Relatia AGRESOR - VICTIMA - teme combinate

[Athmy 2564]

Dar cel caruia i s-a facut raul nu trebuie sa dea vina pe altul, caci nu va ajunge sa se responsabilizeze, sa fie autonom.

 

Solutia este sa separi vina celuilalt de partea ta de vina (naivitate este in acest context o vina, daca puteai sa vezi si sa preintampini raul dar ai ales sa ii lasi calea libera). Nu este bine sa alegi ambivalenta de genul: tin si cu mine si cu tine, gasesc justificari in natura umana si ma blamez pentru felul mai de a fi, nu pentru felul in care am ales sa actionez. Cel mai bine este sa intelegi motivatiile agresorului si tacticile sale, pentru ca sa te poti pune in garda si sa il respingi. Dar intelegerea asta sa nu se transforme in complicitate. Adevarul te va elibera daca vrei asta si nu inversul.

[o.a. 0]

Destul de ambiguu raspunsul.

Intai de toate sa vedem care e "schema din care nu poate iesi". Ce reprezinta schema?: scriptul de care se vorbeste la AT, starea in care se afla, situatia economico-financiara, sistemul actual de relationare cu cei din imediata apropiere?

 

Eu propun o abordare duhovniceasca a problemei, mai ales pentru apartinatori si psihologi.

Nu exista om bun si om rau in sensul absolut. Fiecare om e din fire bun si in timp a adunat haine rele (vicii, ganduri rele, fapte mai putin de lauda).

 

Daca e o situatie de genul: X are un teren si vecinul Y de alaturi a intrat cu gardul lui pe proprietatea lui X micsorand-o cu 500 mp. Discuti cu el si daca nu vrea sa isi repare fapta atunci il actionezi in judecata. Atunci inteleg rolul justitiei.

 

Daca e o situatie de genul: o persoana A din familie jigneste o alta persoana B din aceeasi familie, nu se cade crestineste vorbind sa te apuci sa o dai in judecata. Si sa presupunem ca o face, ce castiga? i se da o amenda lui A? ii se pun niste restrictii?

De fapt pe B ce l-ar "satisface" cu adevarat? sa primeasca A niste sanctiuni sau sa primeasca scuzele sincere si parerea de rau a lui A? (mai pe bune: l-ar bucura ca A se simte si el lezat, dar aceasta bucurie e una malefica: ma bucur de raul altuia)

Mai departe, B nu primeste de obicei nimic. Ce rezulta in acest caz? B isi afla mandria grav afectata; "sa imi zica mie asa ceva si sa nu isi ceara scuze?!"

Daca analizam situatia si mai mult, observam ca: problema numarul 1 e mandria. Cum o definim? faptul ca reprezint si eu ceva, sunt important etc etc. Mandria are ca origini egoismul (a se cauta pentru cine nu intelege in carti de filozofie sau in cartile Sfintilor Parinti).

 

Schimbare de situatie pt B: nu mai are problema cu mandria. Considera (asa cum si este de fapt) ca tot ce are bun e de la Dumnezeu (ca e destept, ca are ce manca, ca are copii etc etc) si ce e rau si-a adaugat in timp el insusi. Mai mult daca isi vine in fire stie ca judecata e a lui Dumnezeu si nu mai cauta sa isi faca el dreptate pentru vorbele rele spuse de A si il ignora, lasandu-l in grija Judecatorului suprem.

B isi continua viata linistit cu preocuparile lui si il iarta pe A.

 

Iata cum o simpla schimbare (greu de realizat de altfel) a diminuarii mandriei aduce pace si liniste.

Imaginati-vi-l pe B chinuidu-se de suparare ca a fost jignit sau imaginati-vi-l liber si neafectat de respectivele vorbe.

Inveninarea din prima situatie ii poate afecta gandirea limpede, ii pune imaginatia la incercare: ce s-ar intampla daca ar da masina peste el, sau si-ar suci mana sau stiu eu cate si mai cate nu vin intr-o minte tulburata de suparare sau...lipsa inveninarii si B il lasa pe seama judecatii lui Dumnezeu pe A, il iarta in sinea lui si isi vede de viata, admira cerul, savureaza bucuriile vietii, isi bea cafeaua dimineata zambind si mintea lui e limpede.

 

Si atunci, daca nu ar mai fi in om mandrie/egoism s-ar mai imbolnavi la cap???

N-ati observat ca toti bolnavii psihici dau vina pe cineva mereu? Ei nu sunt de vina niciodata, ei sunt niste "ingerasi". Dar simplu fapt ca dai curs supararii de a fi jignit te face rau prin multitudinea de ganduri rele ce iti vin in cap si pentru faptul ca nu te mai bucuri de viata.

 

Un astfel de bolnav, inainte de a fi bolnav (mai ales cei cu schizofrenie) au fost egoisti inainte, mandri pana la refuz si inchizandu-se in sine dadeau curs unei imaginatii bolnave - daca veti vorbi cu psihologi/psihiatrii va vor confirma. Si cum sa nu se "strice la cap" daca mintea lor era incarcata si ocupata cu a-si imagina lucruri (de ex: visau ca castiga la loto si isi imaginau cum vor folosi banii sau stiu eu ce alte ganduri aveau si traiau deja intr-o lume imaginara cat timp dadeau curs gandurile si omiteau realitatea: de ex.: era de facut curat sau sa termine treaba la birou).

Mai clar....faptul de a se crede cineva ii determina sa gandeascau aiurea. Daca si-ar fi spus: sunt si eu un om care m-a lasat Dumnezeu sa: vindec oameni, sa ar ogorul, sa repar masini etc si trebuie sa imi fac treaba cat mai bine si cei din jurul meu sa fie fericiti alaturi de mine (adica trebuie si eu sa ma port frumos cu ei) atunci isi vedea de treaba....mintea ii era la treaba si nu visand aiurea sau invenindu-se ca a fost jignit sau mai stiu eu ce altceva.

 

Rautatea gandului si intretinerea mandriei duce si la tzacaneala, alteori devin criminali sau raman "deghizati" in societate.

Sa admitem ca fiecare dintre noi are ganduri rele si sa cerem iertare de la bunul Dumnezeu ca gresim zi de zi si poate ne iarta si sa incercam pe cat posibil sa vedem ce e bun in oamenii de langa noi.

[Athmy 2564]

un om nu poate ignora jigniri fara sa fie afectat, fiindca asta contrazice insasi ratiunea si simtirea din care suntem facuti. dar poate cauta o iesire onorabila din situatie: alege sa ignore si sa ocoleasca pe viitor persoana care l-a jignit, sau pur si simplu se razbuna, isi face dreptate singur, nu neaparat cu aceeasi moneda. O compensatie de orice fel trebuie sa existe, altfel va acumula frustrari si nu va invata sa castige respectul celorlalti, ceea ce este deosebit de important pentru stima de sine. Bineinteles ca si decizia de a ignora raul care ti s-a adus este o solutie, dar eu cred ca cea mai eficienta este o forma de compensare prin comunicare/eliberare/actiune.

[Fiero 23210]

 

Un astfel de bolnav, inainte de a fi bolnav (mai ales cei cu schizofrenie) au fost egoisti inainte, mandri pana la refuz si inchizandu-se in sine dadeau curs unei imaginatii bolnave - daca veti vorbi cu psihologi/psihiatrii va vor confirma. .......

Oare?

http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/5496-schizofrenia-cauze-simptome-tratament.html

Boala e o pedeapsa suficient de mare pt. un schizofrenic, sa-l invinuiesti ca sufera de o asemenea boala din pricina egoismului sau, in loc sa-l ajuti, inseamna sa-i dai lovitura de gratie.

[Ampera 10661]

 

 

Un astfel de bolnav, inainte de a fi bolnav (mai ales cei cu schizofrenie) au fost egoisti inainte, mandri pana la refuz si inchizandu-se in sine dadeau curs unei imaginatii bolnave - daca veti vorbi cu psihologi/psihiatrii va vor confirma. Si cum sa nu se "strice la cap" daca mintea lor era incarcata si ocupata cu a-si imagina lucruri (de ex: visau ca castiga la loto si isi imaginau cum vor folosi banii sau stiu eu ce alte ganduri aveau si traiau deja intr-o lume imaginara cat timp dadeau curs gandurile si omiteau realitatea: de ex.: era de facut curat sau sa termine treaba la birou).

Mai clar....faptul de a se crede cineva ii determina sa gandeascau aiurea. Daca si-ar fi spus: sunt si eu un om care m-a lasat Dumnezeu sa: vindec oameni, sa ar ogorul, sa repar masini etc si trebuie sa imi fac treaba cat mai bine si cei din jurul meu sa fie fericiti alaturi de mine (adica trebuie si eu sa ma port frumos cu ei) atunci isi vedea de treaba....mintea ii era la treaba si nu visand aiurea sau invenindu-se ca a fost jignit sau mai stiu eu ce altceva.

 

 

Vorbesti TAMPENII!

 

un om cu imaginatie nu este un schizofrenic sau un posibil schizofrenic. nu stii nimic despre diagnosticul asta, sunt sigur de asta, vorbesti din 'auzite'.

 

am ajuns unde am ajuns cu tehnologia tocmai pentru ca oamenii nu s-au multumit cu ce le-a zis 'dumnezeu' sa faca, ci pentru ca au fost visatori, pentru ca au vrut sa isi depaseasca conditia si pentru ca NU erau schizofrenici.

 

eu sunt foarte egoista, eu visez sa castig la lotto si mai ales imi doresc enorm sa am o imaginatie bogata. guess what? nu-s schizo si poate nici nu o sa fiu.

un om nu poate ignora jigniri fara sa fie afectat, fiindca asta contrazice insasi ratiunea si simtirea din care suntem facuti.

 

 

ba poate!

[S.R. 5188]

"Dumnezeu"... inventat din nevoia de a fi dorit, fie si de o fiinta imaginara. Pervertit apoi in halebarda de catre clasa conducatoare.

Onoarea... inventata din nevoia de ierarhizare in absenta argumentului FORTA (argumentul suprem in lumea animalelor). Pervertita apoi in halebarda de catre clasa conducatoare.

Egoismul - tendinta fireasca a unei unitati biologice de a-si asigura existenta si transmiterea caracteristicilor sale, prin conducerea altora si/sau inmultire. Firesc inseamna prin natura firii sale.

Asigurarea existentei si transmiterea caracteristicilor este o activitate foarte complexa. Conform felului in care oamenii s-au organizat, un om obisnuit, mediu, nu va recunoaste asa ceva, fie pentru ca nu poate, fie pentru ca nu vrea. Neputinta sau "nevointa" sunt pe baza emotionala si/sau rationala.

Rolul unitatilor biologice genitoare este sa "educe" (sa antreneze) unitatile progenitoare pentru continuarea ciclului. Genitorii pot insa da gres, astfel genele lor pot fi oprite din transmitere. La fel si caracteristicile intre unitati neinrudite genetic.

 

Trecand peste reflexiile astea, punctul central al egoismului, care are rolul enuntat mai sus, este dorinta de a fi dorit. Consecintele celor care se joaca pentru propriile scopuri egoiste cu dorintele altora pot varia. Omul obisnuit iti va spune sa treci peste. Omul sanatos nu se va lasa bagat in situatii peste care trebuie sa treaca. Oameni sanatosi sunt putini, conceptia noastra generala fiind sub imperiul biologic, de obicei, sau social, iar nu sub imperiul spiritual. Conceptia generala in societate este influentata de regulile pe care se bazeaza societatea - regulile reale, nu enuntate.

 

Vrei ceea ce vrei, nu vrei ce nu vrei. Un om sanatos vrea lucruri simple. In societatea actuala este improbabil sa gasesti un om sanatos, desi nu imposibil.

 

Sunt doar cateva reflexii. La modul real, daca un om nu opune rezistenta procesului de invatare pe care trebuie sa il parcurga pana ajunge la sanatate, va invata ce are nevoie din fiecare lucru care i se intampla (invata la modul emotional, declansand o schimbare reala de perceptie, ratiunea este o simpla unealta, nu inveti ceva "rational" cand vorbim de propria intregire), va ajunge la sanatate. Daca opune rezistenta, aparandu-si orb programul, refuzand sa accepte ce simte, in ciuda raului emotional pe care si-l face singur, nu se va insanatosi, fie va degenera in ceva mai grav, fie va copia ceva pe post de persona, subordonandu-se a ceea ce vrea sa para, nu ce este, incercand sa uite ce este.

 

Pentru a accepta intregirea sa, are nevoie de pace. Pacea se poate obtine prin asigurarea nevoilor elementare ce tin strict de propria persoana si executarea de lucruri simple, marunte, fara scopuri mari.

 

Tot ce am spus presupune asumarea responsabilitatii in proportie de 100% pentru propria persoana o data cu constientizarea statutului de om independent, adult, individual.

[Ioana bh 1]

Buna

 

Nu stiu cine esti, din ceea ce scrii despre tine, esti un psiholog profesand in America de multi ani de zile, eu abia acum in 2015 am dat peste acest portal cu topicul deschis de tine in 2007 , l-am citit si needless to say, ca m-a bulversat in sensul bun al cuvantului. Vreau doar sa iti multumesc pentru ceea ce ai scris, nu stiu cati oameni se si deranjeaza dupa ce se informeaza sa iti si multumeasca, dar asta conteaza mai putin, nu-i asa? Nu m-ai salvat, ci doar mi-ai dat acea confirmare pe care o cautam, ca tot ceea ce simt si gandesc e corect si ca toate raspunsurile pe care le cautam au existat intotdeauna in mine, doar ca mi-a fost frica sa le ascult de teama sa nu gresesc.

Spuneai ca victimele care se ajung sa constientizeze jocul in care au fost prinse, rareori se vindeca si ajung sa nu mai fie nici victime nici agresori, Ei uite ca s-ar putea ca eu sa fiu acel caz din teorie, pentru ca eu am intrat intr-o relatie toxica cu un om casatorit neavand experienta anterioara de pe pozitia de victima dar nici de agresor, l-am iubit din toata inima , o parte din el e omul pe care mi l-am dorit intotdeauna....dar cu timpul partea aceea negativa a lui s-a dat in vileag incepand abuzul emotional asupra mea, iar eu naucita nu am reactionat ci doar am suferit intelegand totusi ca abuzul lui psihologic asupra mea vine tocmai din frustrarea lui si nefericirea casiniciei in care se considera prizonier pe viata ! Mentalitate romaneasca! S-a casatorit cu o femeie placuta si recomandata de parinti, no love whatsoever ! Oricum....povestea e lunga si probabil comuna, eu nu am putut accepta la nivel subconstient niciodata rolul , pozitia de amanta de pe care ma privea el, desi chiar de la inceputul relatiei i-am spus deschis ca eu nu pot avea o relatie cu el decat daca isi doreste sa divorteze de sotia lui si sa aiba o viata corecta fata de el, de mine si de toti ceilalti. Dar ....intrand in joc, mi-a fost prea greu sa renunt la speranta ca va face ce trebuie. A fost vina mea, el nu e decat un agresor cum spui tu, si probabil acasa e agresat psihic ,emotional, si conditionat de sotie de aceea ii este greu sa iasa din relatia cu ea, motivand atasamentul fata de locuri, ce spun parintii vecinii, familia, baiatul lui de 19 ani........infantilisme vecine cu cretinismul. In fine, eu nu am sa imi iau revansa pentru proria mea prostie si slabiciune, nu am sa agresez dar nu am sa accept sa mai fiu o biata victima manipulata de un barbat, cu buna stiinta...pentru ca nici macar la nivel de subconstient nu cred ca mai e posibil. Cand iti pierzi increderea in oameni e foarte greu sa mai fii manipulat ! 

In alta ordine de idei, desi la un moment dat simtind efectul de depersonalizare pe care il are EL asupra mea, am crezut ca voi innebuni ......dar am inceput sa citesc initial despre mine, cat de nebuna sunt....si am ajuns sa aflu lucruri despre el. Nu am iinebunit, nu ne-am batut, nu ne-am omorat sau sinucis....pur si simplu am spus stop joc, i-am spus-o lui direct in fata...si cred ca si el a inteles ca am inteles ce facea constient sau nu in relatia cu mine, Poate se vindeca si el....nu stiu, chiar mi-as dori , pentru ca se vede clar ca e complet nefericit, e prizonierul propriului sau destin , si nu are curajul sa recunoasca si sa constientizeze ceea ce il distruge, in schimb a ales sa ma considere pe mine vinovata de nefericirea lui, si in consecinta s-a comportat ca un agresor veritabil probabil copiind exemplul sotiei sale. 

 

Oricine ai fi, iti multumesc, pentru ca intr-o zi am dat peste o postare veche de cativa ani, dar care mi-a schimbat viata, si m-a readus la propriul meu eu, pe care il stiam si de care imi era dor. Imi era mie dor de mine......

 

Toate cele bune,

 

Ioana 

...ai ramas, fiindca eu nu stiu psihologie din Romania.

NU EXISTA PSIHOLOGIE IN ROMANIA.

Buna

 

Nu stiu cine esti, din ceea ce scrii despre tine, esti un psiholog profesand in America de multi ani de zile, eu abia acum in 2015 am dat peste acest portal cu topicul deschis de tine in 2007 , l-am citit si needless to say, ca m-a bulversat in sensul bun al cuvantului. Vreau doar sa iti multumesc pentru ceea ce ai scris, nu stiu cati oameni se si deranjeaza dupa ce se informeaza sa iti si multumeasca, dar asta conteaza mai putin, nu-i asa? Nu m-ai salvat, ci doar mi-ai dat acea confirmare pe care o cautam, ca tot ceea ce simt si gandesc e corect si ca toate raspunsurile pe care le cautam au existat intotdeauna in mine, doar ca mi-a fost frica sa le ascult de teama sa nu gresesc.

Spuneai ca victimele care se ajung sa constientizeze jocul in care au fost prinse, rareori se vindeca si ajung sa nu mai fie nici victime nici agresori, Ei uite ca s-ar putea ca eu sa fiu acel caz din teorie, pentru ca eu am intrat intr-o relatie toxica cu un om casatorit neavand experienta anterioara de pe pozitia de victima dar nici de agresor, l-am iubit din toata inima , o parte din el e omul pe care mi l-am dorit intotdeauna....dar cu timpul partea aceea negativa a lui s-a dat in vileag incepand abuzul emotional asupra mea, iar eu naucita nu am reactionat ci doar am suferit intelegand totusi ca abuzul lui psihologic asupra mea vine tocmai din frustrarea lui si nefericirea casiniciei in care se considera prizonier pe viata ! Mentalitate romaneasca! S-a casatorit cu o femeie placuta si recomandata de parinti, no love whatsoever ! Oricum....povestea e lunga si probabil comuna, eu nu am putut accepta la nivel subconstient niciodata rolul , pozitia de amanta de pe care ma privea el, desi chiar de la inceputul relatiei i-am spus deschis ca eu nu pot avea o relatie cu el decat daca isi doreste sa divorteze de sotia lui si sa aiba o viata corecta fata de el, de mine si de toti ceilalti. Dar ....intrand in joc, mi-a fost prea greu sa renunt la speranta ca va face ce trebuie. A fost vina mea, el nu e decat un agresor cum spui tu, si probabil acasa e agresat psihic ,emotional, si conditionat de sotie de aceea ii este greu sa iasa din relatia cu ea, motivand atasamentul fata de locuri, ce spun parintii vecinii, familia, baiatul lui de 19 ani........infantilisme vecine cu cretinismul. In fine, eu nu am sa imi iau revansa pentru proria mea prostie si slabiciune, nu am sa agresez dar nu am sa accept sa mai fiu o biata victima manipulata de un barbat, cu buna stiinta...pentru ca nici macar la nivel de subconstient nu cred ca mai e posibil. Cand iti pierzi increderea in oameni e foarte greu sa mai fii manipulat ! 

In alta ordine de idei, desi la un moment dat simtind efectul de depersonalizare pe care il are EL asupra mea, am crezut ca voi innebuni ......dar am inceput sa citesc initial despre mine, cat de nebuna sunt....si am ajuns sa aflu lucruri despre el. Nu am iinebunit, nu ne-am batut, nu ne-am omorat sau sinucis....pur si simplu am spus stop joc, i-am spus-o lui direct in fata...si cred ca si el a inteles ca am inteles ce facea constient sau nu in relatia cu mine, Poate se vindeca si el....nu stiu, chiar mi-as dori , pentru ca se vede clar ca e complet nefericit, e prizonierul propriului sau destin , si nu are curajul sa recunoasca si sa constientizeze ceea ce il distruge, in schimb a ales sa ma considere pe mine vinovata de nefericirea lui, si in consecinta s-a comportat ca un agresor veritabil probabil copiind exemplul sotiei sale. 

 

Oricine ai fi, iti multumesc, pentru ca intr-o zi am dat peste o postare veche de cativa ani, dar care mi-a schimbat viata, si m-a readus la propriul meu eu, pe care il stiam si de care imi era dor. Imi era mie dor de mine......

 

Toate cele bune,

 

Ioana 

[Iulian777 0]

Dupa 10 ani de la acest post , care mai este acum parerea voastra legata de acest subiect ?

[Gaslight 1724]

Am citit doar primul mesaj; dupa parerea mea in mare are dreptate, insa eu personal nu sint de acord cu toate afirmatiile lui. Eu vad lucrurile putin mai gri decit o face el :)

Editat Aprilie 3, 2017 de Gaslight

[Iulian777 0]

Defineste putin cum vezi tu lucrurile .