treispe 7 Raportează post Postat Ianuarie 30, 2008 poate sa fie adevarat ceea ce zici tu, dar de multe ori si schimbarea iti provoaca frica..mie cel putin, jobul si viata in general, nesiguranta unui castig financiar sau a unei certitudini de acest gen imi declanseaza aceasta stare..stiu ca ceea ce fac ca job nu e potrivit, dar pe de alta parte si schimbarea imi provoaca frica.. de la inceputul lui ianuarie am o crestere de anxietate in acest sens... in cazuri din astea ce faci??? ca esti prins intr-un cerc vicios... Poti sa contrabalansezi situatia: daca stii sigur ca serviciul nu este cel pe care ti-l doresti, si mai stii ca inca nu esti pregatita sa faci o schimbare in sectorul asta al vietii, incearca sa nu tradezi pasiunile si dorintele din sfera personala: ma refer la activitati placute, hobbyuri, relatii interpersonale, etc. Poti sa iti extragi resursele si sa incepi sa iti valorizezi potentialul pornind de la lucruri pe care le faci cu placere, si apoi o sa vezi ca schimbarea nu este atat de "infricosatoare" pe cat pare. Sau, pur si simplu iti poate usura existenta. Inca un pic. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Un Om 3 Raportează post Postat Februarie 5, 2008 Eu cred ca prinicpala cauza a acestai stari ( senzatia ca totul e lipsit de sens ) este accentuata sau poate chiar principala cauza a lipsei de stimuli. Poruncile parentale , falsele principi morale despre viata , si mai ales atmosfera din cadrul familiei care e lipsita de orice eveniment. ( cred ca acum eram mai bine daca taicameo era in continuare alcoolic ) cred ca m-au facut asa "moale". Intrebarile sunt urmatoarele : De ce nu mai simt receptiv la stimuli si ce anume trebuie sa fac ? Cum influenteaza lipsa de stimuli activitatea sistemului nervos ? ( In ultima vreme stau mai mult in casa si astfel am parte de mai putini stimuli.Starea de spirit e relativ ok , insa am niste senzatii ORIBILE , si ma intreb daca nu cumva problema a devenit mai mult de ordin psihiatric decat de ordin psihologic). Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
atlass 0 Raportează post Postat Februarie 5, 2008 (editat) Eu cred ca prinicpala cauza a acestai stari ( senzatia ca totul e lipsit de sens ) este accentuata sau poate chiar principala cauza a lipsei de stimuli. Poruncile parentale , falsele principi morale despre viata , si mai ales atmosfera din cadrul familiei care e lipsita de orice eveniment. ( cred ca acum eram mai bine daca taicameo era in continuare alcoolic ) cred ca m-au facut asa "moale". Intrebarile sunt urmatoarele : De ce nu mai simt receptiv la stimuli si ce anume trebuie sa fac ? Cum influenteaza lipsa de stimuli activitatea sistemului nervos ? ( In ultima vreme stau mai mult in casa si astfel am parte de mai putini stimuli.Starea de spirit e relativ ok , insa am niste senzatii ORIBILE , si ma intreb daca nu cumva problema a devenit mai mult de ordin psihiatric decat de ordin psihologic). Mai degraba cred eu, lipsa de preocupare iti confera tie aceasta "lipsa de sens"..cum spuneai si tu.. stai in casa si nu prea interactionezi cu exteriorul..dar faci ceva constructiv? Muncesti la domiciliu??? Oferi vreun sprijin celor din jurul tau? Lucrurile la un moment dat se leaga, sa sti... Ca sa simti ca lucrurile au sens, tb sa te simti util, sa te ajuti pe tine in primul RAND, sa TE IUBESTI, si pe urma sa dai si tu ceva inapoi mediului..SA vezi UN SCOP in povestea asta...bineinteles scopul in sine poate sa fie si supravietuierea. :D Ce parere ai? PS: multumesc de comentarii la faza cu frica;) Poti sa contrabalansezi situatia: daca stii sigur ca serviciul nu este cel pe care ti-l doresti, si mai stii ca inca nu esti pregatita sa faci o schimbare in sectorul asta al vietii, incearca sa nu tradezi pasiunile si dorintele din sfera personala: ma refer la activitati placute, hobbyuri, relatii interpersonale, etc. Poti sa iti extragi resursele si sa incepi sa iti valorizezi potentialul pornind de la lucruri pe care le faci cu placere, si apoi o sa vezi ca schimbarea nu este atat de "infricosatoare" pe cat pare. Sau, pur si simplu iti poate usura existenta. Inca un pic. draga ametist, incerc pe cat posibil desi e tare greu sa ma rup de situatia actuala. sper ca la un moment dat sa si reusesc... sti, sunt 4 categorii de joburi si de oameni: - cei care vad jobul ca pe o rutina - cei care fac asta pt supravietuiere - cei care se implinesc prin job (alaturi de alte impliniri ale vietii) - cei care fac asta cu pasiune. momentan eu sunt in stadiul 2 (de supravietuire) dar as vrea sa trec mai rpd la stadiul 3... nu visez sa ajung sa fac ceva cu pasiune, pt ca nu stiu cat de realist este... si realizez ca putini oameni au parte de asemenea bucurii in zona asta a vietii... insa mi-ar face placere sa ma implinesc printr-un job cat de cat ok. mersi de sfaturi! Editat Februarie 5, 2008 de anmarr Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
virgin tudor 1 Raportează post Postat Februarie 6, 2008 SA vezi UN SCOP in povestea asta...bineinteles scopul in sine poate sa fie si supravietuierea. :D cam asta e singurul de cele mai multe ori :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Februarie 6, 2008 Mai degraba cred eu, lipsa de preocupare iti confera tie aceasta "lipsa de sens"..cum spuneai si tu.. stai in casa si nu prea interactionezi cu exteriorul..dar faci ceva constructiv? Muncesti la domiciliu??? Oferi vreun sprijin celor din jurul tau? Lucrurile la un moment dat se leaga, sa sti...Ca sa simti ca lucrurile au sens, tb sa te simti util, sa te ajuti pe tine in primul RAND, sa TE IUBESTI, si pe urma sa dai si tu ceva inapoi mediului..SA vezi UN SCOP in povestea asta...bineinteles scopul in sine poate sa fie si supravietuierea. :crazy: Ce parere ai? PS: multumesc de comentarii la faza cu frica;) draga ametist, incerc pe cat posibil desi e tare greu sa ma rup de situatia actuala. sper ca la un moment dat sa si reusesc... sti, sunt 4 categorii de joburi si de oameni: - cei care vad jobul ca pe o rutina - cei care fac asta pt supravietuiere - cei care se implinesc prin job (alaturi de alte impliniri ale vietii) - cei care fac asta cu pasiune. momentan eu sunt in stadiul 2 (de supravietuire) dar as vrea sa trec mai rpd la stadiul 3... nu visez sa ajung sa fac ceva cu pasiune, pt ca nu stiu cat de realist este... si realizez ca putini oameni au parte de asemenea bucurii in zona asta a vietii... insa mi-ar face placere sa ma implinesc printr-un job cat de cat ok. mersi de sfaturi! Sunt o groaza de oameni care se afla in stadiul 2, descris de tine. Si prea putini cei care sunt in al patrulea. Ideea era ca, daca tot te aflii acolo si stii ca nu ai inca alternative (obiective- materiale, contextuale, sau subiective- nu te simti destul de curajoasa, de sigura pe tine, etc.) sa nu tradezi, totusi, lucrurile pe care le faci cu pasiune. Sa presupunem ca esti contabila si mereu ti-a placut sa desenezi. In regula, job-ul iti revendica mult timp si multa energie, dar in weekend, sau in orice ocazie, nu ezita sa te duci la cursuri de desen, sa pictezi acasa, sa te duci la expozitii de arta. Ok, nu ai facut liceu-facultate de specialitate, nu ai devenit "artista", dar asta nu inseamna ca lucrand intr-un domeniu total opus, trebuie sa uiti de pasiunea asta. Ti-o poti intretine in paralel- si asta iti imbogateste viata. Nu te minti ca nu ai timp- mereu se gaseste timp- mai ales pentru ceva care simti ca te-ar putea intregi ca fiinta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LianaC 0 Raportează post Postat Februarie 22, 2008 Buna ziua, As dorii sa stiu daca ma poate ajuta cu un sfat sau o directie pentru sotul meu ce se afla de 5 ani in depresie anxioasa. Manifestarilel lui sunt cu faza depresiva si anxietate in fiecare primavara, incepind de fapt cam de prin februarie si ramine in starea asta de neputinta, de minte lenta, de insecuritate, nesiguranta, de inutilitate pentru noi familia, si cu simptome de insomnie, pina spre vara cind incepe sa treaca spre o stare intermediara, dupa care trece spre o faza adversa depresiei, adica de o agitatie mai mare decit normalul lui, cu somn mai putin, cu o minte agera, cu manifestari mai entuziasmate samd. Idee este ca el este sub supraveghere la psihiatru dar tratamentul medicamentos nu-l ajuta prea mult, deja e dependent de pastilele de somn, si in perioada asta sunt de baza pentru a putea dormi. Am incercat si un psiholog dar in perioada in care este depresiv abia scoti cuvintele de la el din gura iar in perioada cealalta cind e foarte extrovertit toata lumea zice ca nu are nimic, si totusi ciclic se repeta totul de la cap la coada. As dorii sa incercam sau sa incerce un grup de terapie, sau ceva care sa-l faca sa-si dea seama ca nu e singur, si poate asa se leaga de ceva care sa-i dea o speranta ca e recuperabil. Va rog frumos daca cunoasteti ceva ce ma poate ajuta, astept sugestiile dvs. Multumesc anticipat! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
adi_vic 0 Raportează post Postat Martie 6, 2008 Si eu sufar de asemenea stari de aproximativ 2 ani. In aceasta stare m-au adus mentalitatile invechite ale medicinii (un diagnostic gresit prezentat cu vaitaturi din partea doctoritei respective + zilele de rasfoit forumurile referitor la afectiunea respectiva). A fost un soc psihic cumplit ! Suferintele psihice si psihosomatice groaznice. Chiar dupa ce analize moderne au infirmat diagnosticul , nici acum nu mi-am revenit (nu se compara cu ce simteam atunci..totusi). Psihiatri nu prea te pot ajuta decat experimentand pastile ce dau reactii ciudate, dar te mentin pe linia de plutire cat de cat. De fapt sunt droguri ce deschid cotloane mai mult sau mai putin ascunse ale creierului. Ce se stie sigur la aceasta ora ,este ca fiecare dintre noi percepem realitatea cu ajutorul creierului si a programelor stocate acolo. In mod demonstrat stiintific partea primitiva a creierului este un automat ce nu prea s-a dezvoltat din trecutul indepartat. De aceea numarul afectiunilor psihice a crescut foarte mult in perioada industrializarii (vezi documentare cu N.Y. si Prozac-ul). Acesta are grija de respiratie,temperatura corpului ,etc,dar si de pulsiunile sexuale, ciclul menstrual,bucurie, tristete,furie, etc.. Starea in care ne aflam, este un cod chimic de hormoni (neurotransmitatori) ,generat tocmai de zone din acest creier. Automatismele ciclice sunt un fel de programe ce fac pe oricine sa se simta mai "prost" sau mai "bine", ciclic (asa-zisul bioritm ). Ce este defect la noi este FRANA, psihologii o denumesc :"exagerarea". Tristete=>serotonina scazuta=>tristete=>serotonina si mai scazuta=>...depresie. Frica=>dopamina crescuta,serotonina in scadere(daca si serotonina e crescuta, rezulta dragostea patimasa!!!)....acelasi mecanism instabil si se ajunge la Anxietate si chiar Atac de Panica. In creierul primitiv este acea zona de filtrare. Fara ea nu am putea trai ! Mecanismele reactive descrise ne-ar bloca total. Tot timpul ceea ce primim senzorial ne-ar atrage atentia (eu la cea mai mica senzatie de rece, intram in panica si inghetam si mai rau, furnicaturi,mii de greierasi in urechi,ipohondrie ,amorteli,esofagita de reflux si cea mai deranjanta: vizualizarea floatersilor, firisoare prinse in vitros pe care creierul le ignora in general, iar la mine si-au creeat zona pe creieras ca si in cazul fobiilor...). Am citit aproape 20 carti de psihologie, autosugestie ,filozofie (eu sunt de factura tehnica dar pasionat totusi de fizica moderna cu tenta filozofica). Daca nu esti un incapatanat ca mine, psihoterapia cu hipnoza te poate ajuta foarte mult. Cel mai rau lucru este absenta credintei ! Credinta, cred eu ca formeaza acel tampon, ateul CREDE in el insusi(asa a fost educat de mic si si-a mentinut "programarea"), crestinul, musulmanul,satanistul,..., CRED in Divinitate(asa au fost educati de mici si au o zona mare din creier alocata credintei Divine). Noi am fost educati de mici crestineste iar scoala si educatia stiintifica ne-au rotit conceptiille,CREDINTA ! New Age incearca sa corecteze pasii pierduti prin necorelarea limbajului bisericilor si bineinteles ca este un curent bombardat atat din partea stiintei, cat si din partea bisericii,dar prinde teren, pentru ca fenomenele sunt inca deasupra stiintelor de la care s-au sperat atat de multe in ultimul secol. Depresivul , anxiosul nu crede in nimic, nimic nu-l poate ajuta. Bipolaritatea nu este o boala evolutiva din cate am citit pe Net., ci din contra, o forma mai usor tratabila prin psihoterapie decat depresia sau anxietatea. Dupa ce ai zacut 2 luni in pat bolnav si te insanatosesti , nu ti se pare normal sa tragi aer in piept si sa tzopai putin de fericire inca 2 luni ? PS. Exercitiile de respiratie abdominala , explicate f bine in cartile de Qi-Gong (adeptii consacrati ai acestui stil de viata au uimit lumea medicala...), pot spune ca au facut minuni in cazul meu...dar practicate intens, zi de zi, saptamana de saptamana incat ma dureau intens muschii toracici .Psihoterapia necesita psihologi pasionati de meseria lor si destupati la minte...,amici psihologi am si eu, dar nu m-am dus la ei , in primul rand o arma buna este hipnoza. Deasemenea daca exista un fond religios se poate merge si pe aceasta cale. Daca este urmata ,cu siguranta ofera vindecarea. Problema este ca scrierile bisericesti sunt destinate oamenilor fara cultura stiintifica prea bogata si necesita o inclinatie spirituala mare, pentru a putea fi transpuse si intelese de cei cu pregatire stiintifica materialista . Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
gimisome 0 Raportează post Postat Martie 6, 2008 Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult ! Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens ! Eu cred ca aceasta senzatie de neant vine din lipsa de stimuli (strokeuri)! Voi ce credeti ? am patit si eu asta...credeam ca nimic nu are sens si nu reuseam sa inteleg care este sensul vietii...ce cautam aici, cine ne-a facut si unde ne ducem...si pe urma ma lua senzatia de frica ...frica de necunoscut poate...acum mi-am dat seama ca a fost din cauza ca nu aveam prea multe ocupatii...obisnuiam sa fiu mai mereu trista si obosita si sa pierd timpul aiurea...si mi-am dat seama ca ar trebui sa fac mai multe lucruri...sa ma simt utila si sa imi gasesc propriul ideal...senzatia de gol a disparut cand am realizat ca sunt milioane de lucruri ce ma inconjoara si care dau un sens vietii miele Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Jet Black 38 Raportează post Postat Martie 6, 2008 senzatia de gol a disparut cand am realizat ca sunt milioane de lucruri ce ma inconjoara si care dau un sens vietii miele Deci daca lucrurile care te inconjoara ar disparea atunci ar disparea si sensul vietii tale? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Laughlin 1 Raportează post Postat Martie 6, 2008 Parca fusese inchis topicul asta. Cred ca asta e 'clona' :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
