Pustnicul 0 Raportează post Postat Mai 16, 2005 Poate am gresit deschizand acest topic, dar eu iubesc adevarul indiferent de consecinte. Intodeauna sinceritatea, naivitatea, inocenta si dragostea mea catre Dumnezeu nu au fost intelese de nimeni... Poate ca e mai bine asa, ma gandesc uneori, poate ca nu... Intodeauna am cautat ceea ce nu gasesc, liniste si afectiune... Darul instrainarii de lume il aveam de mic... Inaintand in varsta la 19 ani am vrut sa intorc spatele acestei lumi, plecand intr-o manastire, invatand acolo toata randuiala, iar apoi sa plec in adancul pustiei, unde sa ma arunc in bratele linistei si afectiunei celei desavarsite, nevoindu-ma... Dar acesta e trecutul... In prezent, aproape in fiecare seara ma plimb printr-un imens parc unde retras, ascuns de crengile copacilor lasate pana la pamant, ma intind pe iarba unde stau si ascult ciripitul pasarelelor... Ooo Doamne ce desavarsite sunt zidirile Tale...Ce minunata e natura... Oooff Doamne ca atat de mult mi-as dori o cabana, departe de tumultul acestei lumi agitate, undeva in munti, la marginea unui lac si cateva animale pe langa... Sa ma trezesc la primele raze de soare pasind prin iarba uda de roua si sa spun... '' Buna dimineata''.., intregii naturi... Iubesc viata, iubesc tot cea ce este frumos... Imi plac florile si zumzetul albinelor, codri cei mari si poienitele din ei... Mi-as dori sa urc pe crestele inalte fiind privit curios de ochii caprioarelor, imbratisand ecoul ce mi se intoarce pierdut... Imi place sa ascult zgomotul clopoteilor cand oitele pasc iarba si behaitul mieluseilor... Imi place sa-i privesc saracutii cand sunt mici si nu se pot tine de turma si obositi adorm instantaneu sub soarele primavaratic... Imi place seara sa aud vaca mugind si sa ma pun sa o mulg cand ea rumega linistita... Sa aud puii de gaina piuind fugind care-incotro dupa fiecare musculita... Imi place sa vad cateii cum se joaca si sar unii peste altii... Vreau sa adorm noaptea in cantecul greierilor cu capul pe o radacina de pom, privind cerul instelat cu rugaciunea pe buze plangand... Nu stiu dar cateodata atat de mult mi se inmoaie inima ca plang incontinuu... Sunt un izvor de lacrimi... Cateodata cand plang mai mult timp ma simt usor ca un fulg... Imi place sa fiu un om bun... Imi place sa fiu retras si nestiut de nimeni.., departe in adancul pustiei... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
spider 6 Raportează post Postat Mai 16, 2005 Pai si ce faci in Madrid? Este Madridul mai aproape de idealul pe care il visezi decat orice alt loc din Romania? Nu sunt fan religie si nici nu cred ca sunt spirituala insa auzisem eu mai demult ca sufletul iti e legat de locul unde te nasti. Te intreb, pentru ca sunt curioasa, cum poti trai departe de locurile unde te-ai nascut cand ai asememnea sentimente ca acelea pe care le descrii in mesajul anterior? (presupun ca te-ai nascut in Romania). Ce vanturi te poarta prin Spania? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
kelly 0 Raportează post Postat Mai 18, 2005 FRUMOS .IMI ADUCI AMINTE DE UN AMIC CE NU la-AM MAI VAZUT DE MULT ,MULT TIMP...GANDEA LA FEL CA TINE....NICIODATA NU la-AM INTELES...NICI MACAR ACUM Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pustnicul 0 Raportează post Postat Mai 19, 2005 Pai si ce faci in Madrid? Este Madridul mai aproape de idealul pe care il visezi decat orice alt loc din Romania?Nu sunt fan religie si nici nu cred ca sunt spirituala insa auzisem eu mai demult ca sufletul iti e legat de locul unde te nasti. Te intreb, pentru ca sunt curioasa, cum poti trai departe de locurile unde te-ai nascut cand ai asememnea sentimente ca acelea pe care le descrii in mesajul anterior? (presupun ca te-ai nascut in Romania). Ce vanturi te poarta prin Spania? [snapbacca]42592[/snapbacca] Nu pot avea tot ce-mi doresc doar batand din palme... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
spider 6 Raportează post Postat Mai 20, 2005 Nu pot avea tot ce-mi doresc doar batand din palme... [snapbacca]43307[/snapbacca] Nu sunt sigura ca am inteles. Poti fi mai explicit? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pustnicul 0 Raportează post Postat Mai 20, 2005 Nu. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
avolina 2 Raportează post Postat Mai 20, 2005 Sunt pe cale de disparitie persoanele care mai aprecieaza lucrurile marunte,care de fapt nu sunt marunte! De exemplu astazi am vazut pe geam cum o vrabie hranea pe alta,care nu parea a fi pui ci mai degraba bolnava si scena asta m-a miscat foarte mult.Atunci I-am multumit lui Dumnezeu ca am putut vedea (asta ca nu se stie daca o sa mai vad).Trebuie sa apreciem tot ce primim:razele de soare,lumina lunii,a stelelorsi cate si mai cate. Pustnicule ai fost calugar?Multe din cate ai scris aici le inteleg si le impartasesc si cred,sau imi place sa cred, ca mai sunt oameni care sa aprecieaza ciripitul pasarelelor. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pustnicul 0 Raportează post Postat Mai 21, 2005 Despre cei nestiuti si cei neantelesi niciodata nu sa-a vorbit... Pustnic in pustie.., prima oara cand auzi asemenea cuvinte nici nu le percepi asa de bine... Cine si-ar dori oare ca in zilele noastre sa lase totul, sa intoarca spatele acestei lumi si sa se adanceasca in pustiu !?... Departe ascuns de ochii oamenilor, in bratele linistei si afectiunei celei desavarsite... Sa dormi in mijlocul haitelor de lupi, leganat in bratele ursilor.., urcand pe treptele rugaciunii nevoindu-te in razboiul nevazut... Sa mananci radacini de pomi si sa bei apa din izvoarele muntilor alaturi de cerbul insetat, sa vezi iepurasii cum fug dupa mamica lor, sprinteni unul dupa altul... Sa ma intind in iarba inalta ascultand susurul apelor, privin aricii cum umbla pe cararutele lor.., zambind catre unul mai curios care-si ridica capusorul catre tine si te atinge cu labuta pe mana, ca si cum ti-ar spune: - ''Mai straine ce cauti prin locurile astea''... Spatele gol sa-mi fie acoperisul fiintei mele acoperindu-ma de vanturi si ploi, cand in genunchi cu fruntea lipita de stanca rece imi inalt umilul glas catre Dumnezeu... In noptile geroase de iarna, intrand in barlogul ursului sa-la trezesc din somn si sa ma cuibaresc imbratisat in bratele sale calduroase... Sa privesc primavara cum natura invie .., sa fug fericit cu stolurile de pasarele pana la apele raurilor, unde ma arunc in valurile lor jucandu-ma cu cardurile de pestisori... Sa-mi port mintea departe, departe, departe.., si intreaga mea fiinta impreuna cu ea.., in astfel de locuri... http://www.alpinet.org/bin/foto/sowfoto.pe...ot=0&position=3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
avolina 2 Raportează post Postat Mai 21, 2005 Frumoasa poza si cred ca daca as fi acolo m-as simti ca intr-un loc fermecat! Daca vrei sa te retragi din lume de ce nu o faci?sunt naiva,nestiutoare cand spun asta?!? Stau si ma intreb oare calugarii care sa-au retras intr-o manastire nu au intors spatele lumii? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AnMar 1 Raportează post Postat Mai 24, 2005 E greu Pustnicule sa fi inteles de ceilalti daca nu spui nimic cu adevarat despre tine.Vrei sa patrundem in sufletul tau ca niste vrajitori fara permisiune,asta n-o putem face.Te inteleg pentru ca si eu de multe ori simt asta dar intotdeauna constientizez ca seva vietii mele sta si in lumea reala cu oamenii din jurul meu bogata in sentimente si in natura atat de plina de bucurii speciale pentru suflet.Fara oameni in jur viata pare searbada la un moment dat.Singuratatea ma pustieste,ma transforma intr-o carcasa de piei,acoperis batut de vant... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
