ce ar fi daca am desfiinta dragostea?

[9lives1left 1]

un mic rationament...dragostea este un sentiment. bun. suntem fiinte subiective-cu asta cred ca este deacord toata lumea-, deci percepem subiectul dragostei noatre prin prisma propriilor noatre perceptii. nu iubim esenta, iubim ceea ce credem noi despre persoana respectiva, o reflectie a individualitatii sale trecuta prin filtrul propriilor noastre considerente despre cum este acel om "de fapt". asadar, pot spune ca nu iubim omul de langa noi, ci iubim ceea ce vrem noi ca persoana respectiva sa fie. in acest caz...de ce sa cred intr-o himera pe care eu insumi o costruiesc, si culmea mai sunt si constient de chestia asta....?dragostea incepe sa fie o minciuna patetica, o scuza pentru nesiguranta noastra si frica de singuratate. poti crede in asa ceva? intotdeauna ne dorim ca cel de langa noi sa fie si putin altfel. "e bun/buna, dar...." exista intotdeauna in amanunt cat de mic, care daca suntem cu adevarat sinceri cu noi apare. nu ati incercat niciodata sa schimbati ceva la partener? sa il determinati sa se comporte altfel intr-o situatie data? sa va doriti ceva mai mult de la el/ea la un moment dat?

personal, m-am saturat sa ma amagesc...da, bine, iubesti...o zi, o luna, un an...si dupa ce ramane? in ce mai ai de crezut?

nu ne intelegem pe noi insine...ne trezim surprinsi de lucrurile pe care ni le dorim, de aspiratiile pe care le avem la un moment dat...cum poti pretinde in cazul asta ca intelegi pe cel de langa tine...? mai mult, daca nu intelegi in totalitate persoana, cum poti afirma ca o iubesti? ce anume iubesti? daca totul se reduce la o mica fenta pe care propriul organism ni-l joaca doar pentru a anticipa un reflex vechi de cand lumea?

sincer, imi este sila de dragoste...de tot apanajul de "obligatii" pe care draogstea ni-l impune...de felul in care preferam sa ne ascundem anumite temeri, anumite nevoi in spatele acestei idei. oare nu ar fi mai bine sa renuntam la mascarada asta si sa incepem sa pretuim mai mult sinceritatea, altruismul, onestitatea, demintatea, iar dragostea sa o lasam ceva mai la urma?sau chiar sa o lasam de tot...?

[Glamorous_witch_girl 4]

Nu poti renunta la dragoste,chiar daca,dupa cum zici tu,de multe ori iubim o imagine pe care o avem despre celalalt(cred ca cel mai bun exemplu este cu tinerii care se indragostesc de o vedeta,despre care nu stiu mai nimic,decat ce au citit intr-un interviu sau doua,si isi inchipuie ca acela este omul perfect.Au fost unele persoane(prin America)sa ii convinga pe oameni sa renunte la dragostea romantica,in favoarea sexualitatii "libere",dar nu au avut prea mult succes.

Eu cred ca daca tot vrei sa te implici intr-o relatie de lunga durata,sau chiar casatorie,ar trebui sa te preocupi in fiecare zi sa descoperi personalitatea,gusturile,opiniile in toate domeniile a persoanei de langa tine.

[Codrina 14]

Fara dragoste???

 

 

Te ofilesti!!!

[herbert 3]

A desfiinta dragostea este ca si cum ai spune ca desfiintezi soarele. Ar fi mareu frig si intuneric !

[Ma 48]

A desfiinta dragostea este ca si cum ai spune ca desfiintezi soarele. Ar fi mareu frig si intuneric !

 

Dar asta nu-nsemna ca nu s-ar supravietuii ...

[SeqenenreTao 2600]

Las-o tu primul .Ia vezi , poti? :spiteful:

[SeqenenreTao 2600]

Pai cred ca se refera la primit ca dupa aia tanjeste.De oferit o faci involuntar oricum - nu cred ca e atat de naiv incat sa creada ca-si poate reprima sentimentele fata de o ea atunci cand aceasta se va ivi si i le va smulge - este suficient de naiv se pare incat sa poata crede ca-si poate reprima dorinta de a se simti iubit -.

Editat Septembrie 28, 2007 de SeqenenreTao

[lupini 4967]

sa incepem sa pretuim mai mult sinceritatea, altruismul, onestitatea, demintatea,

Toate aceste calităţi sunt apanajul iubirii !

[m00nchild 0]

Toate aceste calităţi sunt apanajul iubirii !

Din pacate in ziua de azi lumea nu prea mai pune mare pret pe asa ceva...

[the listener 2]

in dragoste "inveti" sa iubesti...in iubire "intelegi" dragostea....... :beee:

multa iubire