Beea80 0 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 (editat) As vrea sa va rog sa-mi spuneti parerea voastra :crazy: !!! Pe scurt...Tata-l meu este stabilit in Germania (Berlin)de 28 de ani(aveam 8 luni cand a plecat) Mama mea a disparut si ea dupa un timp, acum e stabilita/recasatorita in Bucuresti, eu am crescut cu 4 batrani. El a mai tinut legatura cu batranii cat au mai fost in viata si cu mine foarte rar. Nu il cunosc, nu stiu cum arata....mama lui care este in viata refuza sa-mi spuna orice despre el. Am vrut sa merg la el si l-am sunat, raspunsul a fost ca nu e pregatit. Dupa 28 de ani sa nu vrei sa-ti vezi fata?Nu pot sa inteleg: nu e curios sa ma vada, am motive sa cred ca actuala lui sotie are o legatura cu asta! Oare ma insel?Vreau sa va spun ca nu vreau bani de la el, defapt nu vreau nimic in genul sa il incurc ..am vrut doar sa il cunosc! Multumesc Editat Iulie 23, 2008 de Beea80 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 E prea stresat , cu remuscari sau nesimtit. Eu vorbesc din experienta mea . La 18 ani am aflat ca sunt adoptata . Stiu detalii de aia care m a nascut . Adevaratii parinti sunt cei care te cresc nu cei care iti dau viata . Asa prima data cand am aflat am avut o furie fata de tanti aia care m a lasat la orfelinat . Stiu ca am si doua surori . Una mai mare , una mai mica . Dar sincer in viata cand faci o alegere nu are rost sa te intrebi de ce s a facut . In cazul tau Beea tatal tau e prea las . Nu e vina ta . O sa i vina mintea la cap in cativa ani sau pe patul de moarte . Ai grija de tine si iubeste i pe cei care te au crescut Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ma 48 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 Nu stiu ce motiv au parinti de-si parasesc copii ... stiu doar ca in viata se-ntampla deseori sa faci alegeri care se dovedesc a nu fi atat de fericite pe cat ai crezut la vremea cand ai decis intr-un fel . Probabil ca in felul lui tatal tau chiar nu este pregatit sa recunoasca ca a gresit si sa-si accepte greseala. Poate nu va fi niciodata ... cine stie .. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Beea80 0 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 (editat) E prea stresat , cu remuscari sau nesimtit. Eu vorbesc din experienta mea . La 18 ani am aflat ca sunt adoptata . Stiu detalii de aia care m a nascut . Adevaratii parinti sunt cei care te cresc nu cei care iti dau viata . Asa prima data cand am aflat am avut o furie fata de tanti aia care m a lasat la orfelinat . Stiu ca am si doua surori . Una mai mare , una mai mica . Dar sincer in viata cand faci o alegere nu are rost sa te intrebi de ce s a facut . In cazul tau Beea tatal tau e prea las . Nu e vina ta . O sa i vina mintea la cap in cativa ani sau pe patul de moarte . Ai grija de tine si iubeste i pe cei care te au crescut Iti multumesc pt. incurajari. Ai mei parinti(batranei)au decedat .....''matusa'' ultima ..asta a fost in 2002. Chiar nu inteleg si nu voi intelege oamenii de genul asta. Problema e ca nu stiu cum voi putea ierta si cand voi avea liniste ..pana nu voi primii un raspus l atoate intrebarile ,consider ca pe mine m-au lasat cu o povara grea(si am fost pt. ei). Am suferit mult pt. pierderea lor..in parcurs de 10 ani au decedat toti 4..cum spuneam matusa ultima in 2002. Poate ca ii iertam pt. ca din diferite motive ..nu stiu.inexplicabile nu mi-au purtat de grija niciunul..dar...moartea celor care mau crescut a fost foarte dureroasa. Nu mi se pare corect ca de la 12 ani(cand a murit unul dintre ei)..eu..copila fiind si in loc sa ma bucur de copilarie, am suferit cumplit ca l-am pierdut si tot asa pe rand sau dus toti.Am stat prin spitale noptile, schimbam perfuzii etc. asteptam uneori sa se ''duca'' numai sa se termine odata...(nu ma intelege gresit)sa pun capat la tot ce se intampla. Nici nu stiu..nu gasesc cuvinte cum sa ma exprim. Bunica mea(mama tata-lui meu)traieste, sora lui e medicul meu de familie...si se poatra cu mine de parca as fii un strain. Nu pot sa accept!!! Mama mea..nu am cuvinte..De aceea poate speram sal vad si ..nu stiu...sa primesc un raspuns la toate astea. Cu ce oare am gresit eu? Editat Iulie 23, 2008 de Beea80 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 si eu ma intreb uneori de ce pe surori le a facut le a pastrat si pe mine nu ..... dar stii nici tu nici eu nu suntem vinovate ca sangele oamenii din sange ne au renegat chiar nu . Tu trebuie sa fii puternica si sa mergi mai departe . Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Moftangiu 396 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 (editat) Nu ai gresit cu nimic, nu are sens sa te invinovatesti. Parintii tai si-au facut o alta viata, au vrut sa rupa total cu trecutul si tu faci parte din trecutul lor, pe care nu vor sa-l dezgroape. Probabil noua familie nici nu stie ca existi, poate ca i-a mintit, si daca te-ai duce la el s-ar afla adevarul. Au mai fost cazuri, D. Tinu avea o viata dubla si s-a aflat doar dupa deces, cand s-a pus problema mostenirii. Daca s-a interesat de tine in sinea lui a ramas o mustrare de constinta. Dorinta de ai cunoaste poate o sa te macine multa vreme. Am un prieten, care a fost infiat si crescut de bunici, ca fica lor sa-si poata reface viata. Stia de existenta parintilor ar fi vrut sa-i vada sa-i dea o explicatie, dar nu i-a cunoscut, si probabil ca nu aveau ce explicatie plauzibila sa-i dea, probabil ca gestul lor i-ar fi pus intr-o postura penibila. Eu zic sa le respecti dorinta. E neplacut dar asta este, acuma nu ai nevoie de ei, te poti descurca singura. Sa le tulburi viata doar pentru a-ti satisface curiozitatea nu cred ca merita. Editat Iulie 23, 2008 de gheorghe35 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Beea80 0 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 si eu ma intreb uneori de ce pe surori le a facut le a pastrat si pe mine nu ..... dar stii nici tu nici eu nu suntem vinovate ca sangele oamenii din sange ne au renegat chiar nu . Tu trebuie sa fii puternica si sa mergi mai departe . Din pacate nu putem sa ne alegem parintii! Trist este atunci cand se fac diferente intre copii....da..trebuie sa fim puternice si sa mergem inainte!!! Ma intrebam odata daca ar fi sa ma mai nasc odata si daca ar fi posibil sa aleg ...oare ce as alege... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 Din pacate nu putem sa ne alegem parintii! Trist este atunci cand se fac diferente intre copii....da..trebuie sa fim puternice si sa mergem inainte!!!Ma intrebam odata daca ar fi sa ma mai nasc odata si daca ar fi posibil sa aleg ...oare ce as alege... Eu tot pe cei care m au crescut . Mai stii cum imi era cu tampita aia si cu surorile :crazy: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Beea80 0 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 Nu ai gresit cu nimic, nu are sens sa te invinovatesti.Parintii tai si-au facut o alta viata, au vrut sa rupa total cu trecutul si tu faci parte din trecutul lor, pe care nu vor sa-l dezgroape. Probabil noua familie nici nu stie ca existi, poate ca i-a mintit, si daca te-ai duce la el s-ar afla adevarul. Au mai fost cazuri, D. Tinu avea o viata dubla si s-a aflat doar dupa deces, cand s-a pus problema mostenirii. Daca s-a interesat de tine in sinea lui a ramas o mustrare de constinta. Dorinta de ai cunoaste poate o sa te macine multa vreme. Am un prieten, care a fost infiat si crescut de bunici, ca fica lor sa-si poata reface viata. Stia de existenta parintilor ar fi vrut sa-i vada sa-i dea o explicatie, dar nu i-a cunoscut, si probabil ca nu aveau ce explicatie plauzibila sa-i dea, probabil ca gestul lor i-ar fi pus intr-o postura penibila. Eu zic sa le respecti dorinta. E neplacut dar asta este, acuma nu ai nevoie de ei, te poti descurca singura. Sa le tulburi viata doar pentru a-ti satisface curiozitatea nu cred ca merita. Ai dreptate intr-un fel...este adevarat ca uneori renunt dar nu ma pot impaca cu gandul!!! I-am spus ca nu ma bag in viata lui...departe de gandul asta, vroiam doar sa vad cum arata...sa imi spuna motivul ....orice....totusi este greu sa accept! Eu tot pe cei care m au crescut . Mai stii cum imi era cu tampita aia si cu surorile :crazy: Si eu tot pe batranei mei ....erau niste simpatici....ceea mai invarsta avea 93 de ani ..a trecut prin primul si al doilea razboi mondial... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Iulie 23, 2008 Si eu tot pe batranei mei ....erau niste simpatici....ceea mai invarsta avea 93 de ani ..a trecut prin primul si al doilea razboi mondial... :crazy: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
