silvi4n 0 Raportează post Postat Februarie 4, 2008 Din punctul de vedere al singurului psiholog cu care am stat de vorba, sufar de "ataraxie", un termen care dupa cunostinta mea exista doar platonic... Daca este vreo unul dintre voi mai bine informat, rog sa imi dea detalii, sau macar linkuri sa am ce citi. Totul a inceput acum cativa anishori, cand eram cu prietena mea in gara, la ora 1 noaptea si am fost talharit. Aia mi-au pus cutitul la gat si eu am inceput sa zambesc, nu e deloc normal, prietena mea plangea de nu stia ce-i cu ea si scotea tot ce avea prin poseta si mi-a scos si mie banii din buzunar. Au plecat aia, eu m-am uitat la ea, am zambit, am zis ca "asta-i viata" si am plecat mai departe. Asta nu a fost decat una din situatii. Apoi, la bacalaureat sau alte examene din universitate unde toti isi mananca unghiile de stress, eram f.f.f. lejer si dezinvolt (m-am descurcat bine la examene dintotdeauna). Inclusiv la cel mai de temut profesor din Univ. care te lasa repetent si nu te lasa sa intri in licenta. Apoi prin discoteci si baruri cand merg cu prietenii, unul din grupul meu facea ochi dulci unei tipe, la care apare prietenul ei cu inca 2 darlai sa ne ia la impins vagoane... din nou foarte calm si binedispus am apreciat situatia :) Mie mi se pare normal ce fac, adica, stiu ca nu e normal :cry: ca-i vad pe toti ceilalti, majoritatea..... Ma tem totusi ca intr-o zi o sa fie TIR-u` la kuru` meu si n-o sa vreau sa ma feresc, o sa zambesc la sofer si o sa-i murdaresc camionu` cu sange A2 :bye: Doar ratiunea si obisnuinta sunt cele care ma fac sa ma feresc de pericole, dar ma tem ca intr-o zi, daca n-o sa apuc sa gandesc si o sa trebuiasca sa-mi folosesc reflexele, ma blochez pe moment..... Nu ma sperie asta, din fericire nu dezvolta nici o alta afectiune psihica, ies pe strada oricand, la orice ora, in orice cartier rau famat. Sunt ca un salbatic care abia descopera orasul, si nu stie pericolele. Imi doresc sa simt si eu frica, emotie, adrenalina de care vb toata lumea. Am mers la ski cu colegii in vacanta de iarna, si au ramas cu impresia ca eu chiar vroiam sa ma sinucid. Exista medicamente sau stiu eu ce altceva sa fiu normal din punctu` asta de vedere ? Desi nu ma afecteaza absolut deloc, curiozitatea ma impinge sa stiu cum e sa fii normal si sa simti emotia aia de care vb prietenii mei cand merg la agatzat, par example. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
estella 3 Raportează post Postat Februarie 4, 2008 observ ca sti franceza, deci uite ce am gasit la un click: http://fr.wikipedia.org/wiki/Ataraxie succes :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
@anyry 105 Raportează post Postat Februarie 4, 2008 Pai, eu zic ca e de preferat sa fii asa, decat sa fii stresat si ingrijorat to timpul... Multi si-ar dori sa fie asa, sa nu fie panicati... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
joannahart 53 Raportează post Postat August 3, 2008 Din punctul de vedere al singurului psiholog cu care am stat de vorba, sufar de "ataraxie", un termen care dupa cunostinta mea exista doar platonic...Daca este vreo unul dintre voi mai bine informat, rog sa imi dea detalii, sau macar linkuri sa am ce citi. Totul a inceput acum cativa anishori, cand eram cu prietena mea in gara, la ora 1 noaptea si am fost talharit. Aia mi-au pus cutitul la gat si eu am inceput sa zambesc, nu e deloc normal, prietena mea plangea de nu stia ce-i cu ea si scotea tot ce avea prin poseta si mi-a scos si mie banii din buzunar. Au plecat aia, eu m-am uitat la ea, am zambit, am zis ca "asta-i viata" si am plecat mai departe. Asta nu a fost decat una din situatii. Apoi, la bacalaureat sau alte examene din universitate unde toti isi mananca unghiile de stress, eram f.f.f. lejer si dezinvolt (m-am descurcat bine la examene dintotdeauna). Inclusiv la cel mai de temut profesor din Univ. care te lasa repetent si nu te lasa sa intri in licenta. Apoi prin discoteci si baruri cand merg cu prietenii, unul din grupul meu facea ochi dulci unei tipe, la care apare prietenul ei cu inca 2 darlai sa ne ia la impins vagoane... din nou foarte calm si binedispus am apreciat situatia :roll: Mie mi se pare normal ce fac, adica, stiu ca nu e normal ca-i vad pe toti ceilalti, majoritatea..... Ma tem totusi ca intr-o zi o sa fie TIR-u` la kuru` meu si n-o sa vreau sa ma feresc, o sa zambesc la sofer si o sa-i murdaresc camionu` cu sange A2 :lol: Doar ratiunea si obisnuinta sunt cele care ma fac sa ma feresc de pericole, dar ma tem ca intr-o zi, daca n-o sa apuc sa gandesc si o sa trebuiasca sa-mi folosesc reflexele, ma blochez pe moment..... Nu ma sperie asta, din fericire nu dezvolta nici o alta afectiune psihica, ies pe strada oricand, la orice ora, in orice cartier rau famat. Sunt ca un salbatic care abia descopera orasul, si nu stie pericolele. :roll: Imi doresc sa simt si eu frica, emotie, adrenalina de care vb toata lumea. Am mers la ski cu colegii in vacanta de iarna, si au ramas cu impresia ca eu chiar vroiam sa ma sinucid. Exista medicamente sau stiu eu ce altceva sa fiu normal din punctu` asta de vedere ? Desi nu ma afecteaza absolut deloc, curiozitatea ma impinge sa stiu cum e sa fii normal si sa simti emotia aia de care vb prietenii mei cand merg la agatzat, par example. Ce chestie interesanta.........nu stiu mai nimic despre afectiunea asta ;) Pacat ca a fost abandonat topicul.................... Cat despre comentariul lui Sarah............... trebuie sa ma opresc din ras.......... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Un_gand 6 Raportează post Postat August 3, 2008 (editat) Am vazut o data pe Discovery cred ca era despre psihologia criminalilor. Unii dintre cei care comit crime sau spargeri au aceasta manifestare , nu simt emotie deoarece creierul nu elibereaza suficienta adrenalina cred. Organismul o cere iar ei au nevoie de senzatii foarte tari pentru a elibera aceasta substanta. Adica cei care comit fapte ilegale au o mare stapanire de sine si isi calculeaza foarte bine miscarile desii alt om in locul lor ar esua , si nu pentru ca isi impun ci pentru ca asa e organismul lor. Bine, asta nu e o scuza, probabil intervin si alti factori de mediu si educatie ... dar e o explicatie. Recomandarea pentru parintii care vad la copiii lor lipsa emotiilor era sa-i lase sa faca sporturi extreme pentru ca elibereze adrenalina necesara. Poate prin medicatie se poate rezolva, dar cum organismul creaza depedenta si toleranta in timp nu cred ca e o solutie. Tot sportul extrem cred ca e mai bun ... in cazul in care nu poti rezolva cauza care a determinat din copilarie lipsa emotiilor. Probabil de asta silvi4n cauta pericolul si e bine ca a constientizat . Editat August 3, 2008 de Un_gand Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
