dorinam 1 Raportează post Postat Iulie 14, 2007 Multumesc mult pt. cuvintele frumoase si pt. sfaturi.Intradevar, sotul meu este un luptator,iar credinta lui e mai presus de orice.De cite ori ma vede trista imi spune ca nu am incredere in Dumnezeu,ca doar el poate lua si da viata.Ma bucur ca poate fi asa,ca isi pune orice speranta in credinta, si oricit incerc, eu nu pot fi ca el.Acum am primit un tratament apicol pe baza de propolis si sper sa dea randament.M-i s-a explicat de catre un medic ca de fapt problema lui cea mai grava este imunitatea,ca iesind afara poate lua f. usor un virus sau orice nu s-ar intimpla la un om sanatos asa cum a fost si cu pneumopatia,iar netratind imunitatea riscul este f. mare.Sper sa ne ajute Dumnezeu ,pe noi si pe toata lumea Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lasthope 0 Raportează post Postat Iulie 24, 2007 Dragii mei, Am simtit din nou nevoia sa imi fac durerea auzita intrucat astazi este exact o luna de cand mama m-a parasit. O luna plina de mustrari de constiinta, de intrebari fara raspunsuri, de mare agonie...Oare ce as mai fi putut face? Din nefericire, voi trai toata viata cu constiinta incarcata ca nu am mai putut lupta mai mult pentru mama. Am depistat boala mult prea tarziu, cand nu am mai putut face altceva decat sa apelam la diverse alternative medicale. Nu vreau sa va spun cum este sa traiesti zi de zi cu teama ca vei ajunge acasa si vei gasi cel mai drag om zacand intr-o balta de sange sau in coma diabetica sau in insuficienta renala.....Este un tablou sinistru... Zi de zi ma chinuie gandul ca daca am fi urmat si noi tratamenul clasic poate ca ea acum ar fi fost in viata. Sau nu??? Va scriu din dorinta de a a va indemna sa luptati cu toata fiinta voastra cu aceasta nenorocita de boala; nu va lasati coplesiti de primele rezultate care, uneori, nu sunt chiar incurajatoare. Daca Dzeu a dat acest remediu pentru o asemenea boala (ma refer la tratamentul clasic al hepatitei C) eu cred ca nu trebuie sa va sperie nici viremia, nici efectele secundare ale interferonului ... Ganditi-va la durerea si suferinta celor de langa voi care va iubesc din tot sufletul si care au nevoie de voi ca de aer, ganditi-va la zambetul copiilor vostri care traiesc prin voi si pentru voi, bucurati-va de fiecare moment al vietii si incercati sa faceti o mare sarbatoare din fiecare zi pe care Dzeu ne-o da. Ma simt obligata sufleteste sa indemn, in special pe cei ce sunt parinti, sa nu abandoneze niciodata lupta cu boala . Nu va lasati copiii singuri pe drumul dificil al vietii!!! Ei au mare nevoie de voi indiferent ca au 10, 25, 40 sau 50 de ani. ....a plecat de langa mine si odata cu ea sufletul meu a murit! Nu mai simt nimic decat o mare, mare durere si un mare gol! O astept disperata in fiecare zi sa apara, sa se intoarca acasa....dar degeaba!!! Clara Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
chircuandreea 0 Raportează post Postat Iulie 24, 2007 imi pare rau...condoleante ----------------------- Telefoane Mobile | Curs Valutar | Loto 6 din 49 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ela_2_hope 0 Raportează post Postat Iulie 25, 2007 Draga Clara, Te rog din suflet nu te mai invinovati ! Stiu cum este sa pierzi pe cineva drag, mai ales parinte, tatal meu este in Imparatia Cerului de 15 si soacra-mea de 8 si tot ii astept. El avea atunci 50 si soacra-mea 54. Este greu, foarte greu, dar trbeuie sa treci peste, pentru ca iti faci viata si mai grea. Las-o sa se odihneasca ! Nu poti schimba nimic si trebuie sa privesti inainte. Daca ai avut o legatura stransa cu mama ta si stiu ca a fost asa nu trebuie sa te mai invinovatesti nu faci nimic, decat sa suferi si mai mult. TIMPUL LE VINDECA PE TOATE ! Este prea devreme si incearca sa-ti amintesti linistea pe care o emana si priveste inainte. Stiu ca iti este foarte greu dar incerca de dragul tau ! Te pup si ai grija de sufletelul tau. :airkiss: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
pati27 0 Raportează post Postat Iulie 26, 2007 Clara, Luna aceasta s-au implinit 13 ani de cand mama mea a fost rapusa de aceasta cumplita boala - ciroza - .A fost cea mai buna mama din lume si am iubit-o cu disperare. Asa ca stiu exact prin ce treci. Te doare cumplit si o sa te mai doara o buna bucata de vreme. De fapt, durerea nu o sa-ti treaca niciodata, dar ai sa te inveti sa traiesti cu ea. O sa-fi fie ingrozitor de dor de EA. Si o sa treaca mult timp pana ai sa te impaci cu tine insati si cu gandul ca EA vegheaza - de undeva de sus- la tine. Crede-ma, ca asa este! In acesti ani am trecut prin multe momente grele dar intotdeauna am simtit-o langa mine. Cand simti ca te ineaca lacrimile, plangi; sentimentul de vinovatie l-am avut si eu si uneori il mai am si acum, ca nu am facut mai mult, nu am incercat mai multe cai, poate o mai tineam langa mine. A fost cea mai buna mama pe care si-ar dori-o un copil. Intotdeauna langa mine, emanand doar iubire si bunatate; si un mare spirit de sacrificiu. Stia ca va muri, simtea. Dar s-a rugat la Dumnezeu s-o mai lase 2 saptamani (asta am aflat ulterior de la sora ei) pentru ca sa ma vada mireasa; la 2 saptamani de la nunta, a murit. Un an de zile am plans in fiecare zi si am fost ingrozitor de revoltata - invinovatand tot ce-mi iesea in cale - de ce ea? de ce atat de tanara? de ce, de ce, de ce...Cand auzeam cuvantul mama, mi se facea rau. A ramas un gol pe care nu-l va putea umple nimeni , niciodata. Dar, repet: inveti sa traiesti cu durerea; care cu timpul, patrunde adanc in tine si nu-i mai dai voie atat de des sa te invadeze. Au trecut 13 ani si eu inca nu pot sa ma uit la caseta video de la nunta. Am incercat, e peste puterile mele. Si, iar ma repet; sfatul meu este sa plangi, s-o plangi, sa nu tii totul in tine. Si nu uita: nu esti singura. EA e prin preajma ta, mereu. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
outlander 2 Raportează post Postat August 2, 2007 Condoleantele mele sincere pt pierderile suferite. Clara, Ella, Paty, mamele voastre nu au murit, ele continua sa traiasca prin voi. O sa spuneti ca mi-e usor sa vorbesc despre altul. Nu e asa, mie mi-a murit mama in 1996 la 56 de ani de ciroza. Oare fara ingrijirile voastre ce s-ar fi intamplat? Ele, mamele, vor continua sa traiasca prin noi, prin fiecare gest al nostru. Atat de mult ma bucur cand pot sa daruiesc... ce mult se bucura ea cand putea sa-mi daruie ceva, orice chiar si o vorba... Atat de rau imi pare cand fac pe cineva sa sufere fara sa vreau pentru ca stiu ca ea s-ar intrista pentru acel gest al meu. Daca la fel simtiti si voi, nu ati ramas fara ele ci ati ramas cu ce aveau mai bun in ele. Sporiti aceste daruri spre a le lasa si voi cuiva la timpul potrivit. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
anaid63 0 Raportează post Postat August 2, 2007 DRAGA CLARA durerea este atat de mare,incat nu poate fi explicata .Sa dea Dumnezeu sa poti trece de ea . Numai cei care au trecut prin asta,pot intelege ,pierderea. Mama ta , va trai mereu in sufletul tau si de acolo ,de sus , te va priveghea ,mereu.Sincere condoleante .Sa ai grija de tine ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ma 48 Raportează post Postat August 2, 2007 As vrea sa-ti spun ceva , dar mi se-noada lacrimile si imi este greu sa incerc sa te ajut . Imi pare rau pentru tine , imi pare rau pentru mama ta , dar din pacate sunt lucruri care se-ntampla si nu sta in puterea noastra sa le oprim . Vei invata sa traiesti chiar daca este greu , iar vina nu face altceva decat sa te adanceasca si mai mult in durerea ta , trebuie sa-nveti sa lupti pentru tine . Pana acum ai facut-o pentru mama ta , acum trebuie sa o faci pentru tine . Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lory31 0 Raportează post Postat August 14, 2007 Im exprim si eu condoleantele pentru mama ta, lasthope.... Stiu ca te-ai luptat mult pentru ea, ti-am urmarit cursul evenimentelor pe forum si am vazut prin ce groaza ai trecut si-mi pare sincer rau de aceasta veste. Si prietenul meu are aceasta boala, a facut tratamentul, si peste un an o sa stim rezultatul, nu vreau sa ma gandesc ca eu sau alte persoane de pe forum o sa trecem prin ce ai trecut tu, de acea incercam si noi cum putem sa-ti fim alaturi... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
New Task 8 Raportează post Postat August 14, 2007 condoleante.... nu te mai necaji....noua ni se pare anormal sa se intample asa ceva...dar totusi se intampla.. si este firesc sa se intample....acum depinde si felul in care se intampla. Dumnezeu poate ca a tras un semnal de alarma... Tu de acum inainte vei fi mai atenta ce se intampla cu tine si cu cei din jurul tau.. nimic nu este intamplator ... si eu trec prin probleme de sanatate destul de nasoale.....si mie mi-a tras D-zeu un semnal de alarma..... si Ii multumesc pentru asta..... Focuseaza-te pe ce vei face de acum incolo......mama ta a trecut in nefiinta...dar este alaturi de tine nu lasa sa devina situatia asta o tara pe care sa o cari in carca la nesfarsit ....nu e bine curaj maxim iti doresc.... hai sa-ti mai dau o dovada de curaj in a trece peste un necaz al unui coleg de munca: parintii lui,sora lui,bunicii lui,nepoata lui( fiica sorei)...au murit toti intr-un accident de masina...toti odata... saracu' baiat era o"chestie"...numai om nu mai era......dar a reusit sa traca peste toata nenorocirea.... "Quo Vadis"? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
