Sari la conținut
Forum Roportal
giovi

Poezii/versuri preferate

Postări Recomandate

ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu

 

"De-acuma nu te`oi mai vedea,

Ramai , ramai cu bine!

Ma voi ferii in calea mea,

De tine."

M.Eminescu

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu

 

"De-acuma nu te`oi mai vedea,

Ramai , ramai cu bine!

Ma voi ferii in calea mea,

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

defapt veronica micle ii scria poeziile lui eminescu :pee

 

Mie`mi place Celei care pleacă :huggles:

 

daca Minulescu e insensibil, ce zici de Bacovia?

 

Tot mai tacut si singur,

In lumea mea pustie,

Si tot mai mult m`apasa,

O grea mizantopie.

 

Din tot ce scriu iubito,

Reise atat de bine

Aceiasi nepasare,

De lume si de tine. Ego

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

super ! recunosc ca nu prea am citit Minulescu, dar o sa mai citesc :huggles: , imi place

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu am crezut ca voi gasi vreo poezie semnata Vasile Voiculescu care sa-mi placa cu adevarat, dar asta e chiar faina, daca stii cum sa o citesti! :huggles:

 

Despartire

 

Cand falfaisi naframa in albul steag al mainii

Se oglindea amurgul in apele fantanii;

Alaturi, sagetata in inima de frica,

In clipa despartirii gemu o turturica,

O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,

Crapand, inabusita de iarba somnoroasa

Si, trist, pe poarta serii spre spre umbrele pieirii

Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,

Trecand ca peste-o rana, pe-un vanat cer ca fierea.

Plecat peste fantana, vedeam in fund durerea

Cum turbura adancul venind sa se adape

Si prefacea in sange clestarul scump de ape,

Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar

Si cum porneai departe si singura tu, cea far

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Morgenstimmung (de Tudor Arghezi)

 

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine

Intr-o dup-amiaza, cand

Fereastra sufletului zavorata bine

Se deschisese-n vant,

Fara sa stiu ca te aud cantand.

 

Cantecul tau a umplut cladirea toata,

Sertarele, cutiile, covoarele,

Ca o lavanda sonora. Iata,

Au sarit zavoarele

Si manastirea mi-a ramas descuiata.

 

Si poate ca nu ar fi fost nimic

Daca nu intra sa sape,

Cu cantecul, si degetul tau cel mic,

Care pipaia mierlele pe clape -

Si-ntreaga ta faptura, aproape.

 

Cu tunetul se prabusira si norii

In incaperea universului inchis.

Vijelia aduse cocorii,

Albinele, frunzele... Mi-sa

Subrede barnele, ca foile florii.

 

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?

Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -

Nedespartit - in bolti.

Eu veneam de sus, tu veneai de jos.

Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

 

Nu are nevoie de nici o prezentare... orice cuvant i-ar putea stirbi frumusetea... asa ca va las sa-o "savurati"... in liniste si fara nici o vorba/soapta... :huggles: :huggles: :cheers:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

-Ca Lazar la auzul duioaselor porunci

Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,

Chiar de-as zacea cu lespedea pe mine

Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine' (V. Voiculescu)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×