Minoritati din Ucraina

[mihaela p 0]

Minoritatea germana din Ucraina

 

Orientarea, la nivel declarativ, a politicii Ucrainei spre democratie nu a condus, asa cum ar fi fost firesc, si la schimbarea mentalitatii oamenilor. Atitudinea guvernantilor actuali fata de problemele culturii, in general, si fata de nevoile comunitatilor entice, in particular, a ramas aceeasi ca si a sustinatorilor vechiului regim, putind fi caracterizata printr-un singur cuvint: indiferenta.

Cu astfel de probleme se confrunta si minoritatea germana din Ucraina. Datorita interesului direct al tarilor occidentale de democratizare a Ucrainei, tot mai multe fundatii si organizatii din Germania urmaresc situatia actuala a minoritatii germane din aceasta tara. Implicarea directa a acestora a dus la concluzia ca starea reala a drepturilor si libertatilor minoritatilor se agraveaza, dificultatile de ordin social, economic si politic din aceasta tara neputind impiedica fenomenul de emigrare a populatiei de aceasta etnie. in prezent, din cei 500.000 de germani ramasi pe teritoriul Ucrainei dupa anul 1941, daca mai sunt aproximativ 33.000, majoritatea celor ce traiesc astazi in Ucraina resimtind efectele asimilarii slave. Tendinta de emigrare se mentine si in prezent, chiar daca, la nivel declarativ, autoritatile ucrainene duc o politica si au o legislatie ce asigura dreptul la libera expresie a minoritatilor etnice.

in timp ce mentinerea in Ucraina a limbii si culturii germane reprezinta o prioritate, relatiile culturale germano-ucrainene sunt problematice, in Germania avertizarile cu privire la slaba reprezentare a fenomenului cultural german si orientarea Ucrainei spre o preferinta culturala caracterizata de o influenta exclusiv de origine slava, fiind tot mai frecvente. Parteneriatele cu tari occidentale sun vazute de catre mediile nationaliste ucrainene ca destabilizatoare si promotoare ale unor conceptii ce contravin politicii statului.

Cu toate eforturile financiare si materiale ale autoritatilor germane, minoritatea germana din Ucraina nu va mai putea reveni la identitatea pe care a avut-o in perioada interbelica, aceasta fiind disipata, iar autoritatile ucrainene nu o sprjina in mod real, ci doar la nivel declarativ. La acest declin au contribuit atit perioada stapinirii sovietice a tarii, cit si faptul ca autoritatile nu fac eforturi de stabilizare a comunitatilor etnice, de fiecare data fiind invocate motive de ordin financiar, initiativele de infiintare a unor clase cu predare in limba germana fiind acceptate doar daca acestea se autofinanteaza. Desi invatarea limbii germane, dupa revolutia ucraineana, a cunoscut o evolutie pozitiva, situindu-se, la foarte mare distanta, dupa cea engleza, exista doar un singur centru de invatamint in limba germana in toata Ucraina, chiar daca, la nivelul anului 2000, existau 129 de universitati ce aveau stabilite relatii de cooperare cu centre de invatamint superior din Germania.

Orientarea Ucrainei spre integrarea europeana inseamna, printre alte obiective pe care incearca sa le rezolve, si studierea standardelor europene in domeniul invatamintului si culturii, a politicii lingvistice, respectarea drepturilor minoritatilor nationale, ratificarea documentelor europene referitoare la politica statului fata de minoritati, in promovarea si cultivarea specificului national al comunitatilor majoritare si minoritare. Pina cind toate acestea vor deveni realitate, situatie minoritatilor etnice din Ucraina trebuie atent monitorizata, pentru a nu aproba, in mod tacit asimilarea mascata a acestora de catre majoritatea slava, caci astfel nu se pierde doar o identitate, se pierd valori inestimabile pentru patrimoniul cultural mondial.