcut-o ca să se poată apăra sau hrăni în cazuri extreme. Cei mai mulţi îşi mâncau duşmani, iar acest procedeu era mai întotdeauna asimilat cu mâncatul/exterminarea pericolului. Uneori, oamenii au recurs la canibalism din disperare sau foame, în timpul secetelor şi a foametei, a condiţiilor extreme (cum au fost cei patru marinari de pe iahtul Mignonette care l-au mâncat pe Parker, de 17 ani, după ce plutiseră în derivă fără apă şi hrană mai multe zile, pe mare), sau o asediilor din timpul primei Cruciade, în care cruciaţii au mâncat trupurile duşmanilor în timpul asediului de la Ma'arrat al-Numan. Amin Maalouf, un scriitor libanez (care a luat premiul Goncourt în 1993 pentru Stânca Tanios) povesteşte şi de alte incidente ale canibalismului cruciaţilor (care luptau în numele unui dumnezeu care să îi scoată din negura ignoranţei pe "sălbaticii" arabi, barbari ce inventaseră algebra şi cifra zero şi se spălau cu apă de trandafiri) în drumul lor către Ierusalim, fapte ce vor să fi îngropate de către Biserica Catolică. 

 

Sau sunt alte societăţi care practică consumul celor morţi, cum ar fi tribul Fore din Papua Noua Guinee care mănâncă în special creierele celor decedaţi. Acest tip de canibalism se cheama endocanibalism (ne explică Paul Bloom în How Pleasure Works) adică aştepţi până când oamenii mor de cauze naturale, apoi îi mănânci. Spre deosebire de exocanibalism care implică un grad de cruzime, pentru că practica acestuia înseamnă găsirea unor oameni tineri şi sănătoşi, pe care să îi omori, apoi să îi mănânci. Între cele două tipuri de canibalism, pare evident că exocanibalismul este mai sever pentru că implică crima.

 

Canibalismul, explică Bloom, nu este numai consum de proteină umană, el atrage după sine consumul esenţei cuiva, a persoanei. El este mai mult decât consum de proteină. Keith Richards, chitaristul din Rolling Stones spune că printre cele mai ciudate lucruri pe care le-a tras pe nas a fost şi cenuşa tatălui său. Sigur, există posibilitatea ca Richards să fi fost super beat sau drogat când a făcut-o, însă probabil că la baza aceste idei a stat atât dorinţa de teribilism infantil specifică starurilor rock, cât şi dorinţa de a asimila esenţa unei persoane dragi. O formă de canibalism din iubire şi dorinţa de asimilare e remarcata în expresiile: mânca-l-ar mama, mânca-te-aş, mânca-ţi-aş savarina (o expresie care îmbină atât dorinţa sexuală cât şi dorinţa de a devora şi consuma esenţa cuiva, pentru că suntem din fire esenţialişti), mânca-mi-ai penisul, mânca-mi-ai fundul (cu sensul de sfidare ostentativă în faţa unui potenţial agresor sau inamic). Jeffrey Dahmer, canibalul american, spune că şi-a mâncat toţi iubiţii pentru că nu a vrut ca aceştia să îl părăsească. În fond, ce este sexul oral dacă nu o simbolizare a actului canibalistic de a devora şi păstra esenţa persoanei iubite?

 

Canibalismul are şi o expresie autocanibalistă care pe lângă explicaţia metafizică a dorinţei de a asimila esenţa persoanei, ea denotă anumite tulburări psihice pasagere sau permanente, asupra cărora nu vreau să insist (pentru că nu aş stii să spun prea multe), dar care pot fi menţionate: tricofagie (mâncatul părului- aşa că dacă ştiţi pe cineva care îşi suge părul, întrebaţi-o de ce o face), onicofagia (mâncatul unghiilor care se poate îndrepta cu habit reversal training sau stimulus control therapy), dermatilomania (ciugulitul pielii), dermatofagia (muşcatul pielii şi al pieliţelor), muşcatul obrajilor sau al buzelor, consumul de urdori sau mucus nazal, autovampirismul, sau mai rar, aşa cum a facut Brandes, mâncatul propriilor organe. 

 

Mai există şi cazurile forţate sau impuse de autocanibalism, care sunt considerate crime, spre deosebire de celelalte, cum ar fi cazul lui Erzsébet Báthory care şi-a forţat servitorii să îşi mănânce din propria lor carne, a colonizatorilor spanioli care i-au forţat pe băştinaşi să îşi mănânce propriile testicule, cele din Haiti, în 1991, din timpul loviturii de stat, sau cele din 1990, în Sudan, când unii oameni au fost obligaţi să îşi mănânce propriile urechi. 

 

O alta formă de autocanibalism, care este nu numai acceptat dar uneori şi recomandat în unele cercuri sociale (vezi entuziasmul lui Tom Cruise când era soţia lui însărcinată), este placentofagia (consumul de placentă nu plăcintă, deşi plăcintă vine din latinescul placenta care înseamnă fix placentă). Cu regretul că nu pot posta şi un mic filmuleţ foarte explicit, în Europa vestică şi dezvoltată şi în America, ţara tututor nebuniilor şi viselor, există o placenta lady care vine să îţi gătească (asta dacă nu vrei să o faci chiar tu singur) placenta unei femei care a născut recent. Deşi mâncatul placentei este un obicei frecvent întâlnit în lumea animală (cine are pisici sau fermă ştie despre ce vorbesc), acest lucru se întâmplă pentru că mama are nevoie de o sursă de proteină şi pentru că este în incapacitatea de a-şi căuta hrană. În lumea umană, însă, acest lucru nu este necesar, mamele fiind bine hrănite şi protejate (cele mai multe), mâncatul placentei ca sursă imediată de proteină fiind inutil. Este frapant însă că multe moaşe recomandă consumul de placentă ca un paliativ pentru depresia post-partum, deşi niciun studiu ştiinţific nu sprijină acest argument. În afara aportului nutriţional şi al ideii consumului esenţei a cuiva iubit (în acest caz a sacului unde a locuit copilul timp de nouă luni), placentofagia nu are niciun alt beneficiu. 

 

Dar pentru gurmanzii cu gusturi fine, recomand reţeta pe care am văzut-o ieri pe internet: placentă tăiată fin, sub formă de spaghete, prăjită cu sos de ulei de măsline şi usturoi. Pentru un gust complet

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×