Ateu - Agnostic - Teist

Mai intai trebuie sa-mi recunosc propria ignoranta in acest domeniu. Pana mai de curand vedeam Agnosticismul ca pe o a treia alternativa la Ateism si Teism dar nu sunt decat doua variante: ori crezi ori nu crezi.

Agnosticismul nu tine de credinta ci de cunoastere.

Astfel poti fi la fel de bine un ateu agnostic ce spune "Existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata si eu cred ca nu exista." sau poti fi un teist agnostic ce spune "Existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata dar eu cred ca Dumnezeu exista."

Pe langa aceste 2 atitudini agnostice mai exista doua atitudini "dogmatice". Prima are dogmele reprezentate de invataturile unei forme de organizare religioase (Crestinism, Islamism, Hinduism, etc). A doua are "dogmele" reprezentate de starea curenta a progresului stiintific.

Bine

Personal, cred ca a-L cunoaste pe Dumnezeu este mai presus de capacitatile noastre de intelegere.

Un ateu poate spune cu usurinta ca nu crede in Dumnezeu pentru ca nu are dovezi,asta e clar !

Dar sa presupunem ca un Dumnezeu exista si se face cunoscut doar celor care au cel putin decenta sa accepte ideea unui Dumnezeu. Daca Dumnezeu deci, se face cunoscut oamenilor, cum pot fi ei teisti agnostici? Dovezile in spiritualitate nu sunt doar cele clare, puse frumos pe hartii, pe manuscrise sau care se gasesc in istorie. Dovezile 'celelate' TREBUIE luate in calcul, nu? Daca cineva il vede/simte,/experimenteaza pe Dumnezeu, este o dovada palpabila pentru EL si deci, din punctul lui de vedere, Dumnezeu exista.

Dar revenind la agnosticism, nu incurcati termenii, Dumnezeu nu poate locui in inima cuiva agnostic.

Anna Condor a scris:

Dar revenind la agnosticism, nu incurcati termenii, Dumnezeu nu poate locui in inima cuiva agnostic.

Daca eu il vad pe Dumnezeu zambindu-mi intr-un rasarit de soare nu inseamna ca prin perceptia asta i-am demonstrat existenta. Tot agnostic raman

Dumnezeul tau nu poate trai in inima mea agnostica. Dumnezeul meu e mai putin pretentios

Cavaleru a scris:

Daca eu il vad pe Dumnezeu zambindu-mi intr-un rasarit de soare nu inseamna ca prin perceptia asta i-am demonstrat existenta. Tot agnostic raman ;)

Daca tu il vezi pe Dumnezeu zambindu-ti intr-un rasarit de soare, este o forma de cunoastere. :huggles: Faptul ca unii pot sa il vada pe Dumnezeu intr-un rasarit de soare si altii nu, inseamna ca prima categorie este deschisa spre o forma de cunoastere. Dumnezeu se face cunoscut oamenilor in diferite feluri, depinzand de modul in care acele persoane il pot intelege pe Dumnezeu. Pentru unii, rasaritul de soare are foarte usor o explicatie logica si stiintifica, pe langa care nu mai incape si ''zambetul lui Dumnezeu'' . :(

Dumnezeul tau nu poate trai in inima mea agnostica. Dumnezeul meu e mai putin pretentios ;)

Daca il poti recunoaste pe Dumnezeu in spatele unui rasarit de soare... nu esti chiar atat de agnostic.:)

Besides, te asigur ca Dumnezeul meu e mai putin pretentios decat iti imaginezi tu

Mai intai trebuie sa-mi recunosc propria ignoranta in acest domeniu. Pana mai de curand vedeam Agnosticismul ca pe o a treia alternativa la Ateism si Teism dar nu sunt decat doua variante: ori crezi ori nu crezi.

Agnosticismul nu tine de credinta ci de cunoastere.

Astfel poti fi la fel de bine un ateu agnostic ce spune "Existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata si eu cred ca nu exista." sau poti fi un teist agnostic ce spune "Existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata dar eu cred ca Dumnezeu exista."

Pe langa aceste 2 atitudini agnostice mai exista doua atitudini "dogmatice". Prima are dogmele reprezentate de invataturile unei forme de organizare religioase (Crestinism, Islamism, Hinduism, etc). A doua are "dogmele" reprezentate de starea curenta a progresului stiintific.

De unde te-ai informat aşa de bine?

Poate articolul meu,