Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

In nici un caz! Asta e cea mai mare tampenie, povesti de speriat copiii.

 

Sunt sigura ca faci ceea ce crezi ca e bine, altfel erai mai altcumva, se vedea.

Ok atunci daca e o tampenie

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Incet incet te vei simti pregatita, incepe cu constientizarea. Nimic nu poate fi atat de grav si ireparabil, doar in imaginatia noastra. Daca vei avea sentimente bune, astea se simt si vei fi acceptata. Dar daca mai ai nevoie de timp sa vindece ranile, nu te grabi, viata e acolo si te asteapta.

 

Multumesc pentru sfat Athmy. Oricum in cazul meu alta solutie nu am. Mai astept un pic, cum ai zis si tu, sa se vindece ranile. Dupa, ce va fi...nu stiu.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu cred ca toate problemele pe care noi le avem sint energetice , de gindire ,de perceptie si de chimism interior. Sint sigura ca sint oameni cu probleme mai mari care fac fata mai bine si invers. Nu stiu insa cum sa folosesc aceste concluzii ca sa-mi fac viata mai buna. Oricum socializarea e o solutie. Trebuie sa o facem cit mai vie pe forumul acesta. A fost ziua mea , o prietena nu stia sa defineasca ce e atit de special la ziua de nastere a fiecaruia . Eu stiu , e momentul cind sarbatorim viata insasi , e o victorie ca traim cum bine ati spus!!!

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Singura am fost o viata intreaga. Cu parintii in copilarie, pe urma fiind casatorita, in toti cei 23 de ani de casnicie, acum divortata, vesnic singura. Deci stiu ce inseamna singuratatea, stiu ce simtiti.

Si daca fac o analiza, sunt de acord cu Saharian, singuratatea in doi e cea mai rea.

Un remediu ar fi sa renunti la ceea ce nu poti avea. Nu poti sa scapi de singuratate, accepti asta. In momentul cand ai reusit s-o accepti si sa nici nu mai sesizezi ca ea exista ca stare, cand renunti sa "traiesti", cand nici nu vezi ca altii au prieteni, parteneri... cand nu mai realizezi diferente in acest sens intre oameni, poti avea surpriza sa intalnesti persoane de care te atasezi, fara sa-ti dai seama. Sau sa apara un nou proiect pt care iti vezi sensul de-a trai.

Te simti ratat/a, respins/a, accepta ca ai fi, chiar daca in realitate nu e asa.

Depinde de individ, oricum. Dar in mare parte a cazurilor schimbarea acestei stari apasatoare dispare tocmai cand nu te mai astepti la nimic.

Si in cazul meu asa s-a intamplat. A aparut cineva in viata mea cand nu mai cautam refugii si renuntasem chiar si la a visa.

Acum sunt singura numai fizic. E spre bine.

Deci incercati... sa nu mai incercati nimic.

Editat de carly
  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Imi face atit de bine sa schimb citeva cuvinte sau impresii..

Sint resemnata dar am gustat din fericire si as mai vrea. Mult depinde de noi insine totusi, trebuie sa investesti ca apoi sa primesti . Eu nu stiu unde sa imi gasesc resursele. Carly, eu nu inteleg cind spui ca esti singura doar fizic ,ce inseamna asta , ai o prietenie, o relatie care iti umple viata ? Daca ai gasit tu dupa asemenea destin inseama ca nu sint nici eu fara de speranta ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Carly, eu nu inteleg cind spui ca esti singura doar fizic ,ce inseamna asta , ai o prietenie, o relatie care iti umple viata ? Daca ai gasit tu dupa asemenea destin inseama ca nu sint nici eu fara de speranta ?

L-am gasit, sau m-a gasit.

Acum 5 ani cautam si eu niste informatii pt fiul meu. De obicei el rezolva astea. Dar... soarta, nu stiu cum s-o numesc, coincidenta... in fine. El era prins cu examene finale la facultate. Asa am cautat eu ce-l interesa.

Traiam pe atunci prezentul. Singura si nu-mi pasa deloc. Dupa lungi perioade de lipsuri, tristete, mila de sine, ajunsesem sa nu-mi bat capul pt nimic. Nu ma mai surpridea nimic si vegetam asa, munceam, imi vedeam de obligatiile de mama si n-aveam nici o bucurie dar nici dezamagire. Am acceptat singuratatea.

M-am inregistrat pe forum, am postat unde credeam ca e cazul ca sa aflu ce il interesa pe fiul meu. Cineva din useri insista sa incep sa ma ocup de mine, ceea ce neglijasem cam demult. Omul era misterios si multe nu stiam despre el nici dupa pm-uri schimbate. Tocmai din cauza asta i-am spus tot ce m-a acrit, tot ce regretam, tot ce nu ma mai interesa. Eram convinsa ca nu ne vom intalni niciodata si ma simteam libera dupa acele "spovedanii". Si mie mi-a ajuns ca sa-mi traiesc zilele goale in continuare.

Dar nu i-a ajuns lui, a facut posibil sa ne intalnim si-acum el e logodnicul meu. S-a tinut si de cuvant si l-a ajutat mai mult pe fiul meu de atunci decat tatal lui in 23 de ani.

Numai ca ei sunt departe, ei toti dragi mie. Dar sunt fericita cu cat pot avea si nu mai sunt singura, decat fizic.

Nu spun ca toti pot beneficia de acest noroc care m-a schimbat pe mine si mi-a schimbat starea.

Dar daca pui tristetea deoparte, cum am scris mai sus, daca accepti cat poti avea si nimic mai mult, s-ar putea sa apara si culoarea in viata ta.

Editat de carly

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce atata mare scofala? Omul se naste singur, moare singur, orice altceva sunt aliante mai mult sau mai putin temporare.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce atata mare scofala? Omul se naste singur, moare singur, orice altceva sunt aliante mai mult sau mai putin temporare.

Crede-ma ca cei in depresie nu vor cauta asemenea raspunsuri, ei se simt respinsi, izolati si nu-si vad rostul vietii. Mai am si eu momente din astea. Apoi seara in contact cu cel care este important pt mine, ma ridic iar si merg mai departe.

Dar daca in clipe de tristete as citi asemenea mesaje mi-ar dovedi cat sunt de singura si neinteleasa.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Asa este ,omul se naste ,moare si chiar traieste singur dupa cum spune Egeria, am vazut asta din plin in jurul meu, totusi jumatatea aia de masura pe care ti-o poate da cineva e stilp la viata omului. Eu as fi bucuroasa pina la cer sa se gaseasca cineva si pentru mine. Dar nu stiu de ce nu ma grabesc, as putea sa incerc , nici macar n-am incercat, poate nu sint pregatita. Pretentii am destul de putine dar compatibilitatea este piatra rara...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×