Sari la conținut
Forum Roportal
pustnic_

...

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Realizam pe timp ce trece ca tot mai mult ne schimbam fizic si psihic, in bine sau rau...

Omul modern al zilelor noastre este intr-o continuua alergatura dupa aspiratiile lui...

Principiile lui sunt bazate si axate doar pe pe ce exista...

Prezentul e atat de important, incat pentru bunastarea lui, omul nu mai poate trece cu mintea peste el...

Limitat la doar azi si maine, omul e prins in cercul materialismului existent...

I/Rational si in/constient prins in varful ideologiei fara scrupule, omul e prins si in febra rationalismului...

Cand cei mai mari dusmani ai mintii omenesti in ziua de azi, materialismul si rationalismul dau mana in sufletul omului, e foarte greu ca el sa mai poata sa faca un pas inainte, inapoi sau in laturi privind exteriorul vietii putin mai dintr-o parte...

Sunt momente cand omul, in plinatatea bunastarii pamantesti mai mereu simte un gol in el, e trist, abatut, obosit si simte in ca nu e implinit...

Dca ar incerca sa faca ce n-a facut zicand.., :good: Doamne ce se intampla, ajuta-ma.., sa-ar simti umil si rusinat, iar in gandul lui el nu accepta una ca asta...

Dorind sa-si umple golul din el, omul se arunca in bratele fericirilor pamantesti, care doar pe moment il fac si amagesc sa se simta mai fericit, implinindu-si faptele rusinoase pana la extazul visat, dar intinandu-si mai mult mintea si sufletul cu faptele rusinoase, iar acestea fac ca Fata Domnului sa se intoarca mai mult de la el...

Cum viata a trecut ca o clipeala din ochi pe langa om, pe partea rea cu suferintele, greutatile, necazurile si tristetile ei, iar pe partea buna cu bucuriile, implinirile, sanatatea si fericirile ei, omul imbatranit simte ca acel goldin el e tot acolo in mijlocul fiintei lui, nu la-a parasit...

Omul isi da seama in ultimile clipe ale vietii lui, ca de fapt acel gol e dragostea...

El a simtit acel gol toata viata pentru ca nu a vrut sau stiut sa-la umple cu dragostea fata de Dumnezeu prin faptele lui.., si abia la sfarsit, cand din nefericire e prea tarziu isi da seama de Cuvantul Lui Dumnezeu : - ''Faceti voia Domnului si cel bogat si cel sarac''...

Stie ca de putut nu mai poate ca prin cainta si lacrimi sa intoarca tot raul vietii lui in bine, iar omul in ultimile clipe ale vietiilui e tot trist, abatut si obosit cu acelasi gol in suflet...

De unde vin, cine sunt si unde ma intorc...

Dupa viata e si moarte...

Dupa moarte e vesnicie.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Expunerea ta e interesanta. In cazul meu, pana la urma, fericirea maxima este atunci cand imi doresc binele celor din jur, chiar daca asta inseamna sa "mai dau de la mine" din binele, pe care Dumnezeu il are pus de-oparte pentru mine. Cel mai mult m-am bucurat in cazul unui prieten bolnav de inima. Doctorii nu-i mai dadeau mai mult de 3 ani. M-am rugat la Dumnezeu pentru ca el sa se faca bine, si asa sa-a si intimplat. Sau mai demult, cand eram plecat cu un grup undeva, vremea era cainoasa, iarna, rece, si mi-am dorit sa iasa soarele sa fie frumos, ca sa fac pe plac celor cu care plecasem. Au ras de mine, apoi sa-a facut Soare. Si altele de genul asta. Nu sint un credincios extrem, cred in Dumnezeu si atat. Chiar daca pentru mine nu e bine tot timpul, ma bucur de binele celor din jur, sufar pentru ei, incerc sa-i ajut, si poate ca asta conteaza. Poate asta e rolul meu pe lumea asta. Ma sperie unele lucruri, dar oricat de pacatos as fi vreodata, totusi, Dumnezeu tine cont de dorintele mele atunci cand e vorba de oamenii din jur, in special de cei la care tin foarte mult. Crede-ma pe cuvint: intru rar in biserici, nu frecventez grupari mai mult sau mai putin crestine. Sint realitati pe care le traiesc. Cat despre supararile mele, le duc eu cu mine de acum incolo fara sa le mai spun nimanui. Cu bine!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Nu sint un credincios extrem, cred in Dumnezeu si atat.

 

E bine macar atat ...

Editat de ___

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
E bine macar atat ...

[snapbacca]58751[/snapbacca]

Eu cred ca e suficient. gandeste-te ca sint multi aceia care se falesc cu asta. Nu e corect. E suficient sa crezi si toate vor veni de la sine.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Omul isi da seama in ultimile clipe ale vietii lui, ca de fapt acel gol e dragostea...

El a simtit acel gol toata viata pentru ca nu a vrut sau stiut sa-la umple cu dragostea fata de Dumnezeu prin faptele lui.., si abia la sfarsit, cand din nefericire e prea tarziu isi da seama de Cuvantul Lui Dumnezeu : - ''Faceti voia Domnului si cel bogat si cel sarac''...

Stie ca de putut nu mai poate ca prin cainta si lacrimi sa intoarca tot raul vietii lui in bine, iar omul in ultimile clipe ale vietiilui e tot trist, abatut si obosit cu acelasi gol in suflet...

De unde vin, cine sunt si unde ma intorc...

Dupa viata e si moarte...

Dupa moarte e vesnicie.

 

Hotarat lucru, ca sa fi religios iti trebuie o doza buna de infatuare: omul acesta stie sigur ce simte omul materialist cand moare, desi nu a fost niciodata nici materialist, si mai mult ca sigur nici n-a murit vreodata.

Ce simplu e sa afirmi si sa crezi in platitudini! Indeletnicire veche, a celor care vor sa spuna mult insa nu au ce. :good:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cel mai mult m-am bucurat in cazul unui prieten bolnav de inima. Doctorii nu-i mai dadeau mai mult de 3 ani. M-am rugat la Dumnezeu pentru ca el sa se faca bine, si asa sa-a si intimplat.

 

Ce interesant! Un exemplu singular in care rugaciunile functioneaza atat de eficient . . . milioane de cancerosi si bolnav de inima crapa fara drept de apel, ca nu au avut norocul sa se roage cineva ca dumneata pentru ei; eu zic sa-ti deschizi un business cu treaba asta, daca tot faci miununi asa usor. Inchidem -reacau spitalele, si facem asa si economie la buget. :good:

 

Dar oare milioanele de muribunzi nu spun rugaciuni sa scape de necrutatoarea moarte? Sutele de mii de superstitiosi ai Asiei, "luati de val", ei nu sa-or fi rugat? Mortii in inundatiile Romaniei, ei n-au avut amici sau rude asa maiestre ca -mneata, care sa-i scape cu un doamne-miluieste?

 

Sau ca sa nu o mai lungesc atat, crezi ca exista o obraznicie mai mare decat aceea sa pretinzi ca muribunzii se vindeca ca tu te rogi pentru ei, desi, evident, nu ai cum sa dovedesti vreodata aceasta pretentie infantila?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cine te-a suparat Cela?

[snapbacca]58924[/snapbacca]

Pentru Cela: a fost doar un caz pe care la-am trait. In mod sigur nu pentru toti e la fel. Eu cred ca remarcile tale sint rautacioase si atat. Eu nu fac minuni. Poate a fost o coincidenta si atat... In rest nu ma intereseaza ce spui. Sincer, poate a fost o coincidenta. E treaba ta ca ai transformat totul in ceea ce nu este. Cu bine!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Ce interesant! Un exemplu singular in care rugaciunile functioneaza atat de eficient . . .  milioane de cancerosi si bolnav de inima crapa fara drept de apel, ca nu au avut norocul sa se roage cineva ca dumneata pentru ei; eu zic sa-ti deschizi un business cu treaba asta, daca tot faci miununi asa usor. Inchidem -reacau spitalele, si facem asa si economie la buget.  :doh:

 

Dar oare milioanele de muribunzi nu spun rugaciuni sa scape de necrutatoarea moarte? Sutele de mii de superstitiosi ai Asiei, "luati de val", ei nu sa-or fi rugat? Mortii in inundatiile Romaniei, ei n-au avut amici sau rude asa maiestre ca -mneata, care sa-i scape cu un doamne-miluieste?

 

Sau ca sa nu o mai lungesc atat, crezi ca exista o obraznicie mai mare decat aceea sa pretinzi ca muribunzii se vindeca ca tu te rogi pentru ei, desi, evident, nu ai cum sa dovedesti vreodata aceasta pretentie infantila?

[snapbacca]58905[/snapbacca]

Te miri aiurea rugaciunea chiar are efect si exemplul de mai sus nu e singular.Adicaa cum ,,mii de superstiosi ai Asiei"? :soc:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

×