Zen-ul occidental este o strada laica inspre descoperirea energiilor profunde. Foarte multe strade poarta omul la niveluri inalte a existentei. Marii filozofi, de la Platone si Popper, de la Freud la Jung a Reich, religiile de la Crestinism pana la cea Buddhista, de la Islam pana la cele politeiste si animiste, sunt toate strazi care tind pentru a atinge acel Adevar per care noi il intuim insa ne "scapa". Si care poate nu e "absolut".
Faptul este ca fiecare alege strada pe care o simte mai aproape de caracterul si cultura sa. Este clar ca un taran japonez din sec. VIII avea nevoie de 10 ani de meditatie si multi "bastoni" de la Maestrul sau pentru a ajunge la un "gol mintal". Neurochirurgului britanic din sec. XX ii ajung doar 10 minute de TV.
Zen-ul occidental este o strada, ca oricare dintre multe altele posibile.
Pentru Zen-ul Occidental, Marele Maestru este exact acel lucru pe care marile religii, de secole, mortifica in mod sistematic: PLACEREA.
Zen-ul occidental nu este nici o religie nici o filozofie: este o "strada". De fapt, o potecuta.
Nu proclameaza adevarul, da indicii.
Nu creeaza guru, militeaza pentru sceptici.
Prefera placerea.
Nu are prejudecati, ofera complicitate.
Nu suporta ritualurile, prefera rasetele.
Nu e consolant, este dezechilibrant.
Nu e rigid, e rigoros.
Nu iubeste duelurile, prefera sa cedeze.
Uraste hiperactivitatea, predica lenea.
Cunoaste futilitatea puterii si forta iubirii.
