Cupidon 0 Raportează post Postat August 21, 2005 1. Daca nu te opresti, plec si te las aici! Cea mai mare temere a unui copil mic este ca sa-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-la manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza. O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!" O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua. 2. Ar trebui sa iti fie rusine! Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi. Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine. 3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem! "Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati! 4. Tu esti cauza divortului nostru! Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu sa-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred. 5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta? Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu. Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii. Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii. 6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei. Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine incapabil. Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba! 7. Pentru ca am zis eu, de aia! Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui". Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi -De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..." Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva, opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
hora 0 Raportează post Postat August 23, 2005 Eu una nu sunt de acord cu puntele 1 si 2... 1 mi se aplica de catre bunica pe cand eram micuta...o data m-a si lasat 8) m-am speriat destul de tare...si de atunci n-am mai facut asa urat... cred ca a dat rezultate (pozitive) Si cred ca si 2-ul mi sa-a aplicat. Atunci cand face o mare tampenie, copilul trebuie sa stie si el chestia asta si sa o regrete...numai asa n-o sa-o mai faca. Dar cine stie... n-am fost crescuta perfect, sunt constienta de asta 8) dar (mie) nu mi se pare ca m-au afectat. Cat despre celelalte...CLAR nu trebuie sa le auda un copil din gura parintelui (sau a bunicilor) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MariaB 2 Raportează post Postat August 24, 2005 copilul nu trebuie sa auda pe parinti -nici injurand (chiar daca o mai fac uneori, sa nu o faca in prezenta copiilor), -nici certandu-se (chiar daca se cearta cateodata), -nici vorbind de rau pe profesori (chiar daca nu sunt de acord cu metodele acelor profesori)... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
roportal 21 Raportează post Postat August 24, 2005 Zilele trecute am vazut o faza .... Un copil mic o luat de la Billa de pe raft o guma de mestecat si a desfacut-o. Nu ati fi vrut sa fiti de fata la ce a urmat: - "Iti scot sufletul din tine"; - "Dracule"; Astfel de mame nu merita un copil. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Cupidon 0 Raportează post Postat August 25, 2005 da asa este trebuie copii educati de mici Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Rain 1 Raportează post Postat August 25, 2005 ceva asemanator cu ce a zis roportal am vazut intr-o zi , cand un copil a fost batut de mama lui doar pentru ca a indraznit sa ceara o gura de suc. "Mama" a luat copilul de mana si la-a batut zdravan asta in timp ce zbiera pe el ca tot ce stie sa faca e sa bea la fel ca si tata-su. Pareera mea e sa nu-ti compari copilul cu sotul tau care e nu face nimic bun si e un exemplu rau. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
bebeee 0 Raportează post Postat August 16, 2006 (editat) 5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta? Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu. Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii. Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii. Eu am crescut cu vorbele "nu ii ca tatal tau" si rezultatul e un esec cumplit.Mai degraba un mare divort decat presiune asupra copilului.Juniorul devine rivalul tatalui,ceea ce este interzis.MARE greseala din partea unor parinti care nu se gandesc si la consecinte,ci doar au niste impulsuri de moment...Shit happens si copiii sufera cel mai mult pe urma.Cei ce nu stiu sa creasca un copil ar trebui sa nu-l faca. Editat August 16, 2006 de bebeee Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Anca/Maria 85 Raportează post Postat August 16, 2006 Zilele trecute am vazut o faza ....Un copil mic o luat de la Billa de pe raft o guma de mestecat si a desfacut-o. Nu ati fi vrut sa fiti de fata la ce a urmat: - "Iti scot sufletul din tine"; - "Dracule"; Astfel de mame nu merita un copil. eu cand vad asa ceva nu pot sa tac. Fac scandal mai mare ca parintele respectiv :flowers: Odata am si chemat protectia copilului. Daca l'ai facut nu inseamna ca ai drepturi depline asupra corpului si sufletului celui mic. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
nike 0 Raportează post Postat August 17, 2006 Alt lucru cu care nu sunt de acord este bataia. Bataia nu rezolva nimic, doar mareste frica copilului fata de parinti. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13803 Raportează post Postat August 17, 2006 (editat) Depinde cum il bati, de ce il bati si ce faci dupa ce l-ai batut. Daca dai ca animalul in el, cu ochii injectati de furie si amintindu-ti de toate datoriile, normal ca il innebunesti de frica pe bietul copil. Cu riscurile de rigoare, va prezint metoda mea. Precizez ca m-am inspirat din cartea unui psihopedagog american, nu mai stiu cum il cheama; si de parerea lui mai sunt si altii. La prima greseala poate ma enervez, ca sunt impulsiva, dar nu dau. Ii explic ca n-are voie sa umble acolo, sau sa faca lucrul respectiv, enumerandu-i motivele. Ii pun in vedere ca, daca se mai intampla, si-o ia. Daca se repeta, copchilul stie ca ce a facut e rau. Stie ce urmeaza, adica vreo 2 cureluse la fund. Dau numai la fund, nu dau din toate puterile, ci in asa fel incat sa-i fac cat mai putin rau, dar sa simta piscatura. Nu se pedepseste o cana sparta din greseala sau alte astfel de greseli neintentionate. Nu se pedepseste fapta, ci intentia. Ai mei sunt la varsta negarilor, a impotrivirii, ca sa vada pana unde se poate ajunge cu rebeliunea. Astfel de atitudini le pedepsesc, pentru ca, daca-l lasi sa-si impuna vointa asupra ta, al lui esti, sclav pe vecie. Dupa ce l-am "piscat", ii mai spun o data de ce a luat-o, ii spun ca-mi pare rau ca trebuie sa fac asta si ii spun ca n-as vrea sa se repete tragedia. Nu ma supar pe ei, nu ii las singuri in camera plangand - asta este o greseala mare, unul din motivele instrainarii copiilor fata de parinti - ii impac si incerc sa-i fac constienti ca trebuie sa-si asume consecintele faptelor lor. Dupa nici 5 minute totul revine la normal, ei nu raman cu frica.. Nu e perfect, mai trebuie sa lucrez, in primul rand sa nu mai tip. Nu prea ii cert tipand, dar mai scap cate o nota mai inalta. Nu vreau sa va sperie termenii pe care i-am folosit. A, inca ceva, intotdeauna dupa bataita sa le spuneti ca-i iubiti si ca va pare rau. Si bataita nu se aplica cu mana. Mana este pentru alintat, pentru mangaiat, pentru alinat dureri, nu pentru plesnit. In plus, palmele date cu toata forta la fund sunt periculoase pentru coloana vertebrala, sunt mici si riscam sa le-o deplasam. La furie nu avem control asupra fortei noastre si dam poate cam prea tare. Evit sa dau cu mana. Si nu in cap, nu peste spate.. Na, ca v-am facut apologia caftelii. Astept :bataita: Editat August 17, 2006 de Amarena Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
