Sari la conținut
Forum Roportal
pusha_cho

Adevarul despre dragoste

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Iubirea se conditioneaza atunci cand apar nevoile ... La-nceput totul pluteste si traiesti cu impresia ca ai intalnit un ideal ... Apoi te casatoresti si incep problemele si odata cu ele conditionarile ... Vrei iubire ? Spala vasele ... Ai nevoie de mangaieri , spala-mi sosetele ... Apoi uite copilul are nevoie de bani de meditatie , sau de bani de carti ... Si uite asa pe nerasuflate si fara sa-ti dai seama apar conditionarile ... Sau ma-nsel ? :D

 

le spal singur :) si daruiesc mangaieri neconditionat ..insa nu spal vase (esperienta traumatizanta domne' :D) cred ca de aia nu am parte de iubire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Iubirea se conditioneaza atunci cand apar nevoile ... La-nceput totul pluteste si traiesti cu impresia ca ai intalnit un ideal ... Apoi te casatoresti si incep problemele si odata cu ele conditionarile ... Vrei iubire ? Spala vasele ... Ai nevoie de mangaieri , spala-mi sosetele ... Apoi uite copilul are nevoie de bani de meditatie , sau de bani de carti ... Si uite asa pe nerasuflate si fara sa-ti dai seama apar conditionarile ... Sau ma-nsel ? :o:

pai la inceputul " relatiei" ea se conditioneaza in " tacere" pina " prinzi" partenerul sau partenera. :D ...... si de foarte multe ori nu e iubire de la inceput.........e doar un " sentiment" de implinire si " asteptari"........ daca ar fi iubire de la inceput conditionarile nu au cum sa apara....... de ce? :D tocmai pt ca la inceput nu l-ai ales pe el sau pe ea din motive " conditionate " ci din sentiment de iubire.......... :jester:e frumos sa existe " diferente" de opinie in relatie dar depinde si de capacitatea celor doi de a le depasi...... o pot face cu iubire sau o pot face cu " ratiune" si atunci apar mustrari si altele.... si ne intoarcem doar la o singura problema.... cit " de bine" se cunoaste persoana( barbat sau femeie) ca si persoana "unica"( fara partener)....... :)

multa iubire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
pai la inceputul " relatiei" ea se conditioneaza in " tacere" pina " prinzi" partenerul sau partenera. :D ...... si de foarte multe ori nu e iubire de la inceput.........e doar un " sentiment" de implinire si " asteptari"........ daca ar fi iubire de la inceput conditionarile nu au cum sa apara....... de ce? :D tocmai pt ca la inceput nu l-ai ales pe el sau pe ea din motive " conditionate " ci din sentiment de iubire.......... :jester:e frumos sa existe " diferente" de opinie in relatie dar depinde si de capacitatea celor doi de a le depasi...... o pot face cu iubire sau o pot face cu " ratiune" si atunci apar mustrari si altele.... si ne intoarcem doar la o singura problema.... cit " de bine" se cunoaste persoana( barbat sau femeie) ca si persoana "unica"( fara partener)....... :)

multa iubire

 

Iubirea ca iubire sunt foarte putini cei care o experimenteaza ... Cei mai multi experimenteaza iubirea ca pe un sport , dau tot ce pot si vreau tot ce se poate .

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Iubirea este deplina doar atunci cand este neconditionata . Din pacate noi oamenii avem obiceiul de a conditiona iubirea si de a avea asteptari care de cele mai multe ori nu ne sunt satisfacute .

 

E foarte frumos ce ai scris tu dar pentru mine e cam poveste, sorry. Asta e ok la rangul de teorie, dar cand iubesti cu tot sufletul tau pe cineva (neasteptand nimic in schimb, neprimind mare lucru in schimb oricum...) si dupa un timp iti dai seama ca ti s-a uscat sufletul si nu mai ai de unde sa dai, nu mai ai sentimente, nu mai ai nimic inauntru si te simti gol, mergi mai departe oricum. Chiar daca el vine in genunchi dupa aia, tu poate nu mai poti sa-l consideri omul ideal, el a omorat sentimentele astea in tine prin indiferenta...

 

Cine a trecut prin asta stie...e totusi nevoie sa mai si primesti cate ceva pentru a sta cu sufletul cald, pentru a "arde la foc potrivit"...macar din cand in cand, un zambet, o imbratisare, mai mult... :D Nu ai cum sufleteste sa dai mult si sa nu primesti dovezi de reciprocitate, lucrul asta poate rezista luni, hai sa zicem si 1 an si ceva, maxim, dar mai mult nu... :D Ajungi la un grad de saturatie, nu mai poti...

 

Daca tot ce astepti de la celalalt e doar sa te iubeasca, ce zici, iubirea e tot conditionata? :) Eu cred ca nu e o conditie prea mare, si singura care merita...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

La nivel de eseu, merge. La o prima citeala, la fel...

Dar, daca iei fiecare "adevar" in parte si incerci sa-l analizezi, poti usor ajunge la concluzia ca forma propusa de autor este ceva de genul: nici eu, nici el nu acaparam, nu avem asteptari, nu spunem nu, lasam fiecaruia libertatea de a se dezvolta, etc. (spal eu vasele, sosetele, ba eu, ba eu ... iubito, azi ma duc la bordel ! - Du-te dragule, cine sunt eu sa spun NU ?!?). Unde sunt atunci punctele comune, unde e interferenta care ar trebui sa duca la identificare ? Eu cred ca o relatie, dragostea, iubirea tind spre ADEVAR atunci cand se gasesc cat mai multe LOCURI COMUNE, cand se face un melanj intre realitate si ideal ... Pe mine cred ca m-ar plictisi sa am langa mine un barbat care (daca apuc s-o spun prima) face tot ce zic eu, sau nu m-ar intreba ce vreau, de ce mi-s ochii tristi si nu mi-s boii acasa...

Am gresit: nici de eseu nu-i bun; poate dac-ar fi vorba despre iubire divina, despre iubirea artistului pentru creatia sa ... cand in ecuatie intra CARNALUL, nici unul dintre "adevarurile" propuse nu mai sta in picioare pana in final.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
La nivel de eseu, merge. La o prima citeala, la fel...

Dar, daca iei fiecare "adevar" in parte si incerci sa-l analizezi, poti usor ajunge la concluzia ca forma propusa de autor este ceva de genul: nici eu, nici el nu acaparam, nu avem asteptari, nu spunem nu, lasam fiecaruia libertatea de a se dezvolta, etc. (spal eu vasele, sosetele, ba eu, ba eu ... iubito, azi ma duc la bordel ! - Du-te dragule, cine sunt eu sa spun NU ?!?). Unde sunt atunci punctele comune, unde e interferenta care ar trebui sa duca la identificare ? Eu cred ca o relatie, dragostea, iubirea tind spre ADEVAR atunci cand se gasesc cat mai multe LOCURI COMUNE, cand se face un melanj intre realitate si ideal ... Pe mine cred ca m-ar plictisi sa am langa mine un barbat care (daca apuc s-o spun prima) face tot ce zic eu, sau nu m-ar intreba ce vreau, de ce mi-s ochii tristi si nu mi-s boii acasa...

Am gresit: nici de eseu nu-i bun; poate dac-ar fi vorba despre iubire divina, despre iubirea artistului pentru creatia sa ... cand in ecuatie intra CARNALUL, nici unul dintre "adevarurile" propuse nu mai sta in picioare pana in final.

 

adevarat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Am gresit: nici de eseu nu-i bun; poate dac-ar fi vorba despre iubire divina, despre iubirea artistului pentru creatia sa ... cand in ecuatie intra CARNALUL, nici unul dintre "adevarurile" propuse nu mai sta in picioare pana in final.

 

Cam asa este !

 

 

iubirea neconditionata este atunci cand ii vezi partenerului toate defectele,cand il vezi exact asa cum e si totusi il iubesti in ciuda defectelor.

parerea mea....

 

Dar daca are defectul sa te minta ?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Iubirea ca iubire sunt foarte putini cei care o experimenteaza ... Cei mai multi experimenteaza iubirea ca pe un sport , dau tot ce pot si vreau tot ce se poate .

pai daca o iau doar ca sport cum e si de asteptat nu poti cistiga la infinit..... deci comparatia " e incorecta" sau nu e iubire ci " business" :o:

multa iubire

 

La nivel de eseu, merge. La o prima citeala, la fel...

Dar, daca iei fiecare "adevar" in parte si incerci sa-l analizezi, poti usor ajunge la concluzia ca forma propusa de autor este ceva de genul: nici eu, nici el nu acaparam, nu avem asteptari, nu spunem nu, lasam fiecaruia libertatea de a se dezvolta, etc. (spal eu vasele, sosetele, ba eu, ba eu ... iubito, azi ma duc la bordel ! - Du-te dragule, cine sunt eu sa spun NU ?!?). Unde sunt atunci punctele comune, unde e interferenta care ar trebui sa duca la identificare ? Eu cred ca o relatie, dragostea, iubirea tind spre ADEVAR atunci cand se gasesc cat mai multe LOCURI COMUNE, cand se face un melanj intre realitate si ideal ... Pe mine cred ca m-ar plictisi sa am langa mine un barbat care (daca apuc s-o spun prima) face tot ce zic eu, sau nu m-ar intreba ce vreau, de ce mi-s ochii tristi si nu mi-s boii acasa...

Am gresit: nici de eseu nu-i bun; poate dac-ar fi vorba despre iubire divina, despre iubirea artistului pentru creatia sa ... cand in ecuatie intra CARNALUL, nici unul dintre "adevarurile" propuse nu mai sta in picioare pana in final.

pina sa se gaseasca locuri comuneincepe cu " identificarea " proprie ..... ca " asteptarile" pornesc de la necunoasterea de sine si "pretentii cu carul " in exterior..... :D

multa iubire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pacat ca nu e scris de tine. Ideile din aceste text se regasesc intr-o forma sau alta si in textele si povestile mele... In care vorbesc despre o dragoste mare, nu despre ceea ce oamenii numesc in necunostinta de cauza "dragoste", confundand "relatia" cu iubirea...

 

Adevarul e ca cei mai multi oameni nu sunt capabili de o astfel de iubire, nu pentru ca sufletul lor nu ar putea sa simta, ci pentru ca mintea lor nu poate sa cuprinda intelesurile dragostei, nici macar partea care tine de ei... Ce este dragostea pentru ei, cum si-o doresc, cine sunt ei si cine e cel de langa... Cei mai multi oameni se lasa dusi de val fara sa stie unde ii va duce acel val, caci dorinta de iubire e prea mare sa-i faci fata... Si uite-asa in loc sa ai un tsunami care sa faca ocolul planetei, ai un val ce odata ajuns la tarmul primelor diferente iesite la iveala intre cei doi, te va lovi de stancile de-acolo... Sau poate cine stie... pe celalalt... Pe cel care a iubit mai mult... si care desigur va avea mai mult de invatat din tot ce-a fost candva... Dar asta depinde de el... Caci cei mai multi ajung precum printesa mea din turn...

 

http://blog.360.yahoo.com/blog-ukvB75cjcrX...cq=1&p=1325

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

eu nu cred ca te poate invata cineva sa iubesti... iubesti cum stii tu... faci intotdeauna ceea ce te face fericita... chiar daca asta inseamna sa mergi de 3 ori la cinematograf singura intr-o luna... e chiar fun... cat despre limita dintre iubire si ura... si eu ma intreb unde e... la fel ma intreb ce se percepe din cuvintele mele... de multe ori in scris folosim cuvinte, care interpretate intr-o anumita stare de depresie pot durea ingrozitor... apoi pe masura ce "evoluezi" iti aduci aminte cata dreptate avea si simti din nou iubirea... si tot asa... si acum ma intreb cand se vor termina toate treptele astea si va ramane doar iubirea neconditionata... independenta totala.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×