insarcinata..avort sau copil?

[nu ma cheama asa! 0]

Clar NU. Un avort nu este si nu va fi niciodata o solutie. In situatia ta (o relatie de 3 ani) nu cred ca ar fi o problema pastrarea copilului. Asta una. Doi,si de-ai fi fost lasata singura, tot trebuie pastrat copilul. Dumnezeu ti-a mai dat o sansa,stii cate femei si-ar dori sa aibe copii si nu pot? Un copil e o binecuvantare. Parintii trebuie sa stie adevarul, dar decizia este a ta. Nu avem dreptul sa luam viata unei fiinte care creste in noi. In plus,gandeste-te, daca n-o sa mai primesti inca o sansa? Vei putea trai o viata intreaga cu asta? La tinerete, ne credem stapanii universului si nu ne mai gandim decat la distractie.Totusi,imi pari o fata cu capul pe umeri,care se gandeste la viitor. Pastreaza copilul!!! E cel mai frumos lucru!

Parintii, daca nu vor intelege,vor accepta,mai devreme sau mai tarziu. Ei vor fi socati cateva ore,tu poate o viata!Gandeste-te bine!

 

Mult noroc in alegerea facuta!

 

Uneori este, totusi, o solutie si avortul.

 

Dar, in cazul de fata, coplilul are si mama si tata, chiar si bunici :cheer:

 

Ca atunci cand l-or vedea, bunicii or sa-l iubeadca si mai mult decat tinerii parinti si vor uita de altele

 

un lucru e clar: un copil, pe langa familie, DA familie, am scris corect ca trebuie sa aiba o familie, trebuie sa fie bine hranit, sanatos si sa nu ii lipsesca jucariile, hainele, o camera curata, intelegi la ce ma refer

 

un copil are nevoie de iubire, dar are nevoie si de o viata decenta

 

eu sper ca poti sa ii oferi asa ceva

 

sanatate!

 

 

Sweet,cel mai bine e sa faci un consiliu de familie,daca imi permiti termenul.Sa hotarati impreuna e cel mai sanatos...daca erai suficient de hotarata nu mai deschideai topicul asta si rezolvai singura problema intr-un fel sau altul.

 

 

asa este, cu familia trebuie discutat, aici sunt doar niste sfaturi amestecate si multe fara sens

 

succes!

[@anyry 105]

hello..am decis sa scriu p acest forum pt ca am nevoie intr-adevar de niste sfaturi..am 19 ani jumatate, peste 2 sapt am bacalaureatul..sunt o eleva eminenta, care doreste sa mearga la facultate..doar ca a intervenit ceva..astazi am facut 3 teste de sarcina..pozitive toate..

nu stiu ce sa fac..am un prieten de 3 ani..ne iubim, ne intelegem f bine..el mi-a spus ca imi respecta decizia..oricare ar fi..ma aflu intr-o mare dilema..si asa am fost supusa in ultima perioada unui stres enorm, din cauza bacalaureatului.problema e ca eu acum 2 ani am mai facut un avort..am suferit enorm, dar am reusit sa imi revin datorita prietenului, care mi-a fost permanent alaturi.

stiu ca am gresit, si atunci si, mai ales acum, avand in vedere ca am mai patit-o o data..dar m-am bazat pe metoda calendarului acum..se pare ca nu a fost prea eficienta..

ce ma sfatuiti sa fac?pe de o parte, as dori din tot sufletul sa pastrez copilul, mai ales ca am jurat lui Dumnezeu ca nu o sa mai fac niciodata un avort, doar sa imi ofere sansa de a mai face copii vreodata..mi-a oferit sansa, se pare, i8nsa mult prea devreme..

pe de alta parte, ma gandesc la reactia celor din jur, in special a parintilor.nu sunt severi, imi cunosc prietenul, il accepta, insa nu stiu daca isi dau seama ca mi-am inceput viata sexuala.crec ca ar fi socati daca le-as spune..

in rest, nu cred ca studiile mi-ar fi afectate din cauza copilului..as scoate-o eu cumva la capat...

dar cum ramane cu parintii?stiu ca i-as dezamagi, sunt f mandri de mine...daca ar afla vestea, cred ca ar suferi enorm...

cum sa procedez?dati-mi niste sfaturi, pls..

sunt disperata:((

 

Cred ca ai putea pastra copilul, de ce nu incerci sa discuti cu parintii tai? De ce n-ar putea ei sa te inteleaga?

Multi parinti si-ar dori sa fie bunici atat de devreme, sa-si poata ajuta copiii sa-si creasca proprii copii.

Mama mea, de exemplu, si-ar fi dorit sa fie bunica pe cand eram eu in primul an la facultate, la mine nu a fost cazul insa...

Un copil ar fi o bucurie, de ce crezi ca i-ai dezamagi? Vremurile oricum s-au schimbat, nu este o rusine sa faci un copil la varsta asta si necasatorita, si-ti poti termina si studiile.

[GinGin 8]

Si crezi ca trauma ce te va urmari toata viata ca nu ai ce sa ii oferi copilului tau, ca nu ai nici tu nici el un viitor nu e mare ? Sa faci copii e foarte usor, sa ii cresti e foarte greu. :cheer:

 

Pe ce baza presupui asta?Pana la urma,fiecare e cu norocul lui in viata...sa nu uitam ca sunt si genii pe lumea asta care au iesit practic din tarana,dar si-au urmat drumul in viata si au ajuns unde le era scris sa ajunga.

Nu da sfaturi ,unde nu-i de dat.

 

E greu sa cresti copii,daca ii consideri o povara.Atat!

 

Sweet,cel mai bine e sa faci un consiliu de familie,daca imi permiti termenul.Sa hotarati impreuna e cel mai sanatos...daca erai suficient de hotarata nu mai deschideai topicul asta si rezolvai singura problema intr-un fel sau altul.

[cristina e 0]

Un copil e un miracol indiferent ca ai 19 ani, 25 de ani sau 45 de ani.

Un copil e o minune, e implinirea totala a tot ce poti realiza intr-o viata. Nimic din ce-ai putea face de acum inainte nu-ti va putea oferi sufleteste ceea ce-ti ofera sentimentul ca esti mama.

Situatia in care esti e deosebit de grea, alegerea iti apartine numai si numai tie. Nu-i lasa pe cei din jurul tau sa-ti hotarasca soarta.

Parintii te vor asculta si cu siguranta vor dori sa te protejeze si te vor sfatui in directia in care un parinte face imposibilul pentru a-si proteja cat mai mult copilul de durere si greutati.

Ce ti-ai sfatui fata sa faca in situatia ta, la 19 ani cand are tot viitorul in fata?

In momentul asta esti mama, ti-ai sfatui copilul de 19 ani sa faca un copil?

Gandeste-te singura cat de puternica esti, gandeste-te singura cata forta ai sa lupti pentru tine, indiferent de situatia in care te-ai afla, cu sau fara copil. In planul tau de viitor copilul nu ar fi o piedica ci ar fi motivarea si forta cu care ai trece peste tot si toate. Fii constienta ca un copil inseamna o mare responsabilitate.

 

... Si in toate gandurile tale strecoara-l si pe cel in care peste niste ani, te vezi realizata material si profesional dar singura si disperata si poate foarte macinata de gandul ca ai fi putut fi mama unui copil minunat.

 

Sunt mama! Daca ai fi copilul meu te-as lua in brate si te-as mangaia si ti-as spune inghitindu-mi lacrimile (de durere pentru copilul meu mult prea copilul pentru lupta pe care o duce) ca mama e langa tine, e alaturi de tine indiferent de decizia pe care ai s-o iei. Numai tu poti sa decizi in momentul asta pentru tine.

Am trecut prin ce treci tu acum, din pacate mama nu m-a putut ajuta caci nu mai era printre noi, dar bunica mea, o femeie in varsta (ditr-o generatie care nu-i dadea voie sa fie libertina) pentru ca ma iubea nespus nu m-a certat, nu m-a condamnat, nu m-a fortat, m-a lasat sa aleg desi vedeam ca era trista si cumva deceptionata.

Am gandit ca si tine, ca sunt foarte tanara, ca trebuie sa-mi fac un viitor, ca nu sunt casatorita si am ales calea cea mai usoara.

Viata mi-a dat o lectie, planurile mele de viitor sau transformat radical si nu au iesit asa cum speram, iar a doua oara cand s-a intamplat sa raman insarcinata-culmea cu acelasi baiat- am pastrat sarcina. E dret ca eram casatorita acum cu el dar altfel stateam mult mai prost decat inainte.

Azi sunt mama unui baietel de 8 ani, care este fara sa exagerez, soarele meu, lumina mea, e viata mea. E motivul pentru care traiesc si respir, e forta si puterea mea. Mi-a adus bucurie si dragoste, liniste si speranta, intelepciune si rabdare, m-a invatat sa traiesc, sa lupt si sa realizez tot ce-mi propun.

Sunt fericita si implinita ... si totusi gandul ca ar fi trebuit sa fie doi imi fulgera mintea si sufletul.

[Darianna 73]

Sincer, eu nu inteleg cum puteti sa ziceti CLAR, AVORT!!!

[Darianna 73]

Cred ca fiecare in felul lui stie ce vorbeste. Eu i-as zice sa il pastreze si, de asemenea, stiu ce vorbesc.

Oricum ea nu face ce zicem noi. Si nici nu cred ca a deschis topicul ca sa ne luam noi de par (nu ziceam de noi doua, ci in general asa :cheer: ).

 

Eu l-as pastra. Chiar daca as avea 19 ani si tot timpul din lume ca sa fac copiii (de fapt,nu stii niciodata daca ai tot timpul din lume sau nu). L-as pastra tocmai pentru ca am fost in situatia ei si daca ar fi sa ma intorc in timp, nu as mai renunta la copil.

[ariel71 0]

.......ce ma sfatuiti sa fac?pe de o parte, as dori din tot sufletul sa pastrez copilul, mai ales ca am jurat lui Dumnezeu ca nu o sa mai fac niciodata un avort, doar sa imi ofere sansa de a mai face copii vreodata..mi-a oferit sansa, se pare, i8nsa mult prea devreme..

pe de alta parte, ma gandesc la reactia celor din jur, in special a parintilor.nu sunt severi, imi cunosc prietenul, il accepta, insa nu stiu daca isi dau seama ca mi-am inceput viata sexuala.crec ca ar fi socati daca le-as spune..

in rest, nu cred ca studiile mi-ar fi afectate din cauza copilului..as scoate-o eu cumva la capat...

dar cum ramane cu parintii?stiu ca i-as dezamagi, sunt f mandri de mine...daca ar afla vestea, cred ca ar suferi enorm...

cum sa procedez?dati-mi niste sfaturi, pls..

sunt disperata:((

 

asculta-ti sufletul...e cel mai bun sfatuitor....

daca tu-ti doresti acest copil din tot sufletul vei gasi forte si puteri nebanuite de a trece peste toate....

parintii tai nu cred ca-s doar mandrii de tine ci te iubesc, asta-i esentialul, daca tu le vei spune cat de mult iubesti acest copil fii convinsa ca sufletele lor de bunici il vor adora deja pe bebeu....

daca vrei sa lasi copilul doar ptr ca ai jurat......vei trece greu peste momentele in care toata atentia va trebui indreptata catre micut si nu catre scoala sau cariera....

 

ce pot sa-ti spun....un copil este o minune ce-ti schimba total modul de a vedea lumea si oamenii....si chiar pe tine insati

[Darianna 73]

Stiu, nici eu nu ma cert cu tine. :cheer:

 

Si ea termina liceul. Si apoi poate astepta un an pana sa dea la facultate si isi ridica si copilul un pic. Nu e nici prima si nici ultima care ar proceda asa. Nu este nici sfarsitul lumii.

Da, probabil ca toti vorbim din experienta aici. Eu doar am zis ca regret si o sa regret mereu ca nu am facut copilul atunci. Acum, cu cat inaintez in varsta, cu atat ma indepartez mai tare de gandul de a avea copii. Acum "rumeg" ideea. Atunci as fi facut-o intr-ooarecare inconstienta si nu mi-ar fi parut rau.

 

 

Oricum, nu noi decidem daca pastreaza ea copilul sau nu. Noi doar ne punem in locul ei.

 

Multa bafta, sweet_girl in luarea deciziei. Poate nu ar fi rau totusi sa vorbesti cu mama ta.

[-pasa- 4]

clar : avort si data viitoare pune mana si foloseste o metoda contraceptiva, ca nu traim in evu' mediu!

[-pasa- 4]

poate e mai simplu sa fim puritani si sa o sfatuim sa faca copilu'.

io mi'am spus parerea si stiu ce vorbesc : in locu' ei as face avort.

are toata viata inainte sa devina mama...fiecare lucru trebuie facut in ordinea prioritatilor, cred io.