Increderea de sine

[sweety_girl 0]

Sunt de parere ca, chiar si in cazul unor nemultumiri fizice, se poate iesi in evidenta (in sensul bun al cuvantului) prin alte trasaturi. De exemplu, la multe persoane supraponderale observ un simt al umorului f dezvoltat, si in acest fel sunt apreciate si placute de ceilalti. Asa si pt o persoana mai slaba...poate lasa o impresie super placuta prin politetea pe care o afiseaza, prin prietenia dezinteresata, prin bunatatea care se observa pe chip sau pur si simplu prin istetime. Si mai e nevoie de curajul de a spune din cand in cand "da-i incolo!" (sau "BUZZ OFF!" intr-o alta varianta :P ) celor care se uita de sus la noi sau care nu ne-au descoperit asa cum suntem. Cei care nu ne respecta nu trebuie sa primeasca respectul nostru. E logic. :)

da asha e.....cu toate k nu e usor...intotdeauna trebuie sa incercam.......:ok:

[Miss Bitch 343]

cred k ar trebui sa iti vezi si partile bune, nu numai pe cele rele. dak parerea celorlalti despre tine este buna, a ta despre tine de ce nu este? chiar nu inteleg dc esti complexat. :P

[lara_ 0]

Am citit si eu mesajele de pe forum si...nu pot sa cred k sunt atat de multe persoane care se simt asa. Nici eu n-am o parere buna despre mine, nu ma plac deloc, de respectul de sine ce sa mai zic.....As da orice sa nu mai fiu eu......nu aspectul fizic e problema, eu cred k asta nu conteaza atat de mult atata timp cat te cunosti si ai ce sa apreciezi la tine. Aspectul e doar forma, continutul e cel care te face ceea ce esti...si sincer nu cred k ar trebui sa-si faca cineva pb prea mari din cauza faptul ca pare mai tanar, e chiar un avantaj dupa mine. Eu una mi-as dori sa fiu complexata de felul in care arat dar sa nu ma mai dispretuiesc atat pe mine ca persoana....cel putin peste asta poti sa treci la un moment dat. M-am saturat sa ma simt inferioara, nesigura, proasta, confuza....simt ca toate astea ma sufoca....e ca o presiune prea mare pentru mine...si nush cum sa scap de depresia asta ingrozitoare. E si mai ingrozitor sa ma uit in jur sa vad cum toti ceilalti sunt fericiti, au un motiv sa zambeasca, sa fie multumiti de ei si vor sa faca ceva cu viata lor pe cand tot ce pot eu sa fac e sa stau sa-mi plang de mila si sa ma gandesc cat de nedreapta e viata. Chestia asta ma deprima mai rau decat depresia in sine......nu ma simt capabila de nimic, imi lipseste vointa, simt ca nu am controlul asupr vietii....de fapt nu sunt sigura ca pot sa vb de viata....e un fel de analiza continua a defectelor mele.....si incerc sa gasesc ceva de care sa ma agat dar nu e nimic, nu vad nimic bun la mine. Nici nu pot sa plang, ceilalti zic ca ma inteleg, ca e normal sa ma simt asa, e doar o etapa.....o sa treaca....dar mie mi-e ingrozitor de frica sa raman singura cu mine....nu mai pot sa-mi aud gandurile. Nu pot sa citesc ceva, sa invat....tot ce fac e sa incerc sa nu le mai aud, dar nush cum se face ca ajung mereu la aceeasi concluzie. Chiar nu stiu cum sa trec peste asta, e prea mult pt mine. Si stiu ca si ceilalti s-au saturat sa ma mai vada asa.....am renuntat oricum sa le mai cer ajutorul....dar nu mai vreau sa dureze asta. D c nu pot sa am incredere in mine? Toti mi se par mult mai buni decat mine si am dau impresia ca eu sunt intotdeuna de vina cand ceva nu merge bine. Vreau sa pot sa ma respect si ceilalti sa ma placa pt ceea ce sunt nu pt k le permit sa se poarte ca si cand ar fi ei superiori....

[sweety_girl 0]

sincer cred ca exagerezi...sunt sigura ca nu e chiar asha....nu pot sa te sfatuiesc nimic pentru ca tu nu cred ca m-ai asculta...dar precum vezi nu esti singura....toata lumea are probleme...toata lumea se simte naspa uneori...toata lumea se simte uneori inferioara fata de ceilalti...dar intotdeauna trece...poate e doar o perioada din viata ta...o etapa nefericita dar care o sa se termine la un moment dat...nu poate tine pana la nesfarsit....totul se termina...chiar si viata...ce dramatica sunt...in fine....treci peste faza in care esti...totul o sa fie bine...si cu siguranta o sa vina si o perioada in care o sa fii extrem de fericita...:D...fii optimista:) ca suntem aproape de tine oricand... :hi:

 

Nu mai folosi "k"in loc de "ca" sau "sh" pt "s","tz" pt "t" etc

Editat Decembrie 4, 2005 de deea_s

[centrefolds 0]

Nu stiu cum sa va spun ca sa nu par nebuna sau mai stiu eu cum dar mie discutiile astea mi se par penibile.

[madalina _ 0]

Centrefolds, banuiesc ca esti foarte tanara.... De ce ti se par penibile? Asa sunt unii oameni, si asta e problema lor.... ei vor, inceacra, sa o depaseasca. Mi se pare corect! Lasa-i sa discute!

[teen.tear 0]

Nu stiu cum sa va spun ca sa nu par nebuna sau mai stiu eu cum dar mie discutiile astea mi se par penibile.

 

 

 

nu mi se pare nimic penibil in asta!!oricare om trece prin asta din diverse motive,indiferent de varsta,pozitie sociala etc...ceea ce ne diferentiaza e faptul ca unii se exteriorizeaza mai usor si cauta raspunsuri chiar si pe acest forum!!nu e nimic rau in asta 1.pentru ca mai aflam si noi d alte experientze si cine stie...poate ne regasim in ele si 2.pentru ca unii oameni chiar pot sa-i ajute p cei care scriu aici..asa ca..."let it be"

[DarkBringer 7]

Sunt perfectionist as putea zice dar in momentul de fata as vrea doar sa nu ma intereseze parerile celorlati si sa-mi vad de treaba,dar problema e ca nu pot,ma deranjeaza fiecare privire ironica si fiecare vorba.As putea spune ca din aceasta cauza atrag mai multe privire ironice asupra mea.

daca nu poti sa faci fata ironiilor si vorbelor de "duh" nu prea ai ce sa faci...trebuie sa inveti sa contrezi in fiecare situatie

[Acamandur 20]

Increderea de sine: am avut in trecut prea multa incredere in mine pana ce am cazut intr-o prapastie imensa. Acum nu mai am curajul sa imi asum responsabilitati care tin de viata privata inafara de cele necesare supravietuiri. Este ciudat cum reusesc pe plan profesional sa imi duc la bun sfarsit ce am inceput iar in viata privata sa fiu un dezastru total. Respectul de sine a decazut si el odata cu neincrederea, atata tot ca mediul foarte populat in care lucrez imi da totusi implulsul de a fi prezentabil si agreabil din punc de vedere social..in rest..asa cum este in suflet asa este si in jurul meu in viata privata.

[anna_roxana 0]

am incredere in mine, dar am pierdut increderea in ceilalti.....