Sari la conținut
Forum Roportal
michelle01

Va rog ajutati ma

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

nu dispretui credinta pentru ca mama ta e fanatica. lasa deoparte acest aspect al mamei tale si cauta sa te rogi, macar un "tatal nostru" sa spui.

incearca sa ierti, sa te ierti, sa te accepti asa cum esti, sa te gandesti cum ai vrea sa fi si sa faci ceva in acel sens. nu te agata de nimeni. asa cum financiar nu depinzi de nimeni, cauta ca nici emotional sa nu depinzi de cineva. numai atunci cand iti vei gasi un echilibru emotional vei putea sa ai o relatie frumoasa si de lunga durata.

 

incearca sa citesti "mami, tati, ma auziti?" de jaques salome. :jester:

 

 

 

o sa citesc cartea recomandata de tine.cat as vrea sa nu depind de oameni...cei care depind de droguri macar si le pot procura...cei care depind de bani si i pot procura...eu nu vreau bani,masini,iubit cu bani,nu am vicii de nici un fel...singurul viciu care il am e dependenta de oameni....dependenta de o singura persoana.fiind singura am cautat mereu in cel de langa mine pe mama pe tata pe fratele pe sora pe amicul pe prietenul pe prietena pe care nu i am avut niciodata...dar se pare ca nu i pot cere unui singur om toate calitatile astea.nu am pretentia sa arate bine sa aiba bani sau masini sau case luxoase sau sa fie foarte destept sau foarte cult....mi am restrans cautarile la un om care sa ma accapete asa dar se pare ca asa cum sunt eu nu e bine...e gresit...si imi dau seama de asta abia dupa ce il pierd pe cel de langa mine.mereu imi spun ca de data asta o sa fiu altfel...dar mereu gresesc exact la fel cum am gresit cu precedentul.atunci cand se uita la mine si la durerea mea cu indiferenta si ma alunga incep sa las din orgoliul pana atunci inaltat la cote maxime si cad in penibil incepand sa l rog sa mi mai dea o sansa...sa i spun ca am gresit...dar niciodata nu am mai avut parte de o alta sansa....pentru ca deja avusesem poate parte de atatea sanse pe care eu nu le am considerat ca atare...cineva ajunge la saturatie in final...si dupa ce vad ca fac orice ca sa indrept raul facut si sunt respinsa fara drept de apel atunci sufar enorm atat pentru oroliul calcat in piciodare cat si pentru tot ce am pierdut...ce am avut si nu am stiut sa pretuiesc.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

gata soro..esti de-a noastra!

in marea familie..........aici plangi si razi deopotriva

dar mai ales, ne suntem apropiati

care e diminutivul tau?

eu sunt puiu

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
i am spus sa nu ma mai caute pana nu si schimba ideile...ma suna si tipa la mine sau plange si mi spune ca ea e singura si e la pamant si nu mai stie ce sa faca ca eu sunt cum sunt...isi minte colegele de serviciu ca sunt la facultate de multi ani in bucuresti...ar fi vrut sa ma marit cu un baiat pe care din pacate nu l mai iubesc pentru ca m a chinuit mult...macar el a avut rabdare cu mine si nu m a parasit.maica mea imi reproseaza ca nu fac altceva dar din altceva nu pot gastyiga mai bine decat din ceea ce fac...cum sa mi platesc chiaria si datoriile lucrand ca si cosmeticiana?da mi ar placea sa fac asta....sa interactionez cu oamenii...dar ma gandesc ca in zilele astea fara o facultate nu mai faci nimic.apoi as putea sa fac facultatea la id si sa fac si cosmetica si meseria care o fac acum dar asa nu as mai avea timp de mine deloc....trebuie sa renunt la ceva si nu stiu la ce.....as vrea sa renunt la ce fac dar asta e singura mea sursa de venit iar din altceva as reusi doar sa traiesc de pe o zi pe alta.si da....cred ca nu am avut cum sa invat cum ar trebui sa iubesc altfel fara sa sugrum pe cel de langa mine....daca eu n am vazut in casa decat certuri,,,neajunsuri...pe mama plangand...si pe mine crescand singura iar ea atat de preocupata de a citi din cartile alea sfinte si de a munci pentru noi incat nu m a sfatuit niciodata nimic....tot ce m a sfatuit a fost"fii tare,lumea e foarte rea.nu mai pune totul la suflet.fii mai egoista.trebuie sa tragi numai pentru tine.cauta ti si tu pe unul mai cu bani.toti barbatii sunt niste nenorociti"...normal ca neavand pe nimeni cu cine sa vorbesc o cautam pe ea ca doar ea mai era dispusa sa auda ce spun eu..nu sa si asculte....daca ii spun ca am un alt iubit nici nu o prea intereseaza...."vezi sa nu faci cum ai facut cu restul sa te atasezi si dupa aia sa te aud iar ca plangi".

cred ca am gresit mult fata de fostul meu iubit..l am umilit mult si acum realizez ca trezita dintr un vis ca de fapt il iubeam si totusi mi am batut joc de relatia care o aveam.acum ma doare ca mi a spus ca nu vom mai fi impreuna foarte simplu si hotarat.eu nu am putut sa fac asta nimanui....in toate relatiile in care am fost a existat un moment la inceput cand as fi putut sa fac eu asta cand am dat sa fac asta si i am ranit pe respectivii dar nu am avut niciodata curajul sa duc pana la capat.m am intors mereu.nu am avut niciodata puterea sa aleg pe cineva...si cum spunea iosafat am ales pradatorii eu fiind un strav din care mananca ciorile.daca eu nu stiu ce e aia iubirea altfel decat forma mea de iubire de unde as putea sa invat?cine sa ma invete?m am nascut fara sa fiu dorita iar maica mea aproape ca ma forteaza sa o accept spunandu mi ca eu nu sunt singura ca o am pe ea ca ea e cea mai buna prietena a mea ca nu trebuie sa disper dar dupa ce ii spun tot ma loveste pe la spate....ea crede ca totul e din cauza ca nu fac cum spune ea dar mai ales ca"m am indepartat de calea cea dreapta a credintei"...cum sa nu urasc asta?cand am senzatia ca fantasimul pentru religie tine de oamenii cel mai slabi....desi mai slabi ca mine nu exista...eu sunt ultima treapta in ceea ce priveste persoanele slabe...macar aia se ancoreaza in ceva...in religie si uita de cei din jur...isi fac un alt univers paralel...asa si cei care se ancoreaza in jocuri sau in orice altceva...nu sunt fericiti pe deplin dar nu sunt nici in starea in care sunt eu.

 

Nu cadea in capcana de a-ti fi mila de maicata. Ea e un om infectat, contaminat Astia recurg la orice strategie pentru a te atrage langa ei, pentru ca mai apoi, dupa ce cedezi sa te agreseze din nou, fiindca din asta se hranesc. Sti ca daca-i agresezi tu, perversii astia imediat se dau victime, cad pe spate ca gandacul de Colorado, in speranta ca scapa bazma curata.

 

Marea prostie care ai putea sa o faci in viitor ar fi sa iti intemeiezi o familie pe motivul ca sa nu ramai singura. Si atunci, ca in filmele de groaza, scriptul demonic va zambi de dupa cortina, fiindca a supravietuit, cosmarul se va instala in viata ta incetul cu incetul.

Cei cu increderea in sine afectata de parinti tocmai prostia asta o fac, se casatoresc cu cine se nimereste pentru confort psihic, sa nu fie singuri si asa incepe iadul.

Fa relatii de la egal la egal, dar nu casatorie. Poti sa ai relatii pentru sex, atat cat doresti tu, relatii sa ai cu cine te plimba prin parcuri, etc. etc. dar nu faci familie si copii din asemenea relatii. Cam greu pentru tine sa faci relatii pasagere in conditiile in care tu devi una doua dependenta de partener, dependenta afectiv.

Din cauza asta zic sa lucrezi la increderea in sine, prin cei 4 piloni ai vietii noastre.

Si nu lasa de o parte credinta in Dumnezeu, e foarte importanta fiindca te valorizeaza pe tine ca entitate spirituala, ai siguranta mantuirii. Nu existi in van si nici nu-ti vei dori sa te sinuncizi. Noi oamenii fara Dumnezeu suntem nimic.

Si nimic nu i-L poate inlocui pe El, asa cum gresit faci tu agatandu-te de diverse persoane care sa-ti aline suferintele.

Noi toti suntem singuri pe lumea asta, dar i-L avem pe Dumnezeu atata timp cat traim.

A ajunge depresiv, tulburat psihic, e semn ca avem putina iubire in noi si si mai putina credinta in Dumnezeu.

Deasemenea depresia inseamna disperare, incapacitatea de a gasi o solutie la o problema. Dar situatia asta e falsa, ea apare fiindca sufletul nostru ne-a fost furat, nu ne mai apartinem si implicit nu mai suntem motivati in a lupta, a gasi solutii.

Cine ne-a furat sufletul? Impostorii de langa noi, lupii in piele de oaie, cei care au fost langa noi in calitate de parinti, sot, sotie. Acesti parinti minunati care ne-au iubit pentru ei, posesiv, care ne-au posedat in chip demonic pana ne-au golit fiinta, eul interior.

Editat de iosafat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
eu nu te intrebam de cate ori ai mers la biserica...eu te intrebam daca te rogi la Dumnezeu si da, daca te rogi cu tot sufletul Dumnezeu e viu si iti raspunde, iti va scoate in cale solutiile

 

solutii pe care le vei gasi in momentul in care vei vrea sa faci pentru tine ceva sa iesi din starile in care esti acum, fii pozitiva - e primul pas

 

fa ceva, actioneaza...lenesilor nu le da Dumnezeu nimic ... macar incep sa manaci sanatos, starea de foame te lehamiseste si nu mai ai energie pentru nimic, nu ai cum sa ai

 

nimeni nu s-a nascut perfect, toti fac eforturi pt succesul pe care ilau, pentur faptul ca arata bine, pentru faptul ca le merge bine...dar fa ceva, incepe cu pasi mici

 

Dumnezeu it ida dar nu-ti baga in traista

 

deci ce gatesti diseara? :lol2:

 

 

 

da ma rog...inainte ma rugam zilnic....nu rugaciuni facute de altii...ma rugam ca si cum dumnezeu ar fi fost undeva foarte aproape de mine si eu as sta de vorba cu el....apoi am inceput sa ma inraiesc pentru problemele care le am si sa l invinuiesc pentru toata durerea mea.aseara printre lacrimi l am intrebat de ce imi face asta....si de ce nu mi da o solutie mai buna....dar dumnezeu cred ca s a cam saturat de mine si ma lasa pe mine sa o gasesc de una singura....

 

ma duc sa mi cumpar fructe,lapte si iaurt cu fructe...singurele chestii cu care ma mai pot hrani.ma ucide singuratatea....toata lumea e la mare....toata lumea e afara...e cald si soare...si eu as vrea sa ma duc sa ma plimb cu rolele dar cu cine sa ma plimb?singura?sau sa ma duc la strand dar cu cine?singura?nu suport sa stau in casa dar nici sa ies din casa nu pot datorita depresiei...am senzatia ca lumea se uita fix la mine ca la o ciudata

oare cine de pe aici care e fata s a dus vreodata la strand singura?la plimbare singura?si sa se simta bine...si sa nu se simta privita....si sa nu i fie frica ca si vede fostul sot/fostul iubit pe strada langa altcineva iar ea e singura singurica si nefericita?!

 

am citit cu interes tot

si asta am inteles:

-nu ai incredere in tine

-esti singura...etc

exact ca mine!!!!!!!!!

cel mai simplu e sa te alaturi noua la o intalnire, sa ne privim in ochi si sa ne descoperim impreuna, cu intelegere si buna dispozitie

esti din bucuresti, ca multi altii de aici

hai soro sa ne cunoastem in real nu o fii viata atat de neagra

iti voi aduce o floare draguta

....ei ce zici?

........si platesc eu cafeaua...!!!!!!!!!..

 

p.s. ..io prefer clatitele cu gem :jester:

 

 

un mesaj foarte frumos si dulce...multumesc.accept...da platesc eu:P

 

si eu, am facut aseara yamy!

 

dar poate o salata cu multe verdeturi(spanac, castraveti, rosii) i-ar prinde bine ... magandesc ca e si in penurie de substante nutritive in organism daca nu manaca ... sa o urechim pentur asta eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! pai se poate ???

 

 

 

da si salatele sunt bunicele....acum am niste pofta de mancare ca n am mancat de 4 zile de cand m am despartit de fostul iubit...dar nu stiu cat voi fi in stare sa mananc sau daca in final voi ajunge pana la magazin sa cumpar ceva...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

offff...o facem nemteste!

 

lumeeeeeeeeee bucuresteana, ce faceti miercuri? pe dupa pranz?

iesim la o terasa?

ca se plateste cu marci germane

apelul e chiar serios

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
da ma rog...inainte ma rugam zilnic....nu rugaciuni facute de altii...ma rugam ca si cum dumnezeu ar fi fost undeva foarte aproape de mine si eu as sta de vorba cu el....apoi am inceput sa ma inraiesc pentru problemele care le am si sa l invinuiesc pentru toata durerea mea.aseara printre lacrimi l am intrebat de ce imi face asta....si de ce nu mi da o solutie mai buna....dar dumnezeu cred ca s a cam saturat de mine si ma lasa pe mine sa o gasesc de una singura....

 

ma duc sa mi cumpar fructe,lapte si iaurt cu fructe...singurele chestii cu care ma mai pot hrani.ma ucide singuratatea....toata lumea e la mare....toata lumea e afara...e cald si soare...si eu as vrea sa ma duc sa ma plimb cu rolele dar cu cine sa ma plimb?singura?sau sa ma duc la strand dar cu cine?singura?nu suport sa stau in casa dar nici sa ies din casa nu pot datorita depresiei...am senzatia ca lumea se uita fix la mine ca la o ciudata

oare cine de pe aici care e fata s a dus vreodata la strand singura?la plimbare singura?si sa se simta bine...si sa nu se simta privita....si sa nu i fie frica ca si vede fostul sot/fostul iubit pe strada langa altcineva iar ea e singura singurica si nefericita?!

un mesaj foarte frumos si dulce...multumesc.accept...da platesc eu:P

 

 

....pai daca te duci singura la strand, si-ti fura cineva hainele pana faci tu baie, vei veni inapoi in costum de baie, vei fi admirata de baieti si uite un motiv sa capeti incredere in sine!

 

Lasand la o parte gluma, stiu ce simti.

Ai senzatia ca iti intra picioarele in asfalt, sau ca pasesti prea sus, in aer, ca nu pasesti bine si toata lume baga de seama. E o senzatie normala pentru cei in sevraj din cauza medicamentelor psihiatrice sau pentru cei cu stima de sine praf.

Nu mai sta singura in garsoniera, ia-ti o colega in chirie, un animal de companie. In stadiul in care esti acum chiar ai nevoie de suportul unor prieteni. Citeste postarile mele vreo 5 de aici de pe forum si reflecteaza, fa corelatii cu persoana ta din prisma familiei tale.

Ca sa te intelegi pe tine, trebuie sa te raportezi la sistemul tau familial, sa faci corelatii.

Pentru a intelege o persoana trebuie sa o vedem in sistemul in care a dezvoltat o anumita suferinta, in primul rand sistemul familial.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
offff...o facem nemteste!

 

lumeeeeeeeeee bucuresteana, ce faceti miercuri? pe dupa pranz?

iesim la o terasa?

ca se plateste cu marci germane

apelul e chiar serios

 

 

acu` l-ati pornit pe dnu puiu cu terasele.... treaba voastra. :jester:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
fiind singura am cautat mereu in cel de langa mine pe mama pe tata pe fratele pe sora pe amicul pe prietenul pe prietena pe care nu i am avut niciodata...dar se pare ca nu i pot cere unui singur om toate calitatile astea.nu am pretentia sa arate bine sa aiba bani sau masini sau case luxoase sau sa fie foarte destept sau foarte cult....mi am restrans cautarile la un om care sa ma accapete asa dar se pare ca asa cum sunt eu nu e bine...e gresit...si imi dau seama de asta abia dupa ce il pierd pe cel de langa mine.mereu imi spun ca de data asta o sa fiu altfel...dar mereu gresesc exact la fel cum am gresit cu precedentul.

 

mda ... am citit tot .

 

 

nu e usor, ai de dat o batalie - in principal cu tine insati ... in urma careia sa te accepti asa cum esti , cu calitatile si defectele tale , caci in mod cert ai si calitati, nu doar defecte .

 

mai important decat depresia singuratatii, este faptul ca poti constientiza exact gama de probleme cu care te confrunti , in aceste conditii poti spune ca deja ai repurtat o mica victorie ... . :jester:

 

ai primit foarte multe sfaturi bune , pe care ne le voi mai repeta acum, eu ti-as sugera sa ti cont de cateva dintre ele , astfel incat sa iesi din starea actuala si totodata sa ai mai multa incredere in fortele tale .

 

a... si daca tot ai ca pasiune machiajul. accepta sfatul "cavalerului" si machiaza -ti toate cunostiintele ... gratis . in realitate, cea care va avea de castigat vei fi doar tu :lol2:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Nu cadea in capcana de a-ti fi mila de maicata. Ea e un om infectat, contaminat Astia recurg la orice strategie pentru a te atrage langa ei, pentru ca mai apoi, dupa ce cedezi sa te agreseze din nou, fiindca din asta se hranesc. Sti ca daca-i agresezi tu, perversii astia imediat se dau victime, cad pe spate ca gandacul de Colorado, in speranta ca scapa bazma curata.

 

Marea prostie care ai putea sa o faci in viitor ar fi sa iti intemeiezi o familie pe motivul ca sa nu ramai singura. Si atunci, ca in filmele de groaza, scriptul demonic va zambi de dupa cortina, fiindca a supravietuit, cosmarul se va instala in viata ta incetul cu incetul.

Cei cu increderea in sine afectata de parinti tocmai prostia asta o fac, se casatoresc cu cine se nimereste pentru confort psihic, sa nu fie singuri si asa incepe iadul.

Fa relatii de la egal la egal, dar nu casatorie. Poti sa ai relatii pentru sex, atat cat doresti tu, relatii sa ai cu cine te plimba prin parcuri, etc. etc. dar nu faci familie si copii din asemenea relatii. Cam greu pentru tine sa faci relatii pasagere in conditiile in care tu devi una doua dependenta de partener, dependenta afectiv.

Din cauza asta zic sa lucrezi la increderea in sine, prin cei 4 piloni ai vietii noastre.

Si nu lasa de o parte credinta in Dumnezeu, e foarte importanta fiindca te valorizeaza pe tine ca entitate spirituala, ai siguranta mantuirii. Nu existi in van si nici nu-ti vei dori sa te sinuncizi. Noi oamenii fara Dumnezeu suntem nimic.

Si nimic nu i-L poate inlocui pe El, asa cum gresit faci tu agatandu-te de diverse persoane care sa-ti aline suferintele.

Noi toti suntem singuri pe lumea asta, dar i-L avem pe Dumnezeu atata timp cat traim.

A ajunge depresiv, tulburat psihic, e semn ca avem putina iubire in noi si si mai putina credinta in Dumnezeu.

Deasemenea depresia inseamna disperare, incapacitatea de a gasi o solutie la o problema. Dar situatia asta e falsa, ea apare fiindca sufletul nostru ne-a fost furat, nu ne mai apartinem si implicit nu mai suntem motivati in a lupta, a gasi solutii.

Cine ne-a furat sufletul? Impostorii de langa noi, lupii in piele de oaie, cei care au fost langa noi in calitate de parinti, sot, sotie. Acesti parinti minunati care ne-au iubit pentru ei, posesiv, care ne-au posedat in chip demonic pana ne-au golit fiinta, eul interior.

 

 

cand l am cunoscut pe fostul sot se intampla ca mai era una care ii tot scris smss uri si il suna sa l intrebe daca se vad....eu fiind o fiinta isterica am sunat o inapoi si m am luat putin de ea....apoi m am gandit ca nu rezolv nimic cu injurii si alte chestii si i am explicat ca el acum e al meu si nu mai are ce face...si am invitat o la o ceafea a doua zi.intre timp in aceasi seara m am certat foarte rau pe tema asta cu sotul(pe etunci nu mi era sot) dar nu vreau sa dau nume.i am spus sa plece,am tipat la el si chiar i am tras cateva palme pentru ca m a mintit iar eu urasc minciuna pentru ca eu nu mint..decat in situatii critice dar niciodata pe cel de langa mine pe care il iubesc.el atunci mi a spus ca nu vrea sa ne despartim pt ca eu sunt tot ce i a mai ramas si tine la mine foarte mult pentru ca nu sunt ca altele...curios nu?am reusit sa i fac pe toti sa ma iubeasca pentru cum eram la inceput...apoi tot asa usor au ajus sa ma si urasca.ne am casatorit sperand evident sa am familia care eu nu am avut o ...sperand ca el sa fie langa mine si numai langa mine...am inceput usor usor sa i interzic sa faca ce i placea lui,sa se vada cu prietenii lui si l am izolat cu mine.a renuntat la tot pentru mine dar pretentiile mele cresteau pe zi ce trece.pe zi ce trece eu deveneam dependenta de el si stiam ca daca ma va parasi ar insemna multa durere si nu mi imaginam viata fara el.dependenta asta o constientizam si ca sa scap de ea alegeam sa ma cert cu el ca sa pot apoi sa mi fac bagajele si sa plec la mama acasa...pentru ca apoi el sa ma sune si sa ma caute cu disperare....de multe ori m a oprit dar intr o zi nu a mai putut.dupa ce l am pierdut durerea a fost mai crunta ca oricand.dar mai ales socul ca a avut puterea sa mi spuna nu.ca sa scap de durerea aia m am atasat imediat de primul care a aparut si m a placut asa cum eram...slaba si urata...si vulnerabila....tot de frica sa nu fiu singura...acum si asta m a parasit si iata ma din nou singura.cineva imi spunea ca ar trebui sa stau un timp fara sa ma implic in nici o relatie sa incerc sa mi fac un alt drum dar oare cat as rezista singura?aici inchisa in cochilia mea si in casa asta....doar eu cu cele 2 pisici pe care le am...singurele fapturi care ma iubesc...asa cum iubesc pe toti care ar intra aici...nici macar astea nu ma iubesc doar pe mine...dar asta nu ma supara.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
....pai daca te duci singura la strand, si-ti fura cineva hainele pana faci tu baie, vei veni inapoi in costum de baie, vei fi admirata de baieti si uite un motiv sa capeti incredere in sine!

 

Lasand la o parte gluma, stiu ce simti.

Ai senzatia ca iti intra picioarele in asfalt, sau ca pasesti prea sus, in aer, ca nu pasesti bine si toata lume baga de seama. E o senzatie normala pentru cei in sevraj din cauza medicamentelor psihiatrice sau pentru cei cu stima de sine praf.

Nu mai sta singura in garsoniera, ia-ti o colega in chirie, un animal de companie. In stadiul in care esti acum chiar ai nevoie de suportul unor prieteni. Citeste postarile mele vreo 5 de aici de pe forum si reflecteaza, fa corelatii cu persoana ta din prisma familiei tale.

Ca sa te intelegi pe tine, trebuie sa te raportezi la sistemul tau familial, sa faci corelatii.

Pentru a intelege o persoana trebuie sa o vedem in sistemul in care a dezvoltat o anumita suferinta, in primul rand sistemul familial.

 

chiar ma ajuta mult sfaturile tale si o sa citesc tot ce ai postat pana acum si o sa incerc sa inteleg...sper sa mi mai scrii...sa mi spui solutii concrete.ce crezi tu ca ar trebui sa fac...crezi ca antidepresivele nu mi sunt necesare?macar atunci cand le luam nu eram atat de la pamant cum sunt acum.pe langa seroxat care era antidepresivul principal mai luam si lexotanil pentru anxietate si pastila aia chiar a functionat la mine.apoi cand am intrerupt...caderea acum e groaznica mai ales ca e asociata cu despartirea asta...cand eram cu el eram intr o dispozitie proasta daca nu luam 3 zile pastilele...imi dadeau stare de sevraj...asa ca m am gandit sa nu mai iau o pastila pe zi...ca dorm prea mult si nu mai sunt buna de nimic...si sa iau o jumatate la 1 zi distanta.dar asta e doar de intretinere cred.mie mi au fost prescrise pe 6 luni dar eu nu le am luat decat maxim 3 luni pentru ca l am cunoscut pe fostul meu iubit si m am gandit ca nu mai am nevoie de tratament.de asemeni nu as vrea sa ajung dependenta de ele...desi ma gandesc acum la ele ca la o ultima salvare...am o cunostinta...inainte imi era prieten bun...acum nu mai vorbim pentru ca a plecat in spania si el era tot foarte depresiv si asemanator cu mine...el ia seroxat de 5 ani si nu se mai poate lasa...il apuca niste depresii curnte si nu se poate adapta lumii in care traim dar macar el are langa el o fata care il iubestesi il accepta asa cum e...si macar el nu e asa gelos si posesiv ca mine.

 

animale de companie am:2 pisici...le iubesc...dar ele nu pot vorbi cu mine...ele doar se pot alinta si mieuna dupa mancare si apa...atat

 

 

ce faci miercuri?

 

 

lucrez si apoi nimic as usually.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×