Binky 0 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 "Caragiale n-a existat. A existat numai o tara frumoasa si trista in care toti oamenii erau condamnati la crasma pe viata. Cu halbe de bere legate la-ncheietura mainii in lanturi. De zanganeau carciumile la fiecare sorbitura. A existat un fel de rai ponosit in pomii caruia cresteau gheare si gaturi de gaina dar mai ales picioare si capete de porci. Dar femeile acelui loc isi imbiau degeaba barbatii sa guste din ele. Caci oricat au muscat ei de pofticiosi n-au reusit sa cada de tot din raiul acela. Dar mai ales a existat o balada numita MIORITA, care sintetiza spiritualitatea acelui popor. In ea find vorba despre doi ciobani care il omoaae pe al treilea fiindca era mai bogat. Acesta din urma avea si-o mioara nazdravana pe care-o iubea foarte mult si cu care vorbea si se-ntelegea de minune, ea fiind simbolul lagaturii puternice cu natura. Si toata lumea din acea tara se-ntreba in ascuns: ce-o fi facut saraca mioara dupa moartea stapanului ei cel drag? Dar nimeni n-avea puterea sa-si spuna in fata adevarul adevarat. Si anume ca la trei zile de la omor oaia sa-a dus la ciobanii criminali si le-a spus: <Mangafaua mea, cel mai sacru amor, m-a tradus cu o mandra craiasa, a lumiii mireasa.Sunt singura si ambetata, de trei zile-ncoace iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace. Sunt foarte rau bolnava. Veniti sa-i tragem un chef.> Nu. Caragiale n-a existat. Au existat niste cimitire desfundate, sapate cu buldozerul. Ca sa vina copilasii de clasa-ntai si sa caligrafieze, sa scrijeleasca cu un cutitas pe toate testele scheletelor: MADE IN ROMANIA. Ca sa fie mortii nostrii cei dintai, ai mai prima din toti, volintiri acolo la-nviere, la Judecata din Urma. Si-a mai existat un baietel de vreo 6-7 ani, numai in chiloti - la-am vazut cu ochii mei - care adormise cersind, cu mana intinsa, in statia de metrou si oamenii ii puneau mai departe bani in palma si el se trezea fericit de cat primise in vis. Si-au mai existat si niste mame care-si alaptau cu greu copii, de la coltul ochilor, cu lacrimi... Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume si pentru ca oamenii aceia sa poata hohoti in voie de toate acestea - li sa-a spus simplu: Caragiale..." Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
giovi 10 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 interesant....... de unde ai articolu? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Binky 0 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 sa nu radeti......dintr-o culegere de teste pentru bac :cheer: este scris de cristian popescu si mi se pare....foarte inspirat Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
giovi 10 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 cristian tudor popescu? e preferatu lui mami meu :Pe chestia aia de la sfarsit, cu baietelul care cerseste, chiar m`a miscat... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AnMar 1 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 Pana la urma hazul de necaz aduce mai mult plansul decat rasul in ceea ce ai scris.Caragiale de fapt cred ca a vrut sa radem in fata unei oglinzi imaginare in care sa ne vedem in toata splendoarea ,stupiditatile pe care le facem in viata incercand sa ne aliniem unor legi stupide ale unei societati sufocate de snobism,in care a iubi cu adevarat e o telenovela,o dulcegarie,a privi o clipa natura e o pierdere de timp,a gandi inseamna a te sinucide("gandul ucigas" osbsesie). :cheer:" Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Victor Apostu 99 Raportează post Postat Iunie 15, 2005 "Caragiale n-a existat. A existat numai o tara frumoasa si trista in care toti oamenii erau condamnati la crasma pe viata. Cu halbe de bere legate la-[........................................................]sa poarte un nume, un singur nume si pentru ca oamenii aceia sa poata hohoti in voie de toate acestea - li sa-a spus simplu: Caragiale..." [snapbacca]48822[/snapbacca] Ai vazut "Zorba Grecu' "? era acolo o replica celebra...."ce prabusire frumoasa...." Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Binky 0 Raportează post Postat Iunie 16, 2005 cristian tudor popescu? e preferatu lui mami meu :Pe chestia aia de la sfarsit, cu baietelul care cerseste, chiar m`a miscat... [snapbacca]48837[/snapbacca] si eu am banuit ca el este....dar acolo nu erau mai multe detalii asa ca nu pot afirma cu certitudine ca el e autorul. oricum mi se pare ca e scris in stilul lui....who canows :- oricum, pe mine m-a miscat tot articolul, tudor arhgezi scria "trebuiau sa poarte un nume" in cinstea lui eminescu, in cinstea acelei perioade "glorioase" a literaturii si a societati noastre.....si acum.....oare chiar asa suntem astazi? Ai vazut "Zorba Grecu' "? era acolo o replica celebra...."ce prabusire frumoasa...." [snapbacca]48844[/snapbacca] la-am vazut de mult de tot...nu garantez pentru memoria mea in pioneze dar....nu sunt foarte sigura cat de frumoasa este prabusirea asta a noastra... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LoRe_BaBy 0 Raportează post Postat Iunie 19, 2005 Interesant...... i licae it verry much..... citeste ce urmeaza: Pasi pe nisip Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, pasii ni se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezentau o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decit una singura... Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decit o singura urma corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat... Zile in care eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcindu-ma spre Domnul am indraznit sa-i reprosez: -Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine? Iar Domnul mi-a raspuns: -Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate... u ce zici... e de ras sau de plans? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
