Buna! Noua mea pasiune este scrisul. Am doar doua creatii personale pana acum. As vrea s ale public pe site-ul unu ziar special pentru asa ceva dar nu stiu nici unul. Va rog, dak stiti, anuntzati-ma! :P
Pe ce site as putea publica o creatie personala?
Început de mistress, Mie 15 aug 2007 · 7 răspunsuri · 4.624 vizualizări
hmm..daca tot nu stiti nici un site, poate va dati voi cu parerea....thx
Chemarea
Doua lumini orbitoare si gata! S-a trezit. Dar nu l-au trezit luminile...nu... L-a trezit un zgomot. Un zgomot... ? Nu... un raset. un raset de copil. A stat pe loc...poate s-a inselat.. L-a auzit iar. Da ! L-a auzit iar !
-Doamne !...
Batranul, cu barba ninsa de anii tristi ce se oglindau in ochii sai ridati de teama si secati de lacrimi, tresari. Cu greu dar imediat se ridica din pat. Degetele sale de pianist iesit la pensie isi croiesc drum printre gaurile degetelor de la manusi in timp ce ghetele odata lucioase ii erau deja in picioare. Paltonul impovarat de petice se asternu usor pe umerii sai. Tranti usa in urma sa si cu o ultima speranta desarta...
-Tata, nu mi-o lua iar!
Printre lacrimi zari doar esarfa rosie... fugi dupa urmele micute lasate prin nameti si indrumat de rasul ei. Felinarele imprastiate prin sat ofereau caselor prilejul de a crea o atmosfera fantomatica. Viscolul era mai aspru si mai violent ca niciodata! nu vedea unde, dar fugea! Fugea cat il tineau picioarele!
In fata sa se infatisa acel loc...... calea ferata, ce acum i se dezvalui ca un monstru al viselor sale, al vietii sale... In mijlocul sinelor statea in picioare o fetita. Avea parul maro ca lemnul copacilor vara. Desi era intuneric mortual, ochii ii luceau si acum de un verde primavaratic, mai veseli ca niciodata. Copila ridica esarfa rosie si o flutura in vant in semn de salut catre batran. Imaginea ce i se arata, ii umplu inima de caldura si mintea i-o intuneca.... Vantul se juca putin cu parul fetei si apoi ii rapi esarfa. Bucata de material rosie trecu prin fata tatalui. O urmari usor cu privirea. Imediat aceasta se agata de ceva... . facu trei pasi spre acel ceva. O cruce inalta se alinta cu esarfa. O lumina puternica venea din spatele ei. Ce caldura nemaipomenita il invalui pe bietul om. Realiza ca era o biserica. Fara sa mai gandeasca, a intrat! nu ii mai era frig, nu!Grabi pasul pe covorul bisericii. Era tare liniste. Nici urletul crivatului nu se mai auzea. Altarul era impodobit cu flori rare, atat de frumoase ca puteai sa le privesti ore in sir fara sa te gandesti la nimic decat la cat de splendite erau. dar nu asta l-a atras pe batran...nu! in fata altarului erau doua persoane, in genunchi. Se rugau. Erau cele mai importante persoane dn viata sa. In timp ce se apropia de ele, ii reveni in minte clipa, clipa tragediei. Fata si mama pe calea ferata ce incercau sa elibereze esarfa dintre sine. Cele doua lumini orbitoare si un monstru infiorator ce le lovi violent!.
www.cafeneaua.com, sau incearca aici cu ajutorul Alethiei( Roportal nu se prea ocupa cu creatiile literare):
buna
Cine imi poate recomanda o editura?
Doresc sa tiparesc un volum, si nu stiu la ce editura?
Orice informatie imi poate fi de folos.
Va multumesc din toata inima.
Mihai LEONTE
Cred ca site-ul www.agonia.net e bun pentru a publica online scrieri. (Sper ca nu am incalcat regulamentul punand adresa site-ului aici).
Editat Lun 11 feb 2008 18:51
mistress a scris:Buna! Noua mea pasiune este scrisul. Am doar doua creatii personale pana acum. As vrea s ale public pe site-ul unu ziar special pentru asa ceva dar nu stiu nici unul. Va rog, dak stiti, anuntzati-ma! :P
ah, sunt o gramada...
desi sincera sa fiu am doar unul care il frecventez cu mare drag...
incearca aici: www.manga-anime.ro si mergi la sectiunea fan fiction...
exista si RPG pe acolo, dar daca e vorba de un singur fic(poveste)
e mai adecvat fan fiction...trebuie doar sa te inregistrezi si ai rezolvat-o :roll:
mistress a scris:hmm..daca tot nu stiti nici un site, poate va dati voi cu parerea....thxChemarea
Doua lumini orbitoare si gata! S-a trezit. Dar nu l-au trezit luminile...nu... L-a trezit un zgomot. Un zgomot... ? Nu... un raset. un raset de copil. A stat pe loc...poate s-a inselat.. L-a auzit iar. Da ! L-a auzit iar !
-Doamne !...
Batranul, cu barba ninsa de anii tristi ce se oglindau in ochii sai ridati de teama si secati de lacrimi, tresari. Cu greu dar imediat se ridica din pat. Degetele sale de pianist iesit la pensie isi croiesc drum printre gaurile degetelor de la manusi in timp ce ghetele odata lucioase ii erau deja in picioare. Paltonul impovarat de petice se asternu usor pe umerii sai. Tranti usa in urma sa si cu o ultima speranta desarta...
-Tata, nu mi-o lua iar!
Printre lacrimi zari doar esarfa rosie... fugi dupa urmele micute lasate prin nameti si indrumat de rasul ei. Felinarele imprastiate prin sat ofereau caselor prilejul de a crea o atmosfera fantomatica. Viscolul era mai aspru si mai violent ca niciodata! nu vedea unde, dar fugea! Fugea cat il tineau picioarele!
In fata sa se infatisa acel loc...... calea ferata, ce acum i se dezvalui ca un monstru al viselor sale, al vietii sale... In mijlocul sinelor statea in picioare o fetita. Avea parul maro ca lemnul copacilor vara. Desi era intuneric mortual, ochii ii luceau si acum de un verde primavaratic, mai veseli ca niciodata. Copila ridica esarfa rosie si o flutura in vant in semn de salut catre batran. Imaginea ce i se arata, ii umplu inima de caldura si mintea i-o intuneca.... Vantul se juca putin cu parul fetei si apoi ii rapi esarfa. Bucata de material rosie trecu prin fata tatalui. O urmari usor cu privirea. Imediat aceasta se agata de ceva... . facu trei pasi spre acel ceva. O cruce inalta se alinta cu esarfa. O lumina puternica venea din spatele ei. Ce caldura nemaipomenita il invalui pe bietul om. Realiza ca era o biserica. Fara sa mai gandeasca, a intrat! nu ii mai era frig, nu!Grabi pasul pe covorul bisericii. Era tare liniste. Nici urletul crivatului nu se mai auzea. Altarul era impodobit cu flori rare, atat de frumoase ca puteai sa le privesti ore in sir fara sa te gandesti la nimic decat la cat de splendite erau. dar nu asta l-a atras pe batran...nu! in fata altarului erau doua persoane, in genunchi. Se rugau. Erau cele mai importante persoane dn viata sa. In timp ce se apropia de ele, ii reveni in minte clipa, clipa tragediei. Fata si mama pe calea ferata ce incercau sa elibereze esarfa dintre sine. Cele doua lumini orbitoare si un monstru infiorator ce le lovi violent!.