Suntem de multe ori tentati unii dintre noi sa impunem celorlalti un anumit fel de a gandi indiferent ca e vorba de credinta,de principii de viata,de caile ce trebuie urmate.Oare nu e o incalcare a dreptului fiecaruia de a-si urma calea de a-si hotari singur ce si cum trebuie sa actioneze?Oare nu calcam prea adanc in intimitatea celuilalt?
"Foarte multi oameni considera propria lor vointa ca fiind vointa divina!O idee, o dorinta ii strabate, o convingere ii proiecteaza intr-o anumita directie,si iata cum ei sunt convinsi ca executa voia Domnului!Ca si cum acest lucru ar fi atat de simplu!Ca si cum Dumnezeu ar fi fost obligat sa se adreseze tuturor acestor instrumente imperfecte pentru a le aduce la cunostinta vointa Sa!Pentru a cunoaste vointa Domnului si pentru a deveni instrumentul acestei vointe,trebuie sa lucrati fara odihna ca sa scapati de slabiciunile si de limitele voastre.Fiindca omul nu poate intra in legatura decat cu entitatile,cu acei curenti care corespund cu ceea ce poarta in sine.Si astfel multi oameni,care isi inchipuie ca indeplinesc vointa Domnului,se pun in realitate in slujba entitatilor intunecate."(Omraam M.Aivanhov)
Ma gandesc aici si la acel nemernic de asa-zis preot care i-a hotarat soarta bietei tinere maicute si la toti cei care folosesc cuvinte grele impotriva celorlalti doar pentru ca nu sunt de acord si mai ales nu cunosc viata celor de langa ei si nici nu-i intereseaza.Culmea e ca se ascund dupa varsta,infantilism si alte nimicnicii numai ca sa primeasca libertatea de a ponegri spre satisfactia propriului orgoliu.
