Sunt disperata.
Am prietenul in State si ne iubim foarte mult. E o relatie mai deosebita, suntem la jumatatea vietii si cam stim ce dorim de la viata. Doar sa fim impreuna. Altceva nu ne mai lipseste. Ne potrivim de minune...
E de-a dreptul penibil ce se intampla cu noi.
In saptamana care a trecut am participat la un interviu pt viza B2...am fost refuzata pe motiv 214(b). Nici nu m-am asteptat la ceva mai mult dar mi-am spus ca trebuie sa incerc tot ce pot ca distanta asta ne macina si ne va distruge...macar sa nu ma simt vinovata ca aveam sanse si nu m-am folosit de ele.
Bineinteles vrem sa ne casatorim. El a primit Green Card-ul in septembrie prin firma la care lucreaza de 4-5 ani. Eram tare fericiti si am sarbatorit impreuna...virtual.
Se pare ca nu ne prea ajuta GC-ul, dimpotriva. Am citit pe diferite site-uri pe tema precum daca ar fi fost doar cu viza H1b, puteam obtine usor viza H4.
Noi ne vom casatorii aici in Bucuresti unde stau eu acum. Urmeaza sa aplice pentru reintregirea familiei acolo in State la USCIS. Nu mai stiu ce sa cred, din cate am citit, este mult posibil sa asteptam inca 5 ani, pana primeste cetatenia. Dar eu voi fi pe prag de pensionare...e absurd. Cine ma va mai angaja acolo la 50 de ani?! Si cum sa traim atata amar de timp departe unul de celalalt. El vine aici de doua ori pe an, are concediu doar trei saptamani care impartim in doua si petrecem cate doua saptamani (cu prelungirea concediului cu sarbatori nationale ale lor) pe sase luni odata. Despartirile ne termina, nu mai rezistam ca tinerii...noi n-avem viata inaintea noastra, jumatate a trecut din ea.
Stie cineva cum s-ar putea sa plec si eu si sa ne implinim visul?
Mi se pare absurd ce se intampla, consulii astia au puterea de-a decide final pe la ambasada...fara nici o noima sau explicatie. N-ai nici drept de contestatii.
Femeia de la ghiseu m-a vazut antipatica din prima clipa...a fost ironica cu mine. Stiam cand m-a apelat, dupa primele cuvinte, ca voi fi refuzata. N-am pomenit de relatia noastra, spuneam ca-i doar prieten de familie...Stiu ca daca as fi spus ce ne leaga, as fi fost refuzata din start ca posibila emigranta. Dar n-am fost departe de asta, tot m-a refuzat...cu pareri de rau. E ceva mai elegant.
Ma intreb, oare de ce suntem noi diferiti de restul lumii...am citit ca daca ar fi cetatean american, ar veni aici, ne-am casatori, am cere a doua zi viza pentru mine si in mai putin de o luna as putea pleca...poate chiar cu el impreuna daca ne-am incadra in concediul lui.
In cazul nostru ce e de facut? Doar sa stam despartiti 5 ani de-acum incolo?
Merci pentru rabdare de-a-mi citi "amarul"...
