Sari la conținut
Forum Roportal
keep_on

E trist ce se intampla

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Ceea ce vreau sa spun e simplu, trist si o treaba imputita si e in felul urmator: lumea se imparte, in final, in doua parti: unii cred in Dumnezeu, altii nu. Cei care cred, indiferent de cum cred, de cum isi exprima credinta, cred si gata. Nu intreb care sunt momentele cand se roaga mai des: cand le e bine sau cand le e rau? Nici de ce: ca le e frica sau ca Il iubesc. Nu intreb asta. Ei cred.

Treaba imputita e cu cei care zic ca nu cred! Ooooo da, ce mizerabili! Si nu pentru ca nu cred, ci pentru ca au impresia ca asta le da putere, ii face sa creada ca au controlul asupra vietii lor, iar ironiile de multe ori magaresti si de prost gust la adresa celor care cred, la adresa lui Dumnezeu, Sfantului Duh etc. ii face sa se simta puternici.

Dragi indivizi puternici, care contestati totul si le stiti pe toate, ati fost vreodata bolnavi de cancer? Ati avut leucemie? V-a murit cineva drag? Ati fost la un pas de moarte? Ati pierdut vreodata TOT? Sunt motive sa il hulim pe Dumnezeu, nu? Ne vaitam cand avem probleme: "Vai, de ce eu? Ce am facut? Cu ce am gresit?". V-ati pus vreodata problema ca suferinta e o binecuvantare? Cei care reusesc sa treaca peste ea (si stiu sigur ca voi avea multi adepti aici) au devenit mai puternici, mai tari, mai intelepti. Da, poate l-au hulit pe Dumnezeu, s-au certat cu el, nu l-au inteles, dar finalul a fost bun. Iar daca nu a fost bun, inseamna ca nu au fost capabili sa invete ceva.

Dar suferinta, se spune, ne apropie de Divinitate. Da, dar si de noi. Nu oare asta e important? Poate Divinitatea, Creatorul, asta vrea de la noi: auto-cunoastere, implinire, puterea de a merge inainte pregatiti, dorinta de a fi mai buni.

Va intrebati cativa dintre voi de ce sufera unii de foame, de ce altii nu au maini, picioare, etc, de ce e suferinta e pamant? Pentru ca altfel nu putem invata. Nu ne putem re(defini). Nu putem deveni ceea ce suntem.

Il tot invinuim pe Dumnezeu de una, de alta, fara o introspectie. Voi aia care sunteti atat de tristi pentru ca unii sufera de foame, cand ati dat ultima data pomana unei familii sarace? Sau cand ati stat ultima data de vorba cu cineva cu probleme, ascultandu-l neconditionat, cu dorinta de a ajuta? Nu vedeti ca fugiti de raspundere, e mai usor sa dam vina pe Creator,nu?

Prin asta insa, il recunoasteti. Totusi, ati facut un pas inainte. Ii asteptam si pe ceilalti. Vieti sunt multe, important e cum sunt si vor fi ele si karma ne poate rezerva surpriza ca daca nu jucam bine jocul acum, data viitoare vom fi ciungi sau strambi.

Si nu doar la minte....

Va veni o vreme cand logica si ratiunea nu va vor mai putea defini si nici nu va vor ajuta sa mergeti inainte. Atunci veti intelege.

Sa se scuze lipsa de coerenta...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu am spus nici o clipa ca nu fac parte din grupul ipocritilor, sau ca nu am facut parte dintre ei. Sigur ca nu m-as bucura sa mi se ureze asa ceva, nu cer suferinta si nimeni nu o face. Spuneam altceva... si n-am de gand sa repet. Mai citeste o data te rog.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Offf... m-am referit eu la atei cumva? Cei care sunt atei au principii de viata sanatoase. Si eu cred ca trebuie respectati. La fel ca si cei care au diferite religii, ca si cei care cred intr-un copac... in fine, intelegi. Eu vorbeam de cei care ii ironizeaza, fac misto si chiar ii jignesc pe cei care traiesc in spiritul celor scrise in randurile precedente. Tristetea mea deriva din faptul ca nu ne respectam credintele, se rade de cei care cred in ceva si de cei care cred in propria lor persoana. De multe ori discutiile curg spre absurd si rautati inacceptabile. Poate m-am exprimat dur cand am spus "mizerabili". Dar daca e sa reiau ceea ce au scris unii chiar aici, pe forum, mi se pare putin... Sunt de acord cu exprimarea libera a parerilor, dar fara a-i leza pe cei care au opinii contrare.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Frumos spus...

Cei care jigneau si care spuneau ca nu cred nu s-au declarat niciodata atei si nici nu au argumentat. Nu au facut decat sa ironizeze si sa jigneasca.

Poate am gresit si eu, exprimandu-ma asa. N-am nici o problema in a recunoaste asta.

Cei care au dus razboaie da, sunt de acord, au omorat si au torturat in numele Domnului. De aceea pentru mine biserica reprezinta prea putin.... sau nimic.

Si ai dreptate, Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat. Ci propriile noastre convingeri. Fie ca suntem atei sau nu.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Spui ca suferinta e o binecuvantare,care ne apropie de Divin...dar,daca ti-ar ura cineva ,,multa suferinta!'',sau ti-ar provoca cineva suferinta...nu ai mai ,,crede'' acelasi lucru...vorbesti de ipocrizie,dar ai uitat sa te uiti in ograda ta mai intai.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Uite ce,eu nu sunt ateu,dar ii apreciez pe atei,pentru ca pot trai fara a cauta un ,,suport'',fara a cauta aprobarea si ajutorul divin...chiar mi se pare ca e o chestie grozava -mai ales la cei care au un comportament moral,din convingere,si nu pentru ca se tem de pedeapsa divina...

Respect valoarea indoielii,la fel ca si valoarea credintei.De fapt,le consider in egala masura necesare.Cel care nu-si da voie sa se indoiasca,respinge intrebarile,cautarea...nu va ajunge nicaieri...cel care respinge credinta,respinge raspunsurile,si uneori(de obicei...)raspunsurile vin pe cale intuitiva,si abia apoi pe cale rationala.

Asa ca insultele pe care le adresezi ateilor(mizerabili),mi se par inacceptabile.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Treaba imputita e cu cei care zic ca nu cred! Ooooo da, ce mizerabili!

Adica ateii.Cel/cea care jigneste esti chiar tu...

Unii au pornit si dus razboiaie,pentru ,,a-si apara credinta'',oameni au fost torturati si ucisi in numele credintei,in numele lui Dumnezeu...

Dumnezeul tau are nevoie sa fie aparat? -sau tu esti cel/cea care are nevoie sa iti aperi ,,credinta''.Daca ai crede cu adevarat,nu ai avea nevoie sa aperi ,,dumnezeul'' tau...daca e real,si nu doar o vorba goala,nu are nevoie de nici un ajutor...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nimanui nu-i place boala suferinta si durerea.Cand ajungem in astfel de situatii invariabil il blestemam pe Dumnezeu.Ateii sunt demni de tot respectul.Ei nu au pe cine blestema asa ca isi fac singuri procese de constiinta.

Asa ar trebui sa faca si credinciosul.Sa se duca in oglinda si sa spuna"crucea mati de prost!De ce n-ai ascultat de Dumnezeu si de vocea constiintei tale...acum taci ,inghite si suporta...ce ai facut se cheama lucru manual.

 

In Sfanta Scriptura scrie clar:

 

Deuteronom 28.

15... Dar daca nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca nu vei pazi si nu vei implini toate poruncile Lui si toate legile Lui, pe care ti le dau astazi, iata toate blestemurile care vor veni peste tine si de care vei avea parte.

 

Domnul avertizeaza omenirea ca incalcarea Legilor Sale,puse in constiinta noastra aduc dupa sine blestemul,boala suferinta si in cele din urma moartea.Nu Dumnezeu ne da suferinta ci propriile noastre ganduri si fapte...

 

Cei care il urasc pe Dumnezeul Bibliei sigur au o problema cu constiinta.Acest gen de oameni sau obisnuit sa traiasca dupa cum ii duce capul iar cand dau de necaz ii reproseaza Domnului ca e nedrept... ;)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Treaba imputita e cu cei care zic ca nu cred! Ooooo da, ce mizerabili! Si nu pentru ca nu cred, ci pentru ca au impresia ca asta le da putere, ii face sa creada ca au controlul asupra vietii lor, iar ironiile de multe ori magaresti si de prost gust la adresa celor care cred, la adresa lui Dumnezeu, Sfantului Duh etc. ii face sa se simta puternici.

 

Te inseli! Ironia la adresa religiei in general este doar o reactie la agresiunea mistica resimtita din plin in societatea romaneasca din '89 incoace. Pe vremea odiosului, religia statea in coltul ei, timida si sfioasa. Acum se impune cu forta in scoli, spitale, justitie, armata, in toate institutiile statului. Liderii religiosi sunt hotarati sa impuna obligat-fortat in toate creierele noastre niste mituri si niste ritualuri ale unor oameni salbatici, sa ne transforme in niste deliranti mistici.Iar asta se intampla in era in care oamenii zboara in Cosmos. Pana si papasa de la Vatican recunoaste ca s-ar cam putea s-o festeleasca daca scoate din discutie existenta omuletilor verzi.

Editat de Silentia lunae

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Te inseli! Ironia la adresa religiei in general este doar o reactie la agresiunea mistica resimtita din plin in societatea romaneasca din '89 incoace. Pe vremea odiosului, religia statea in coltul ei, timida si sfioasa. Acum se impune cu forta in scoli, spitale, justitie, armata, in toate institutiile statului. Liderii religiosi sunt hotarati sa impuna obligat-fortat in toate creierele noastre niste mituri si niste ritualuri ale unor oameni salbatici, sa ne transforme in niste deliranti mistici.Iar asta se intampla in era in care oamenii zboara in Cosmos. Pana si papasa de la Vatican recunoaste ca s-ar cam putea s-o festeleasca daca scoate din discutie existenta omuletilor verzi.

 

Ba nu se inseala deloc.Daca oamenii ar blestema religia ar fi de inteles dar tu si altii il blestemati pe Dumnezeu si biblia care nu au nimic de-a face cu dracariile religiei...mai ales a celei ortodoxe.

 

Si eu regret politica comunista cu privire la religie...

Din pacate...nu mai e...iar noi in mileniul trei suntem condusi de religie nu de guvern... ;)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

×