*elle 2848 Raportează post Postat Noiembrie 8, 2017 Eu te văd pentru că există vedere,te aud pentru că există cântec,te miros pentru că există flori,te îmbrăţişez pentru că există braţe,te merg pentru că există drumuri,te sper pentru că există îngeri,te răsar pentru că există lumină,te mângâi pentru că există câmpuri,te mănânc pentru că există iarbă,te dor pentru că există rănire,te chem pentru că ai un nume,si mai ales te pierd, ah, te pierdpentru că există pierdere.(Nichita Stanescu- Zarul) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15042 Raportează post Postat Ianuarie 22, 2018 George Cosbuc 1866 - 1918 Iarna pe ulita - 1896 A-nceput de ieri sa cada Cite-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe riu e numai fum, Vintu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sint copii. Cu multe sanii De pe coasta vin tipind, Si se-nping si sar razind; Prin zapada fac matanii Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii: Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cind norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada, Stau pe-ncaiereste pusi: Cei mai mici, de foame-adusi, Se scincesc si plang gramada Pe la usi. Colo-n colt acum rasare Un copil, al nu stiu cui: Largi de-un cot sint pasii lui, Iar el mic, caci pe carare Parca nu-i. Haina-i maturind pamantul Si-o taraste-abea-abea; Cinci ca el incap in ea; Sa mai bata, soro, vintul Dac-o vrea! El e sol, precum se vede, Ma-sa ia trimis in sat, Vezi, de-aceea-i incruntat, Si s-avanta, si se crede Ca-i barbat: Cade-n branci si se ridica Dand pe ceafa putintel Toata lana unui miel: O caciula mai voinica Decit el. Si tot vine, tot inoata, Dar deodata cu ochi vii, Sta pe loc - sa mi te tii! Colo, zgomotoasa glota De copii! El degraba-n jur chiteste Vrun ocol, caci e pierdut, Dar copiii l-au vazut! Toata ceata navaleste Pe-nrecut. "Uita-i, ma, caciula, frate, Mare cat o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dansa sapte sate Adapost!" Unii-l iau grabit la vale, Altii-n gluma parte-i tin Uite-i, fara pic de vin S-au jurat sa-mbete-n cale Pe crestin! Vine-o baba-ncet pe strada In cojocul rupt al ei Si incins cu sfori de tei, Sta pe loc acum sa vada Si ea ce-i. S-otereste rau batrana Pentru micul Barba-Cot. -"Ati inebunit de tot- Puiul mamii, da-mi tu mana Sa te scot!" Cica vrei sa stringi cu paie Focul cand e-n clai cu fan, Si-apoi zici ca esti roman! Biata bab-a-ntrat in laie La stapan. Ca pe-o bufnit-o-nconjoara Si-o petrec cu chiu, cu vai, Si se tin de dansa scai. Plina-i stramta ulicioara De alai. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Aprilie 9, 2018 (editat) Am cerşit un timp lumină Pe la uşi străine, Neştiind că luna plină-i Prinsă toatã-n mine. La rãspântiile vieţii Stam cu mâna-ntinsă Şi mă miluiau drumeţii Cu lumină stinsă. Când şi când, câte-o scânteie De-un nebun zvârlitã Îmi părea cale lactee, Mie dăruită.Şi treceam aşa prin viaţă, Miluit de lume, Ca şi ea cătând prin ceaţa. Nu ştiu ce anume. Dar odată, pe-nserate, Obosit de vise, Am găsit la lume toatăPorţile închise. Şi rămas în noapte afară Fără lumânare, Am privit așa-ntr-o doară-n Mine ca în zare.Şi am tresărit deodată, Căci väzui că-n mine Bezna-i ciuruită toată Şi mijesc lumine. Am dat zgura la o parte Cu înfrigurare Şi-n străfundurile-mi moarte S-a iscat cântare. lar prin rana-mi sângerândă, Ca printr-o spărtură, A ţâşnit o rază blândă De lumină pură, Ce-nvelindu-mă în toate, Mătăsoasă, moale, A dat vieţii mele plate Sensuri verticale. De atunci fară-incetare Luminez întruna, Nu fălos ca mândrul soare, Ci sfios ca luna. lar când mâlul se adună Şi-mi astupă vrana. Mă sleiesc ca pe-o fântână, Adâncindu-mi rana. Demostene Andronescu- Prefacere Editat Aprilie 9, 2018 de *elle Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Martie 21, 2020 Speranța e ceva cu pene - Emily Dickinson Speranţa e ceva cu pene Care-îşi face cuib în inima-încercată Şi care cântă-o melodie nerostind cuvinte, Fără-a conteni vreodată. Glasu-i e dulce-n vreme de furtună – Şi cumplite-ar trebui să fie-acele uragane În stare s-alunge micuţa pasăre, Care alină atâtea fiinţe umane. Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri, Pe cele mai învolburate mări – Dar niciodată când m-am aflat la ananghie Nu mi-a pretins nici mulţumiri, nici dări. traducere de Petru Dimofte 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Martie 22, 2020 Aicea totul seamana cu tineSau poate eu asemanari iti caut;Flori de ninsoare mari, diamantine,Suavi mesteceni-melodii de flaut.Brazii inalti si coplesiti de neaPar crini enormi acoperiti de floare-Cu dorul meu de pretutindeneaTe caut ca o planta suitoare. O, ceas de taina - clipele dispar,E numai gandul meu umbland aiurea.Si neaua cu sclipiri de nenufarTrecand prin mine, bantuie padurea.Sunt numai eu care mi-aduc aminte…Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.Doar inima cu dorul ei fierbinteTopeste-n jur imensele zapezi. A.E.Baconsky - Miraj de iarna 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
observant 2737 Raportează post Postat Martie 29, 2020 Ca valurile monotone care cad pe-același loc, ca sã revinã iar, aceleași crime, în același iad se tot reiau la nesfârșit și chiar de ritmul e incetinit puțin, cãlãul plictisit, jertfa complice, e-același joc mecanic și meschin fixat în ale lumilor matrice, funcționând isterizat în plin, alimentând motoarele puterii cu sângele ce-adapã stele și-n care se întunecã imperii ca totul sã se mai repete-odat’ cu victime de sens contrar, ca valurile monotone care cad pe-același loc, ca sã revinã iar. Ana Blandiana, "Ca valurile", din volumul "Arhitectura valurilor", 1990 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
observant 2737 Raportează post Postat Martie 29, 2020 Rondelul ochiului de geam de Leonid Dimov Razant cu lumea de granit un moale ochi de geam există. Locuitorii îl omit dar el rămâne şi insistă. Să nu mai fie ocolit, să ştie urbea egoistă că-n buza lumii de granit un moale ochi de geam există. E plin de mâluri, umilit de Antihrist, de ginta tristă, dar luminează alb, mulcit, ca dintr-o noapte elenistă, razant cu lumea de granit. Rondelul duşumelei vişinii, de Leonid Dimov, O! duşumeaua-n vişiniu vopsită, din coridorul în amurg etern, cu fiece firidă mai boltită capcane negre scoase din infern. Şi lupul slăbănog cu mers de vită când oglindiri neaşteptate cern pe duşumeaua-n vişiniu vopsită capcane negre scoase din infern O! iată veşnicia mea ivită ca o broboadă caldă peste ierni, ca o singurătate mult iubită când inimi noi în inimă se-aştern din duşumeaua-n vişiniu vopsită. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
observant 2737 Raportează post Postat Martie 29, 2020 Cântecul îngerilor chilugi de Dan Verona Noi suntem îngerii chilugi rotund este capul nostru – o ghiulea pentru o popicărie divină Noi n-am cunoscut îmbrăţişarea maternă sfânta familie pentru noi e o reclamă de lux nu ştim cum arată o casă o candelă în peretele nopţii nu ştim Noi nu avem decât o stea de ocazie noi suntem aruncaţi la uşa bisericii pentru a forţa mila divină fratele nostru este câinele fără stăpân noi nu ştim decât rugăciunea pâinii cu marmeladă sfânta noastră veşnica marmeladă eroică Noi nu suntem decât un număr matricol n-avem bunici generali şi nici corăbieri amintirile noastre sunt nule ca praful nealterat de provincie destinul nostru – deplorabilă compilaţie Noi suntem îngerii chilugi – din mâhnirea noastră fariseii vor scoate o frumoasă parabolă din Viața la treizeci și trei de ani (1981) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Aprilie 19, 2020 Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor, Îmbrăţişându-mi lespedea grea de patimi şi chin. Aştept îngerul zorilor, Aştept Învierea, În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin! (Sergiu Mandinescu- "Amin") 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Aprilie 24, 2020 Ceva mai siropos. Sau nu. Jumătatea cealaltă este partea de care te temi. Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp. Eşti tu, dar în lipsa ta. Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită. Un cuvânt pe care nu l-ai rostit. Un zâmbet pe care l-ai amânat. O dragoste pe care n-ai trăit-o. O prietenie despre care n-ai ştiut. A atinge, dar a nu ajunge. Muncă şi, totodată, neparticipare, participând doar pentru a fi absent. Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine, iar pe ei străini ţie. Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate. Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil. Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă, nu jumătate de viaţă... Khalil Gibran Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
