Care este adevaratul prieten?

[m00nchild 0]

Intotdeauna vorbim despre ceilalti si niciodata despre noi.

De ce?

e mai simpu sa-i critici pe altii decat sa stai sa te analizezi pe tine :)

[lupini 4967]

iti dai seama care sunt adevaratii prieteni abia cand dai de necazuri...sunt aceia care nu te parasesc cand ai probleme, ci iti sunt alaturi si increarca sa te ajute macar cu o vorba buna :)

Da e aşa cum spui tu dar, vorba o ia v

[m00nchild 0]

Da e aşa cum spui tu dar, vorba o ia v

Editat Septembrie 23, 2007 de m00nchild

[GiiieeMan 6]

cel mai bun prieten e cainele !

[puiu.t 21]

eu

[GiiieeMan 6]

eu

sa inteleg ca ai muuulta incredere in tine :)

[bistro 17]

Oamenii sunt atat de egoisti si atat de axati pe problemele lor, incat nu cred ca stiu a fi prieteni pan' la capat.

N-am incredere decat in mine si..... pana si eu ma tradez. :)

[m00nchild 0]

Oamenii sunt atat de egoisti si atat de axati pe problemele lor, incat nu cred ca stiu a fi prieteni pan' la capat.

mda...pe zi ce trece incep sa viu tot mai convinsa ca e asa... :)

[GiiieeMan 6]

Si culmea ca noi ii ranim mai mult pe cei care ii iubim cel mai mult

[2F2F 0]

Ciudat cum unii nu se mai pot opri din a povesti lucruri, intamplari minunate ce le-au trait. Altii nu se pot opri din a-ti povesti necazurile, rahaturile si nenorocirile ce i-au marcat. Restul, ca mine, nici nu isi mai amintesc .Am avut necazuri? Dar bucurii? si daca am avut, unde sunt?

Simt un gol acum in sufletul meu cand ma gandesc la trecut. Cred ca batalia dintre uitare si negare m-a facut sa ascund undeva si momentele frumoase care le-am trait. Stau si trag dintr-o tigare, cuget la ce am de scris. Ma gasesc in fata Pc-ului si incerc sa gasesc ceva frumos despre care sa iti povestesc. Mai trec 10 minute si nu stiu ce sa-ti zic.

Prefer sa nu iti povestesc despre intamplari, sunt multe prea triste,vreau sa-ti zic despre persoane. Persoane care sunt egale cu bucuria, cu fericirea. Exista cineva in lumea mea, in viata mea, cineva care m-a facut mereu sa zambesc, sa rad, sa vad chiar si picatura de bunatate din orice rau. Ai avut norocul sa intalnesti pe cineva care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine? Ai simtit vreodata ca undeva pe lumea asta mai exista cineva ca tine? Cineva care te accepta asa cum esti, care nu te judeca si care te sustine in orice ? Eu am norocul de a avea in viata mea o astfel de persoana. Si desi e departe, desi mii de km ne despart , amintirile unei copilarii ne unesc. Plansete, zambete nevinovate, tragedii adolescentine, toate isi gaseau inceputul si sfarsitul alaturi de ea. Ea era refugiul meu mereu. Alergam cu disperare sa o gasesc, sa ii vorbesc, sa ma asculte. Stiam ca nu primesc din partea ei decat intelegere, stiam ca gaseam bunatate si multa intelepciune. Desi apropiate de varsta, ea , a stiut mereu sa nu fie impulsiva, a stiut sa ma faca intai sa calculez , apoi sa decid. Cand usa casei ei se deschidea, se deschidea paradisul. Se deschidea poarta catre oaza mea de liniste , catre copilarie, catre ceea ce eram. Era singurul loc unde eu eram eu. Cand inchideam usa casei ei , deveneam instantaneu aceeasi figura de gheata, aceeasi prsoana dura, care nu vedea nici o bucurie in viata, acelasi adult cu multe responsabilitati.

Ai vrut vreodata sa multumesti cuiva si nu ai stiut cum?...Asa ma simt eu acum