ellla 8 Raportează post Postat Mai 9, 2007 > > Privirea mi s-a strivit de geam. Timpul a incremenit intr-o bataie de > > inima. E un soare lenes, ce clipeste rar si a pacaleala. Trec oameni, > > pestriti , pe alee. Ii privesc. Imi sunt straini. Oare ei cine sunt? > Oare EU > > cine sunt? Credeam ca am scapat de intrebarile astea o data cu liceul. > Inca > > o gloata. Adevarul e ... ca nu-mi pasa cine sunt, unde merg, ce fac... > > Huruitul unui tramvai anunta apropierea altor zeci de oameni, aflati in > > raport de indiferenta si singuratate colectiva. Si ei imi sunt straini. > O > > astfel de raza imi atinge retina... Ar trebui sa-i iubesc ca pe mine > > insumi... Iubire? Ce-i mult e mult! Uite-l si pe micul cersetor soios, > ce ne > > aminteste zilnic, pe tramvai, rugaciunea "Tatal Nostru", impreunandu- si > > evlavios mainile murdare si cu scrum de tigara sub unghii. Nenea cu > servieta > > ce coboara din Mercedesul gri pare de treaba. Pe el l-as putea iubi. > > Obosita de atatea imagini, privirea mi se odihneste pe trandafirii > ofiliti > > din vaza; lumea le seamana: e un urias amalgam de petale si de spini. > > Totusi, de mii de ani, asa ne-o construim noi in fiecare zi. Nu ne-a > placut > > lumea lui Dumnezeu si ne-am construit noi alta cu o arhitectura proprie. > > Mesteri inchipuiti, am inceput sa zidim: o caramida de scrum, una de > paie, > > una de praf, una de moloz. Impresionant edificiu! Sfidator Babel! Doar > ca , > > vazandu-ne fiecare de caramida noastra, ne-am uitat limba; astfel incat > ne > > certam poliglot, ne injuram din priviri si pornim fiecare spre > continentul > > nostru, cu scrum, praf, noroi pe maini si in suflete. De atunci se > > construiesc la nesfarsit ziduri si, rar de tot, poduri. Dincolo de > geamurile > > fumurii ale existentei noastre nu se intampla nimic important. Florile > > noastre sunt de gheata, de mucegai sau cu spini. Bunii samariteni sunt o > > specie pe cale de disparitie. Durerea altuia nu ne mai spune nimic. > Valorile > > noastre sunt fie > > distorsionate, fie relative. Exista iubire absoluta sau ochii care nu se > > vad se uita? Exista dreptate absoluta sau scopul scuza mijloacele? > Calitatea > > ii e asimilata cantitatii; fericirea-zambetulu i; frumusetea-ambalaju lui. > > Traim obsesia anilor si ne dorim mereu "multi ani", ca si cand Metusala > ar > > fi fost cel mai fericit si mai iubit dintre pamanteni. Oare de ce vrem > sa > > avem mult din toate si nu ne dorim sa avem bun in tot ce avem? > > Ne agatam de aparente si de ceea ce izbeste ochiul; asa se face ca > ignoram > > printul deghizat in cersetor si ne inchinam cersetorului imbracat in > haine > > de print. Ii judecam pe ceilalti dupa ceea ce par, poate pentru ca noi > am > > pierdut ceva de tine de esenta noastra. Noua insine ne place sa parem ce > nu > > suntem, fie pentru ca nu suntem cu adevarat, fie pentru a ne masca > > vulnerabilitatea. Latexul e cea mai buna solutie: chiar si pe tine te > > convinge ca esti ceea ce vrei sa pari. Si, totusi, prea adesea ne sunt > ochii > > lentile; zambetele -masti; sufletele-cutii ale Pandorei; > credinta-fatarnice > > matanii; pacile--mincinoase tratate; iubirile-- conventii; > > prieteniile- -preludiul numararii in taina a celor 30 de arginti. > > Suntem bolnavi. Suferim de iluzia puterii. De ce oare daca aruncam > bombe, > > manuim arme si izbim cu pumnii ni se pare ca suntem puternici? De ce > oare > > daca implantam microcipuri, jonglam cu supertehnologii si mergem la cate > un > > rendez-vous din stea in stea, ne credem genii suverane? De ce oare daca > > punem piciorul pe luna, ne flatam ca am atins absolutul? De ce oare daca > > arboram titluri bombastice si de jucam de-a Frankenstein ne credem > dumnezei? > > De ce oare?... > > Pentru ca prea adesea avem impresia ca suntem invincibili si uitam ca > > puterea nu inseamna forta, ci iubire; ca suntem puternici nu cand > cucerim, > > ci cand intindem o mana celui slab; ca suntem bogati nu cand posedam, ci > > cand stim sa daruim... > > ...Fereastra imi atrage iar privirile. Vicleanul de timp! Seara se > > picurase tacut pe pamant. Siluete de necunoscuti se unduiesc pe alee. > Oare > > incotro merg? Intr-un sfarsit ma ridic de pe pat si deschid larg > > intepenita-mi fereastra: spre Dumnezeu... spre mine... spre lume... > dincolo > > de imagine... Un puternic parfum de mere coapte imi trezeste simturile. > Hmm! > > Nici nu stiam ca e deja toamna... > > > > . > > > > Autor necunoscut > > __,_ > > > > ------------ --------- --------- --- > > Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell? > > Check outnew cars at Yahoo! Autos. > > > > [Non-text portions of this message have been removed] > > > > ------------ --------- --------- --- > > Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell? > > Check outnew cars at Yahoo! Autos. > > > > [Non-text portions of this message have been removed] > > > > > > > > -- > "Pentru fiecare inger care zboara prin ceruri exista o expresie divina > manifestata aici pe pamant. > Fiecare dintre noi are un sine ceresc de lumina aurie, care doar asteapta > sa > fie trezit/a." > ============ ========= ======== > "de unul singur nici nu poti invinge, > nici sa te-ntorci la dragoste nu poti..." > ============ ========= ======== > Iubirea se naste din placerea de a-l privi pe celalalt,se hraneste din > nevoia de a-l vedea mereu in preajma si se desavarseste prin > imposibilitatea > de a trai despartiti!! > ============ ========= ======== > "Daca nu devenim candele aprinse, degeaba traim! Si candela din ce este > formata? Dintr-un vas, care este invelisul trupesc, din untdelemn, care > traduc parintii a fi citirea si meditatia; iar flacara este cea pe care > insasi Duhul Sfant o aprinde!" > ============ ========= ======== > "lectiile vin intotdeauna atunci cand esti pregatit, iar daca vei fi atent > la semne, vei afla mereu ce-ti trebuie pentru pasul urmator" Coelho Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ChrisTinA_WhisperWind 2 Raportează post Postat Mai 9, 2007 frumoase expresii :cheer: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
