Sari la conținut
Forum Roportal
Cleric Prest

Programarea parentala

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Dar acestea sunt unele din putine cuvinte spuse de ei sub aceasta forma sau chiar mai rau(imi este mie rusine sa postez cuvintele), si daca ar fi sascriu cred ca as scrie un roman- dar intrebarea mea ar Pot sa trec peste trecut si sainvat sa iubesc sa am incredere in cel din jur pt ca eu nu imi doresc ca copilul meu sa aibe viata mea, adica eu imi doresc sa nu treaca pesgte aceste lucruri ... daca programarea parentala se mosteneste?

 

Da, se "mosteneste", copiii batuti ajung batausi de copii. Ar fi bine sa scrii experientele tale aici ca sa invete si altii din ele, mai ales ca discutam in cunostiinta de cauza.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da, se "mosteneste", copiii batuti ajung batausi de copii. Ar fi bine sa scrii experientele tale aici ca sa invete si altii din ele, mai ales ca discutam in cunostiinta de cauza.

Nu se "moşteneşte" neapărat, am văzut chestia asta evolu

Editat de harald

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da, se "mosteneste", copiii batuti ajung batausi de copii. Ar fi bine sa scrii experientele tale aici ca sa invete si altii din ele, mai ales ca discutam in cunostiinta de cauza.

Imi este destul de greu sa scriu aceste experiente pentru ca............. imi este rusine de mine si poate ce am ajuns si eu la randu meu,cu toate ca am cerut ajutor(adica fac terapie) imi este destul de greu sa discut si cu psihologul despre toate aceste lucruri -dar e mai usor sa scriu decat sa vorbesc :o: asa ca o sa incerc sa vad ce va iesi-cu toate ca dansu tot incearca sa deschida subiectul eu ii zic ca nu vreau sa vorbim si e tot cum vreau eu ca altfel nu se poate.

 

De cand ma stiu parintii mei mi-au controlat viata(in special mama mea) mi se umbla printre lucruri, nu aveam voie sa plec pe afara numai sa stau prin fata blocului, aveam voie numai in week-end, cu toate ca eram un elev bun la invatat , de fapt eram prima in clasa, ei nu ma considerau suficient de buna , pot sa zic destul de mandra ca pana in liceu notele mele in general erau 9si 10 mai rar note mici pentru ca stiam ca daca voi lua o nota mica aveam toate sansele sa fiu batuta

(nu le inteleg placerea lor in a ne batea-pentru ca am o sora geamana si 2 fratii mult mai mari-ce castigau din asta)

Insa pe deoparte stiu ca sunt la randul meu o persoana agresiva pentru ca tot timpu ma bateam cu copii de varsta mea si poate si mai mari , ma purtam urat cu ei, si de obicei ii faceam pe acei copiii sa planga (lucru invatat de la parintii mei :inlove: ) , si acum mai sunt destul de rautacioasa , cu toate ca incerc sa ma controlez si sa ma port frumos este ceva mai dificil pentru ca ar trebuii sa ii iubesc pe cei din jur si eu ii urasc in mare parte sau imi sunt indiferenti- daca eu nu ma pot iubii pe mine si accepta atunci sansele de a-i iubii pe cei din jur sunt minime sau nule. Foarte des mi s-a zis din partea parintilor mei cuvinte de genu "eu te-am facut eu te omor" de fapt cred ca astea erau cuvintele in loc de "te iubesc", sau"felicitari". Si cum eu sunt o persoana mai slaba din punct de vedere psihic acum am ajuns sa zic ca nu mai pot, ca viata nu mai merita traita, si este o lupta in mine in a incerca sa traiesc sau a murii. Cu toate ca am 22 de ani , eu inca am impresia ca singura nu ma pot descurca -de atatea ori mi s-a zis "noi suntem singurii care te iubim, si ca atunci cand iti va fi greu tot la noi vei apela" din partea parintilor mei incat acum cred ca nu ma pot descurca singura-cu toate ca am un job bine platit si cei din jur ma respecta, si eu ii respect , poate nu e cel mai frumos dar mie cat de cat imi place pentru am o responsabilitate mare si sunt incantat ca pot face fata- ca va btrebuii sa depind de ei toata viata.Si acum cand cand stiu ca ma voi muta mama mea tot imi zice ca nu te descurci singura , "ca nu o sa faci fata scola-munca", "ca tot aici o sa vii innapoi", "ca eu nu te mai primesc daca pleci","ca eu plec da pe ea o las singura" si tot asa , pot continua cu o gramada de chestii si tot auzind astfel de lucruri am ajuns sa le cred, si sa zic ca nu sunt capabila sa fac fata singura la viata, ca voi depinde de ei :crazy: . Pentru a scapa de stresu la care eram supusa am preferat sa invat sa ma inchid in mine sa nu spun nimanui problemele mele-asta pana s-a umplut paharul si a dat pe dinafara si am luat hotararea de a merge la cineva sa ma ajute, lucru care a fost foarte greu pentru mine-, sa ma ascund de ceilalti de frica sa nu afle parintii mei, am inceput sa ma tai pe maini, si chiar sa ma gandesc la sinucidere, aveam momente si poate mai am cand vad lucru asta ca o alternativa decat sa stau in viata asta plina de ... mai bine nu.

 

Am fost intrebata de multe ori de colegele mele de munca ca de ce nu ma machiez pentru ca imi sta ff bine machiata, eu de fiecare data le ziceam ca nu imi place sa fac asta , dar acum stiu ca ma minteam, deoarece mie imi place sa ma machiez chiar foarte mult( si lor li se parea ciudat ca daca nu imi place atunci cum de imi cumpar atat de multe produse de machiat , ca ce voi face cu ele , ca vor expira), imi place ceea ce vad in oglinda atunci cand sunt machiata, ma schimba , ma face altfel :doh: , imi place ce vad. Eu acum cred ca din cauza parintilor mei deoarece atat de des imi zicea tatal meu "ca unde pleci asa", "te duci sa te......" , cred ca se intelege+ esti o "curva", ca "nu esti bune de nimic", ca atunci cand vei fii mare(asta imi zicea pe la 16, 17 ani) "o sa te duci pe strada , ca altfel nu te vei intretine" :o: :doh: :o: , si ma doare foarte tare sa aud din partea celui care ar fi trebuit sa imi model in viata mea astfel de cuvinte, ma invatat ca eu nu pot avea nimic decat daca este el, oricum el are si probleme mari cu alcoolu-cu toate ca zice ca nu- el se crede perfect si ca nimeni nu e mai bun ca el.Toate aceste jigniri le-am auzit zii de zii in viata mea si acum mie greu sa cred ca sunt buna de ceva, ca voi putea sa fac ceva din viata mea.

Eu chiar nu as vrea sa fiu asa cum au fost ei cu mine dar oare voi putea..................?, sa invat sa fiu mai buna, sa nu respect ceea ce au facut ei din mine

 

 

Astept pareri cu privire la tot ce am scris mai sus.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
E cu două tăişuri chestiunea.

Pentru că agresiunea fizică se vede. Cea psihică nu. Ce am observat eu, este o sublimare a agresiunilor din generaţie

Editat de harald

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×