Poruncile parentale

[Cleric Prest 41]

Educaţia parentală

 

injonc__355_iuni__porunci_parentale_.doc

Editat Aprilie 25, 2008 de iosafat

[Cdia 0]

De, adevarat, astea au fost modelele dupa care am fost crescuti si nu au avut absolut nimic de-a face cu perioada comunista, ci cu mentalitatea vremii. Constat cu bucurie ca generatia tanara de parinti incearca sa sparga regulile impuse de familiile disfunctionale si incep a incerca sa acopere tot mai mult nevoile emotionale REALE ale copilului. Sigur, la polul opus sistemului disfunctional, este educatia extrem anti-autoritara care are si ea aspectele ei abuzive.

[Cdia 0]

Este aceeasi Marie insa cu o alta palarie. Adica tot sistem disfunctional...prin absenta totala a simtului datoriei la parintele ce isi lasa copilul sa se educe singur si sa ajunga d-l Goe.

Educatia este datoria exclusiva a parintilor.

Si presupune urmatoarele:

1. Autoritate

2. Consecventa

3. Dragoste in realitatea copilului

4. Reflectie( a judeca lucrurile ce trebuie facute pentru a-ti atinge scopul educational in maniera optima)

In ceea ce numesti educatie anti autoritara, este "educata" numai lipsa de respect pentru altii, si implicit si fara de sine( caci atata timp cat desconsideri o fiinta umana , te desconsideri pe tine in esenta). Apoi, este "educat" acolo lipsa simtului responsabilitatii, pervertire de sentimente , comunicare, etc. Si ajungem inapoi la sistemul disfunctional. Deci aceeasi treaba in esenta, insa altfel perceputa la suprafata.

 

La prima fraza de acord, exact aceeasi chestie am afirmat-o si eu.

In ceea ce priveste educatia prin autoritate, depinde de cum definesti "autoritatea". Conform ultimele studii, abuzul copilului incepe din momentul in care este lasat singur in patut sa planga, banuit fiind ca prin plans ar vrea sa-si manipuleze parintii. Nici un bebelus nu plange fara motiv: foame, sete, scutec plin, dureri diverse.

Autoritatea de la ce varsta trebuie sa intervina in educatie si, mai ales, sub ce forma?

[Laughlin 1]

Sigur, la polul opus sistemului disfunctional, este educatia extrem anti-autoritara care are si ea aspectele ei abuzive.

Este aceeasi Marie insa cu o alta palarie. Adica tot sistem disfunctional...prin absenta totala a simtului datoriei la parintele ce isi lasa copilul sa se educe singur si sa ajunga d-l Goe.

Educatia este datoria exclusiva a parintilor.

Si presupune urmatoarele:

1. Autoritate

2. Consecventa

3. Dragoste in realitatea copilului

4. Reflectie( a judeca lucrurile ce trebuie facute pentru a-ti atinge scopul educational in maniera optima)

In ceea ce numesti educatie anti autoritara, este "educata" numai lipsa de respect pentru altii, si implicit si fara de sine( caci atata timp cat desconsideri o fiinta umana , te desconsideri pe tine in esenta). Apoi, este "educat" acolo lipsa simtului responsabilitatii, pervertire de sentimente , comunicare, etc. Si ajungem inapoi la sistemul disfunctional. Deci aceeasi treaba in esenta, insa altfel perceputa la suprafata.

[Laughlin 1]

Este greu sa iti descriu in cuvinte cum definesc autoritatea. Consider asa..autoritatea ti-o castigi, prin respect. Fii demn de respect si atunci vei avea conditii bune de a fi autoritar. Apoi, ti-o castigi prin consecventa. Aici nu discutam de patologie. Nu exista autoritate cu bata si cu agresiune. Aia e impunere prin teama si umilinta.

Autoritatea trebuie sa fie mereu in educatie.Nu e nevoie de autoritate cand un bebelus nou nascut plange. As zice ca e nevoie de reflectie...sa identific cauza si sa o elimin. Greu de crezut ( si nedemonstrat) ca un bebelus manipuleaza. Cei care plang chipurile in mod "manipulator", in fapt sunt copii care simt la nivel empatic ca nu sunt doriti cu adevarat( care simt ca parintele nu ii recunoaste dreptul la existenta). :jester: Un adult constient de sine si echilibrat, stie cand e nevoie de autoritate.In primele luni de viata, nu e nevoie de multa autoritate, ci de afectiune. Copilul sa simta ca ii recunosti dreptul la existenta si il accepti.

Copilul care se simte neacceptat( si simte asta de exemplu asa: mama e meru obosita si iritata la alaptat si la hranirea lui, mama se cearta cu tata, mama nu il ia cu dragoste in brate, mama nu se uita la el cand plange, etc), devine un copil problema in primele luni...tipa mult si des, are chipurile multe colici, varsa mult, etc, adica...somatizeaza mult niste nemultumiri psihice. Asta s-a constatat la nivel de studii psihologice.

[Cleric Prest 41]

4. Reflectie (a judeca lucrurile ce trebuie facute pentru a-ti atinge scopul educational in maniera optima)

 

Erau si sunt părinţi care judeca lucrurile in asa fel incat copilul sa le hraneasca dorintele si aspiratiile, ca apoi sa se planga ca in sociatatea noastra sistemul social nu are in centru grija faţă de individ, fata de nevoile si dorintele sale (prin individ ei se gandesc tot la sinele lor). Inainte de 1989 acesti oameni

Editat Mai 12, 2008 de iosafat

[Cdia 0]

Da, de acord. Autoritate prin calitatea exemplului dat, as zice eu :roll:

 

Din pacate regulile dupa care se traieste in familiile disfunctionale nu-si pierd valabilitatea in momentul in care individul face 18 ani si paraseste casa parintilor si mie personal mi se pare absolut fascinant cum ele se perpetueaza si se "adapteaza" conditiei de om adult.

In limba romana nu am gasit aproape deloc informatii despre Copiii Adulti din Familii Disfunctionale. Sau poate nu am cautat eu bine?

 

In continuare sunt destui care nu realizeaza ca daca nu respecti sinele copilului, va iesi din el un adult ca nu va respecta sinele altora. Iar prin sine se intelege in psihologie dorintele, aspiratiile, bucuriile.

 

 

asta daca consideram ca justa afirmatia ca "Marul nu cade departe de copac" si ca "Ce se naste din pisica soareci mananca" :jester:

[Cleric Prest 41]

asta daca consideram ca justa afirmatia ca "Marul nu cade departe de copac" si ca "Ce se naste din pisica soareci mananca" :jester:

 

Sa zicem, hard + soft, structura plus mediu. Dar daca mediul e nasol rau nici cel mai tare hard nu rezista, vezi copiii institutionalizati, daca scapa unul dintr-o suta de pseudodebilitate emotionala.

[Laughlin 1]

S-a constatat practic ca, marul nu cade departe de copac si ca ce naste din pisica tot soareci papa :jester: . Insa si aici intervine "cosmeticizarea". Multi cred ca acel copil e total diferit de ai lui, in esenta e identic dpdv psihologic, si face ceea ce a vazut in familie, insa sub alte aspecte. Asta induce in eroare pe cei care nu au constiinta de sine ridicata.

[Laughlin 1]

Informatii despre "copiii adulti", gasesti in analiza tranzactionala. Acolo afli cum se perpetueza din generatie in generatie un anume mod de a educa, de a gandi de a simti. Si afli si de ce adultul lor e disfunctional si pare a "rationa" prin prisma de copil :jester:

Eric Berne. "Ce spui dupa Buna Ziua", "Jocuri pentru adulti" Editura Trei, Psihologie. :roll: