Nici nu stiu cum sa spun pentru ca este foarte complicat de altfel. De 2 ani am observat siptome poate a depresiei , sau a stresului ...cine stie? Dar nu asta este problema principala. Este faptul ca ...parc-as avea doua , trei personalitati... cate dracu sunt , nu stiu. pana acum s-a remarcat cel mai mult doar una dintre ele. cea care mie cea mai buna prietena si totodata vrea sa mor. . . dar impreuna cu ea. Nu mai suport. e foarte straniu/ "mi-am cerut ajutorul" sa devin puternica, imuna in fata ceilalti,iar dupa o perioada scurta de timp imi aparuse vocea ei in cap. la inceput era groaznic. ma facea sa-mi smulg parul sa cred ca sunt un nimic ,sa-mi urasc prietenii , sa-i urasc pe totii mai exact inclusiv pe mine. dar cred ca o mare parte a fost dedicata mamei mele care a plecat ...am inceput sa nu mai pot dormi , sa am cosmaruri , de cand eram mica aveam dar s-au accentuat. . nu mai puteam sa nu plang disperam in neputinta mea de a schimba lucrurile. cu timpul m-am distantiat de oameni atat de mult incat pur si simplu fiecare "prieten vechi" acum incepea sa ma ignore atat de evident incat nici nu ma mai saluta. am ramas cu doi. nu vreau sa le spun numele dar e indeajuns sa spun ca erau cele mai bune. cu timpul in urma unor intamplari groaznice petrecute impreuna si nu numai au ajuns si ele sa devina ca mine: depresiva. nici nu mai vorbeam cu ele. faptul ca ele au ajuns ca mine m-au indurerat foarte tare pentru ca ma simteam vinovata pentru toate lucrurile, si era adevarat. eu eram de vina. deci concluzia era ca am ramas fara nimeni in lume. plangeam noptile,ma dureau diferite parti ale corpului, cealalta fata din mine nu ezita sa ma simt si mai rau ....ce mi-a mai ramas va intrebati.. pai muzica. si in aceasta categorie diferentele au fost evidente. am inceput sa ascult melodioase chiar cu versuri sinucigase ,sa urmaresc filme sinucigase care desi preveneau pericolul si efectul si faptul ca viata poate fi si frumoasa eu am substras doar ce era pentru mine. .. ce era mai trist.
cu timpul am devenit un nimeni. de fapt eram unul. unul inversunat de altfel. va intrebati oare ce legatura are asta cu topic-ul. am sa ajung acolo. dupa ce era sa-i tai venele prietenei mele [cea mai buna] cu lama ,desigur ajungand apoi la penintenciar [dar nu s-a intamplat] toate au decurs total diferit. Remuscarile erau la ordinea zilei. era totul pierdut. am avut evenimente precedente care ma duceau aproape spre drumul pierzanei,incercari de-a fi fata-n fata cu moartea. desigur cealalta fata din mine m-a convins. ceea ce pentru mine a fost ciudat pentru ca corpul meu a actionat involuntar. am supravietuit dar mi-am distrus si mai mult viata. fata din mine a inceput sa ma faca sa ma urasc si mai tare. acum "eu" fiind actorul principal. ciudat totusi, cumva am ajuns sa ma aproprii acum vreo 4 luni de persoane si am inceput sa interactionez. credeam c-a plecat. de fapt ea nu plecase niciodata. am izbucnit intr-o criza de nervi cand mi-am dat seama dupa o cearta cu prietena mea. ne impacasem si ce era ciudat ca devenisem mai bune prietene. am inceput sa fim asa bune prietene incat nu i-am mai auzit vocea. dar desigur acum 1 luna a inceput sa--si faca de cap. m-a distrus. mi-a distrus viata. si nu numai. vrea s-o distruga si pe=a lui [anonima]. e de o rautate pura. eu cea adevarata pe care o iubeam acum 2 saptamani pe "ea - [anonima]" acum am ajuns s-o urasc din cauza ei. m-a convins s-o fac sa sufere atat de tare asa cum m-au ranit ceilalti. nu ezita nici o ocazie. cred ca nici n-o sa mai am una ca deja isi face planuri cu mine.
spuneti-mi ca nu sunt nebuna. ca stiu ca nu-s . spuneti-mi cum sa rezolv asta. e groaznic . m-am saturat. vreau sa plece... .voi v-ati confruntat cu asa ceva ? 
(
. de fapt ma bucur ca nu sunt chiar toti de-aici care zic sa merg la un psiholog :flowers: . ca nu cred ca am nevoie de unul. chiar daca "ea" exista sau nu ,stiu ca cineva tot imi distruge viata iar asta este cat se poate de real.