Sari la conținut
Forum Roportal
Cleric Prest

Relatia AGRESOR - VICTIMA - teme combinate

Postări Recomandate

De momentul ala ultim ziceam, cand nu mai poti face nimic, si aia care te intretin te scuipa in fata, cum pateste bunicamea de la maicamea. Pe bunicu, maicamea nu-l poate scuipa in fata, pt ca el are contractul pe casa. Si are si pensie. Dar la bunica care nu are nimic, ii zice multe. Ai spune si ce, e problema maicamii. De acord partial. Pentru ca bunica s-a complacut toata viata sa fie o victima, sa indure bataile sotului, sa nu-si faca nici o calificare, prin urmare fara job, fara pensie. Crezi ca a fost sau e constienta ca si-a facut-o cu mana ei? Nu. Acum e ca un copil. Ii sticlesc ochii de fericire cand vede mancarea pe masa, face scandal cand nu e mancare. De razbunat, se razbuna oribil pe pisici, in care da cat poate ea de tare cu o b

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

f interesante primele postari, vroiam sa fac o specificare:

 

"Intrebati o femeie daca si-ar fi dorit sa fie barbat, daca ea spune da, inseamna ca in familia ei tatal e un AGRESOR, si aceasta femeie e o potentiala victima. " - asta nu e adevarat.. mie mi-e indiferent in momentul asta, insa mai demult daca as fi fost intrebata as fi zis ca mi-as fi dorit sa fiu barbat, pt ca am fost agresata de normele sociale, de discrimiarea sexuala existenta in societate.... aici s-a vorbit numai de familie.. se stie ca si mass-media poate avea un rol in provocarea psihozelor, si mediul de lucru...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

f interesante primele postari, vroiam sa fac o specificare:

 

"Intrebati o femeie daca si-ar fi dorit sa fie barbat, daca ea spune da, inseamna ca in familia ei tatal e un AGRESOR, si aceasta femeie e o potentiala victima. " - asta nu e adevarat.. mie mi-e indiferent in momentul asta, insa mai demult daca as fi fost intrebata as fi zis ca mi-as fi dorit sa fiu barbat, pt ca am fost agresata de normele sociale, de discrimiarea sexuala existenta in societate.... aici s-a vorbit numai de familie.. se stie ca si mass-media poate avea un rol in provocarea psihozelor, si mediul de lucru...

 

In citatul pe care l-ai dat se spune ca tatal este agresor, nu ca isi agreseaza fiica neaparat, tocmai de aceea se specifica femeia este o potentiala victima. Parerea mea de paralela cu domeniu este ca poa sa se dea toata massmedia peste cap impreuna cu tot internetul, anturajul, sistemul educational si de munca, daca parintii nu au sadit bine micutele psihoze in creierul copilului. De la parinti incepe tot. Iar agresiunea este parsiva rau, poate lua forme infinite si poate pacali constientul. De altfel, nici n-are nevoie de constient, ea spre sub- sau in- tinde ....

Editat de Apodonos
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Parintii au intr-adevar un rol important in cresterea copilului, dar pe de alta parte noi toti suntem victime ale mass-mediei. Multi dintre noi se uita la stiri cu crime, violuri, spargeri si alte grozavii de genul, lucru care ne face mai vulnerabili la mediul inconjurator.

Se spune "ce nu vezi, nu te poate rani", personal ii dau o acceptiune mai larga acestei idei.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

"Nimeni" emuleaza comportamentul cui i se pare ca este "cineva". "Cineva" sunt parintii, iar daca ei sunt absenti, atunci cei din anturaj sau cei ce apar in media. Dar intrebarea este de ce acel om a ajuns "nimeni" ?

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Salutare tuturor am 22 de ani(stau cu parinti) si de un an de cand mi-am pierdut locul de munca totul s-a scimbat in viata mea nu mai stiu ce sa fac nu mai imi pot indeplini sarcinile pe care mi le propun, ma simt un gunoi un ratat puterea de concentrare si memoria mi-au scazut dorintele si pasiunile au disparut.Cu ultimele puteri o sa incerc sa fac un rezumat la vieti mele in speranta ca cineva mi-ar putea oferi un sfat care sa ma ajute sa scap de calvarul care il traiesc.

In copilarie am fost un baiat timid nu am avut multi prieteni, am renuntat la scoala in clasa 8-a din cauza ca in liceu timid fiind nu am reusit sa ma integrez.Pe la 11 ani aveam un singur prieten intre 14 - 21 de ani aveam un singur prieten cu 5 ani mai mic ca mine.Pe la 14-15 ani mi-am dorit o prietena imi doream foarte mult ca o persoana sa ma iubeasca pentru ca de la parinti mei nu simteam dragostea de care aveam nevoie.Pe la 18 ani nevoia mea sexuala sa amplificat asa ca m-am dus la o c.u.r.v.a si de la o c.u.r.v.a la mai multe pana in ziua de azi.Parinti mei nu mi-au spus niciodata nimic despre sex singura data taicamiu mi-a zis ceva de genu ...aha ha sa umezit in momentul in care a aflat ca ma duc la c.u.r.v.e.De pe la 17 ani am inceput munca am schimbat multe joburi de-a lungul timpului cel mai mult am lucrat un an si jumatate intre 19-21 de ani livrator la pizzerie. In timpul acestui job in mintea mea au aparut noi dorinte pasiuni.Am inceput sa aspir la mai mult.Ma pasiona lumea afacerilor si am inceput sa studiez pe internet totul despre afaceri.Studiam povestile de succes ale altor afaceristi despre revolutia industriala idei de afaceri etc.Cert este ca in mintea mea se nascuse ideea de a fii independent din punct de vedere financiar si credeam foarte mult in mine, credeam ca o sa reusesc sa imi fac propria afacere.Asa ca dupa ce am stans ceva bani am investit in ceva si nu am reusit ceea ce ma facut sa imi pierd speranta ca voi avea propria afacere.Apoi am incercat din nou si ca sa am timpul liber necesa pentru a imi desfasura activitatea mi-am dat demisia.Si iarasi nu mia iesit pentru ca am cheltuit bani.De atunci am mai avut joburi de scurta durata cu pauze lungi de somerie.De atunci ma simt distrus.

 

Relatia mea cu parinti nu este tocmai roz.Taica-miu si maicamea m-au batut de cand ma stiu(maicamea mai putin)pana la 17-18 ani cand nu am mai permis.Cand nu ii ajutam la vreo treaba nu ami mai dadeau de mancare "bun"(salam,carne etc) imi dadeau doar mancare gatita.Taicamiu ma obliga sa il ajut la treburi de ex pe la 14 ani a reconstruit bucataria(stam la curte) si zi de zi timp de 2-3 luni eu am fost nevoit sa fac ce zice. Nu puteam sa zic nu ca ma batea.Amundoi imi adresau cuvinte gen: gunoiule, nu e nimic de tine, rahat cu ochi, nu esti in stare nici sa...,jigodie,tineti locul de copil etc eu nu pot sa iau nici o decizie in casa pentru ca cica sunt copil si trebuie sa fiu supus parintilor.Nu ma lasa sa fac nici o modificare in curte ca cica stric.Ca nu sunt meserias.Cand imi luam bataie de la golani pe strada maicamea radea de mine ca sunt prost.Cand am vrut sa fac sa ma apuc de afacere(service scutere) toti au ras de mine, nici nu ma bagau in seama.Cand mai faceam cate o prostie si veneau vecini sa le zica taicamiu zicea batetii omoratii ce sa le fac.Cand forbesc cu maicamea se face ca vorbeste cu sormea.

 

O sa incerc sa inchei ca deja am scris prea mult.

Deci in momentul de fata nu am job.Nu am prietena.Nu am pe nimeni sa ma ajute daca am nevoie.Nu ma iubeste nimeni.Nu ma mai simt barbat.Ma simt un ratat.Cred ca lumea ma considera un gunoi.Cred ca femeile ma dispretuiesc.Ce sa fac? la un momendat ma simteam ratat doar in zona in care locuiam si stiam ca daca o sa plec de acolo totul o sa se schimbe, si o sa fiu un om normal, nu un ratat dar acum nu mai simt nimic. Si la unele vorbe care le spune maicamea ma simt foarte prost incepe sa ma doara capul.Odata nu am mai suportat si mi-am luat o patura si am dormit in fata unui bloc, in gradina.

In luna septembrie am fost la munca si ma simteam bine, de 3-4 zile de cand nu mai lucrez ma simt f trist. cand merg in autobuz ma simt ca un gunoi printre alti nici nu pot sa ii privesc in ochi.

Stiu solutia este sa ma mut, si asta incerc sa fac dar cu cat stau mai mult in somerie cu atit ma afund mai mult in necunoscut

Stiu ca am scris cam mult dar ma luat valul cand am depanat asfel de amintiri neplacute.Astept niste sfaturi de la cei care au avut rabdare sa citeasca aceste randuri.Multumesc.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Parintii sunt pentru majoritatea copiilor cei care le ursesc viitorul, destinul. Ce ti-e scris (de parinti) in frunte ti-e pus, dar asta numai daca esti un om slab si accepti popa prostu tot ce iti spun ei.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

Alex, observ ca ai extrem de multe resurse pentru a incepe ceva si ca ideea de a te da batut la tine este inexistenta. Faptul ca ai avut parte de cateva nereusite te-a demoralizat si acum te simti asa cum iti spun parintii tai de nu mai putin de 22 de ani. Tu defapt ai o cu totul alta parere despre tine, altfel nu ai fi incercat sa faci atat de multe lucruri pe cont propriu...

 

Esti constient de nevoile tale, ceea ce este foarte important si trebuie sa continui sa iti pui in aplicare planurile. La 22 de ani deja ai realizat mai multe lucruri decat alte persoane la 30. Eu cred ca resursele tale sunt foarte mari si din ceea ce ne-ai spus mai inteleg ca esti un luptator indiferent de situatie... ai nevoie de suport, de afectiune. Imi imaginez ca este dificil sa le gasesti, dar priveste mai mult in jur sau incearca sa iti oferi tu mai intai afectiune, incearca sa te apreciezi mai intai TU, pentru ceea ce faci si pentru ceea ce ai facut, pentru datile cand ai decis sa te ridici si sa pornesti din nou la drum.

Oferindu-ti si tu mai multa atentie si afectiune iti va fi mai usor.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am urmarit toate postarile si mi-au atras atentia in mod special cele ale Clericului P. Am un interes personal pt care am citit atata si mai putin unul profesional (un bolnav in familie).

 

Ce pot sa deduc (avand si alte informatii) sunt urmatoarele:

-   bransa psihologi/psihiatri, dar in special a psihologilor, incearca sa se organizeze intr-un soi de "secta" cu reguli interne care nu trebuie comunicate apartinatorilor si cu atat mai putin pacientilor (pardon in bransa sunt denumiti clienti).

-    un bolnav in Romania este condamnat din start de nestiinta si lacomie

-    unul ca si Clericul are ca posibil profil: fost student la Psihologie, abandonat facultatea, in cautare de Dumnezeu (printr-o religie care sa fie orice doar ortodoxie nu), persoana sensibila dornica sa ajute, cu multe actiuni de voluntariat/misionariat si suparat ca acest demers in a studia psihologia nu I-a ajutat sa isi rezolve toate problemele si incearca sa ii ajute pe altii aflati in bezna.

 

Am ajuns si eu ...la o concluzie: toate problemele omenirii au la baza egoismul, distrugerea identitatii nationale si lipsa stabilitatii (locatie, familie, servici).

De egoism se ocupa dracu' = tatal minciunii, iubitorul de slava desarta si cate si mai cate.

De iubire se ocupa Dumnezeu=iubire, dreptate

Si lumea e un amestec grozav intre cele doua. Omul din fire e bun si cand isi pune "haine" facute din egoism pe el are o problema (sau mai multe). De cele mai multe ori, in loc sa caute unde greseste, omul incearca sa dea vina pe careva (cine ii e mai la indemana) - a se vedea Adam si Eva: Adam a dat vina pe Eva, Eva pe sarpe; daca isi cereau iertare si admiteau ca au gresit era bine, ei in schimb au cautat sa se justifice.

 

Asa sunt mai toti bolnavii si ce e mai grav si asa zisii psihologi: cauta sa se justifice!

Daca ar incepe fiecare sa admita: am gresit si eu, sau poate am gresit eu si nu stiu deja povara hainei rele s-ar usura.

 

Sunt oameni cu marinimie de suflet care au avut niste parinti rai/prosti/neiubitori si sunt adulti normali si chiar cu profesii bune. De ce? ca acestia nu au dat vina in stanga si in dreapta.

Si intr-adevar, mai toti nebunii cu acte in regula se revolta impotriva lui Dumnezeu sau sunt excesivi de religiosi (asta nu inseamna ca sunt si credinciosi). Motivul? nu sunt impacati cu ei insisi si instinctiv stiu ca trebuie sa scape de hainele grele pentru a se vindeca.

 

Faceti si voi un exercitiu (voi: apartinatori, bolnavi sau psihologi) Spuneti-va ca tot ce e bun in voi e de la Dumnezeu si ce e rau ati adus in voi insiva cu sau fara stiinta. Apoi cei credinciosi sa se roage, iar cei necredinciosi sa caute Adevarul (luati cartile de istorie, religie ...si nu umblati pe la sectanti). 

Dar fiti atenti, nu va rugati viclenind (adica ia hai sa ma rog asa poate e vreo schema...., nu asa ci cu adevarat sa constientizati ca aveti si voi o vina pe undeva - ca sunteti apartinatori sau bolnavi).

Nu e nici o schema, pur si simplu mandria e alungata cand admiteti ca poate gresiti.

 

Psihologilor pe recomand cartea "Terapeutica bolilor spirituale" de Larchet

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Problema e subtila pentru ca exista o vina juridica la care face rau altuia. Dar cel caruia i s-a facut raul nu trebuie sa dea vina pe altul, caci nu va ajunge sa se responsabilizeze, sa fie autonom.

Totusi el este constient ca exista o vina la acest om rau. Dar nu o poate exprima, caci daca o exprima, risca sa nu iasa din schema asta. Dar daca nu da vina, atunci injustia nu este reparata. Care e solutia?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×