Jump to content
Forum Roportal
giovi

Poezii/versuri preferate

Recommended Posts

Cântecul idiotului - Rainer Maria Rilke

Ei nu mă-mpiedică să plec. Ei zic
că nu se poate întâmpla nimic.
Ce bine.

Nu poate să se-ntâmple nimic rău.
Totul purcede și se-avântă-n jurul Său,
în jurul Duhului, al Sfântului Duh, – zău!
Ce bine.

Nu trebuie să credem că primejdia
ne paște tot mereu pe noi aceștia.
Și-apoi mai e și sângele din vine.
Cu sângele e cel mai greu, el este greu,
și, uneori, că nu mai pot, cred eu.
Ce bine.

O, mingea după care sărim, sprinteni,
e roșie, e rotundă cum e pretutindeni.
Ce bine c-ai creat așa un ghem.
Binele vine, oare, dacă-l chem?
Ci toate astea se petrec curios,
cu drag se-mbină, dezbinându-se furios:
e și duios, e și puțin dubios.
Ce bine.



Traducere Șerban Foarță

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis
mă odihnesc la marginea lor încă puţin

iar tu doar desprinzându-te
aşa înţelegi tu aerul – ca o sută de livezi acoperite cu sare
mi-l arăţi ai putea chiar pleca cu aer cu tot ai putea râde
spunând asta

îmi zici iată umerii noştri sunt netezi ca pietrele
şi cât poate să doară o iarnă

în fiecare zi ochii tăi dispar mai mult
sau doar se pregătesc de vis
la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis

 

http://institutulblecher.blogspot.com/2010/02/teodor-duna-de-viul.html

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mai!

Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit.
Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut.
Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit.
Mai rămân puţin. Chiar dacă îmi vine să fug.
Mai zâmbesc, totuşi. Chiar dacă îmi vine să plâng.
Mai mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.
Mai cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.
Mai insist. Chiar dacă îmi vine să renunţ.
Mai visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.
Mai cred în frumos. Chiar şi când mă înconjoară urâtul.
Mai merg puţin. Chiar dacă am obosit.
Mai lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat şi eu de câte cusururi am.
Mai cred în mine un pic. Chiar şi când îmi pare imposibil să o fac.
Mai iubesc. Chiar şi când nu primesc răspuns.
Mai iert. Chiar dacă cred că nu mai pot.
Mai cred, nădăjduiesc şi stărui. Chiar dacă spui că n-am în ce.

Mă ridic. Mă mai ridic. Chiar dacă cred că nu mai pot. Cum să renunţ? Acum, în mai? 
E mai şi în inima mea.
Din ce în ce mai mai... 

Alexandra Svet, "Floarea din asfalt"

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Când te-ai întors...
Nina Tărchilă 

când te-ai întors era deja prea târziu.
între timp mă născusem iederă neliniştită
îmbrăţişând copacii cu solzii mei tineri
şi uitând clipa în care ţi-am fost neiubită.
tu cerşetor de stele erai, măturând înserări, 
încă beat de amintiri îmbrăţişate;
eu însă risipisem aşteptările toate în vânt,
arse de lacrimi, zăceau pe câmpuri uitate...
încremenirea uimită ţi-aş fi mângâiat-o, să ştii!
dar ochii mei, orbi de tine erau
şi-nvăţasem tăcerea fără contur a pământului
iar timpanele tale, cântecul stelelor aşteptau.
când te-ai întors eram iederă de anotimpuri întregi!
limba în care-aş fi putut să-ţi vorbesc
n-aveai cum s-o-nţelegi...

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat
.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

Traian Dorz - Fii larg la inima

Edited by Kleopatrah
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oamenii sensibili
au întotdeauna o inimă deznădăjduită,
sufletul cu susul în jos,
ochii larg deschiși
o lacrimă gata să coboare,
un zâmbet atârnat pe buze
gata să explodeze.
Ei trăiesc în echilibru
spre bucuriile și întristările vieții.
Nu sunt perfecti, într-adevăr,
uneori sunt chiar autodistructivi,
pentru că respiră din piept,
niciodată plămâni,
trăiesc o mie de minute pe oră.
Oamenii sensibili
pot zâmbi puțin,
plânge pentru un fleac,
oprindu-se de mirare
în fața unui curcubeu,
zambind unei pisici,
privind spre mare și 
savurând infinitul 
de pace și chin din ea.
Ei știu să transforme nisipul
în stardust, 
să aprindă un vis în întuneric.
Oamenii sensibili sunt acolo,
stau acolo pe margine
așteptând momentul potrivit
sa-ti dea imbratisarea pe care o asteptai,
ei pot vedea dincolo de aparență,
dincolo de un zâmbet, dincolo de o lacrimă,
pe lângă furie, pe lângă durere
pentru că trăiesc din inimă.


- Silvana Stremiz -

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

În spaţiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cândva făptură vie.
M-au făurit râzând, cântând, părinţii.
Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,
mi-au dat ce-ngăduise soartea:
au pus în mine soarele şi noaptea,
şi mi-au adus un drum în faţa porţii

"Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,
porneşti din văi s-ajungi în slava minţii."
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat'
de-abia iubirea m-a întemeiat.

Lucian Blaga- Anii vietii

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×