Fiero 23208 Raportează post Postat Aprilie 25, 2020 Cântecul idiotului - Rainer Maria Rilke Ei nu mă-mpiedică să plec. Ei zic că nu se poate întâmpla nimic. Ce bine. Nu poate să se-ntâmple nimic rău. Totul purcede și se-avântă-n jurul Său, în jurul Duhului, al Sfântului Duh, – zău! Ce bine. Nu trebuie să credem că primejdia ne paște tot mereu pe noi aceștia. Și-apoi mai e și sângele din vine. Cu sângele e cel mai greu, el este greu, și, uneori, că nu mai pot, cred eu. Ce bine. O, mingea după care sărim, sprinteni, e roșie, e rotundă cum e pretutindeni. Ce bine c-ai creat așa un ghem. Binele vine, oare, dacă-l chem? Ci toate astea se petrec curios, cu drag se-mbină, dezbinându-se furios: e și duios, e și puțin dubios. Ce bine. Traducere Șerban Foarță 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Maeve. 6635 Raportează post Postat Mai 1, 2020 la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis mă odihnesc la marginea lor încă puţin iar tu doar desprinzându-te aşa înţelegi tu aerul – ca o sută de livezi acoperite cu sare mi-l arăţi ai putea chiar pleca cu aer cu tot ai putea râde spunând asta îmi zici iată umerii noştri sunt netezi ca pietrele şi cât poate să doară o iarnă în fiecare zi ochii tăi dispar mai mult sau doar se pregătesc de vis la amiază şi seara şi oricând se pregătesc de vis http://institutulblecher.blogspot.com/2010/02/teodor-duna-de-viul.html 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23208 Raportează post Postat Mai 2, 2020 Mai! Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit. Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut. Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit. Mai rămân puţin. Chiar dacă îmi vine să fug. Mai zâmbesc, totuşi. Chiar dacă îmi vine să plâng. Mai mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc. Mai cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu. Mai insist. Chiar dacă îmi vine să renunţ. Mai visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar. Mai cred în frumos. Chiar şi când mă înconjoară urâtul. Mai merg puţin. Chiar dacă am obosit. Mai lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat şi eu de câte cusururi am. Mai cred în mine un pic. Chiar şi când îmi pare imposibil să o fac. Mai iubesc. Chiar şi când nu primesc răspuns. Mai iert. Chiar dacă cred că nu mai pot. Mai cred, nădăjduiesc şi stărui. Chiar dacă spui că n-am în ce. Mă ridic. Mă mai ridic. Chiar dacă cred că nu mai pot. Cum să renunţ? Acum, în mai? E mai şi în inima mea. Din ce în ce mai mai... Alexandra Svet, "Floarea din asfalt" 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Saddeea 927 Raportează post Postat Iunie 13, 2020 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23208 Raportează post Postat Iunie 15, 2020 Când te-ai întors... Nina Tărchilă când te-ai întors era deja prea târziu. între timp mă născusem iederă neliniştită îmbrăţişând copacii cu solzii mei tineri şi uitând clipa în care ţi-am fost neiubită. tu cerşetor de stele erai, măturând înserări, încă beat de amintiri îmbrăţişate; eu însă risipisem aşteptările toate în vânt, arse de lacrimi, zăceau pe câmpuri uitate... încremenirea uimită ţi-aş fi mângâiat-o, să ştii! dar ochii mei, orbi de tine erau şi-nvăţasem tăcerea fără contur a pământului iar timpanele tale, cântecul stelelor aşteptau. când te-ai întors eram iederă de anotimpuri întregi! limba în care-aş fi putut să-ţi vorbesc n-aveai cum s-o-nţelegi... 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ven 9151 Raportează post Postat Iunie 15, 2020 (editat) Fii larg la inimă şi darnic, fă binele cu pas tăcut. Că n-ai făcut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea făcut. Ascultă sfatul şi-ndrumarea, îndreaptă-te când eşti mustrat. Că nu asculţi, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai ascultat. Mergi fericit în orice vreme, oriunde te-ar chema Isus. Că nu te-ai dus, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi că prea te-ai dus. Fii răbdător până la moarte, oricât de-adânc ai fi brăzdat. Că n-ai răbdat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat. Iubeşte cald întotdeauna, chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit. Că n-ai iubit, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iubit. Şi iartă plin de bunătate tot răul pe nedrept purtat. Că n-ai iertat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iertat. Din ce-ai văzut să ai credinţă şi pentru tot ce n-ai văzut. Că n-ai crezut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea crezut. Traian Dorz - Fii larg la inima Editat Iunie 15, 2020 de Kleopatrah 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23208 Raportează post Postat Iunie 23, 2020 Oamenii sensibili au întotdeauna o inimă deznădăjduită, sufletul cu susul în jos, ochii larg deschiși o lacrimă gata să coboare, un zâmbet atârnat pe buze gata să explodeze. Ei trăiesc în echilibru spre bucuriile și întristările vieții. Nu sunt perfecti, într-adevăr, uneori sunt chiar autodistructivi, pentru că respiră din piept, niciodată plămâni, trăiesc o mie de minute pe oră. Oamenii sensibili pot zâmbi puțin, plânge pentru un fleac, oprindu-se de mirare în fața unui curcubeu, zambind unei pisici, privind spre mare și savurând infinitul de pace și chin din ea. Ei știu să transforme nisipul în stardust, să aprindă un vis în întuneric. Oamenii sensibili sunt acolo, stau acolo pe margine așteptând momentul potrivit sa-ti dea imbratisarea pe care o asteptai, ei pot vedea dincolo de aparență, dincolo de un zâmbet, dincolo de o lacrimă, pe lângă furie, pe lângă durere pentru că trăiesc din inimă. - Silvana Stremiz - 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Iulie 25, 2020 În spaţiu tainic, fără mărturie, mă alesei cândva făptură vie. M-au făurit râzând, cântând, părinţii. Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii, mi-au dat ce-ngăduise soartea: au pus în mine soarele şi noaptea, şi mi-au adus un drum în faţa porţii "Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii, porneşti din văi s-ajungi în slava minţii." Pe cale-n lumea neagră am plecat. Umblam, vedeam, dar nu mă închegam. Vedeam, umblam, dar încă nu eram. Prin anul lung, ah lung, de altădat' de-abia iubirea m-a întemeiat. Lucian Blaga- Anii vietii 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat August 13, 2020 Nichita Stanescu- Despartirea de o varsta Totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa. Totul ar fi trebuit să fie linii, dar n-a fost, n-a fost aşa. Ar fi trebuit să fii un cerc subţire, dar n-ai fost, n-ai fost aşa. Ar fi trebuit să fiu un romb subţire, dar n-am fost, n-am fost aşa. Iarbă, pietre, arbori, păsări, voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva. Mă privesc, m-aud, m-adulmec şi îmi pare că visez. Totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa. Totul ar fi trebuit să fie linii, dar n-a fost, n-a fost aşa. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Maeve. 6635 Raportează post Postat August 23, 2020 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri