astarte 1 a scris:Personal cred ca aceste asa zise retrocedari sunt o mare porcarie. Exista un tavalug al istoriei care chiar daca ne convine sau nu , trebuie sa il acceptam.Nimeni nu spune ca este drept sau corect. Dar cu ce sunt de vina cei care au fost mutati sau li sau dat case nationalizate?Care au trait o viata acolo si au avut grija de acea casa? La fel cum , cu ce sunt vinovati cei carora li s-au luat casele abuziv? Si te poti duce in spate, in istorie si sa tot pui aceste intrebari.....care din pacate niciodata nu au un raspuns care sa nu faca pe nimeni sa sufere.Ce s-ar fi facut fosta Cehoslovacie daca si ea ar recurs la retrocedari fara nici o noima, daca cei peste 1.000.000 de germani expulzati s-ar fi intors sa-si ia inapoi casele si pamanturile.....???Germani care traiau de sute de ani pe acele pamanturi....Tragedi de genul acesta s-au tot intamplat si ...poate se vor mai intampla. De acea spun si ma repet , ca, exista un tavalug al istoriei.
Familia ta nu are nici o vina si trebuie sa lupte cu toate fortele, bineanteles si daca finantele ii permit ,sa-si faca dreptate!
Calmul si luciditatea, pe langa un avocat bataios si f bun , cateodata(mai tot timpul) fac minuni.
Si sa nu uitam ca acum mai avem un "atu".... Curtea europeana....
Este doar o parere personala. Oricum ar fi si orice s-ar intampla iti urez MULT NOROC si multa TARIE !
Multumesc pentru cuvintele tale. Esti chiar dulce!
In cazul meu nu este vorba de ceva corect sau legal, ci pur si simplu un nene cu multi bani, prin spagi grele de tot, si-a facut acte pe terenul pe care avem noi construita casa si a incercat sa-si "revendice" proprietatea.
Daca tot ai pomenit de avocati, asculta vorba mea si tine-o bine minte:PALATELE AVOCATILOR SUNT CLADITE PE BANII PROSTILOR!
Printre acei prosti am fost si noi dar cand m-am prins de figura, am rasturnat baroul cu susu-n jos, i-am luat banii inapoi si am intrat eu insami in "scena".
Am pus mana pe procedura civila si penala, am luat-o la modul cel mai simplu si am construit o aparare cum n-a vazut judecatoria si parchetul de cand sunt ei. M-am luptat cu cea mai tare avocata in terenuri din zona, in trei procese civile si trei dosare penale, toate cu acelasi obiect, in mare parte.
Stii ce a spus toata lumea despre strategia si pledoariile mele? Ca sunt NEOBISNUITE DAR FOARTE LEGALE, ca nimeni nu s-a gandit sa aplice legea in felul asta, pana acum.
Adevarul e ca am agonizat luni de zile, dar nu am avut de ales, decat sa pun in practica toate lucrurile in care eu credeam si cred.
Spre exemplu, in dimineata cand trebuia sa apar in instanta pentru prima data in viata mea, in fata unui adversar feroce, eu, un copil, MI-AM PIERDUT BULETINUL! Si odata cu el si mintile din cap! Noroc cu o tante care fusese mai atenta decat mine si m-a salvat.
Din cele trei procese, marii viteji ai seculului XX au renuntat la doua, iar al treilea, cel mai greu, e pe finish.
Ce sa zic? E super sa crezi in ceva, in Cineva, sa muncesti pana dai in dementa si sa culegi si roadele principiilor si muncii tale.
Banii sunt o alta poveste. Banii vin, banii se duc, nu se merita sa te obosesti prea tare pentru ei. Sunt lucruri mult mai importante si mai valoroase: pentru mine, a fi iubita si acceptata exact asa cum sunt eu, e cea mai mare comoara de pe pamant. Pe bune!
