Cum ajuta psihoterapia?

[Cleric Prest 41]

Da, nu m-am exprimat bine. Vreau sa ma mut in cabinetul psihoterapeutului. :lol:

@Iosafat

Nu-mi place lumea in care traiesc. M-as putea adapta f bine la ea daca as renunta la caracter. Asta simt. Psihoterapeutul imi modifica scenariul gresit de viata facandu-ma o scorpie fara scrupule, nu? Glumesc. Da, cred ca de asta am nevoie. Sa schimb vechile paradigme. Mai spuneti-mi!

 

Deja esti scorpie, pentru tine si cei din jur.

Terapeutul face din scorpii oameni rezonabili. Caci daca ai fi invatat din familie sa fi om rezonabil, ok cu tine si cei din jur ti-ar fi placut la nebunie lumea asta.

 

Sunt multe scorpii aciuiate prin diverse secte religioase care tot asa nu le place lumea asta si vor sa vina Programatorul sa-i bage in alta lume unde pica para malaiata in gura lu` natafleata.

Nu asta e scopul. Lumea asta e frumoasa, dar depinde cine te-a programat sa o traiesti.

Unul a programat-o si altul a corupt-o...si acum suntem toti corupti.

[Ciro 0]

Ma duc dupa el! Si la toaleta, daca e nevoie! :plane:

Macar de m-ar lasa si seful singura in birou, ca daca ma mai toaca mult ii zic sa-mi lase 2 ore din program pt psihoterapeut, ca-mi coace nervii.

[Cleric Prest 41]

Ma duc dupa el! Si la toaleta, daca e nevoie! :plane:

Macar de m-ar lasa si seful singura in birou, ca daca ma mai toaca mult ii zic sa-mi lase 2 ore din program pt psihoterapeut, ca-mi coace nervii.

 

2 ore cu terapeutul in toaleta :roll: ? Sa inteleg ca seful tau nu e prea atragator si speri sa dai peste un psihoterapeut ca in basic instinct 2?

Editat Iulie 17, 2007 de iosafat

[Ciro 0]

@IosafatNu ma cunosti. Nu sunt o scorpie. Sunt un om absolut inofensiv, ba chiar incerc sa ajut atunci cand pot. Asta nu inseamna ca nu am avut si momente in care am fost o nemernica si pe care le regret. Poate daca as avea acum un copil, n-ar fi prea bine de el, pentru ca sunt exagerat de closca si stiu ca asta mi se trage din familie. Alt lucru pe care trebuie sa-l schimb...Problema noastra, a tuturor, e ca nu suntem treji. Traim in vis (cum ai si sugerat tu). Aproape tot ce facem facem gresit pentru ca suntem adormiti. Atunci cand ceva ne loveste cu putere, ne trezim brusc si ne dam seama ca am facut lucruri rele fara motiv si ne intrebam cum am fost capabili de asa ceva. Si nu suntem smeriti. Daca am fi smeriti, multe usi ni s-ar deschide (spiritual, adica).

 

@IosafatProblema cu toaleta: da-l incolo, de psiho, ca nu intru dupa el! Il astept langa usa si-i strig sa se grabeasca!

Editat Iulie 17, 2007 de Ciro

[Cleric Prest 41]

@IosafatNu ma cunosti. Nu sunt o scorpie. Sunt un om absolut inofensiv, ba chiar incerc sa ajut atunci cand pot. Asta nu inseamna ca nu am avut si momente in care am fost o nemernica si pe care le regret. Poate daca as avea acum un copil, n-ar fi prea bine de el, pentru ca sunt exagerat de closca si stiu ca asta mi se trage din familie. Alt lucru pe care trebuie sa-l schimb...Problema noastra, a tuturor, e ca nu suntem treji. Traim in vis (cum ai si sugerat tu). Aproape tot ce facem facem gresit pentru ca suntem adormiti. Atunci cand ceva ne loveste cu putere, ne trezim brusc si ne dam seama ca am facut lucruri rele fara motiv si ne intrebam cum am fost capabili de asa ceva. Si nu suntem smeriti. Daca am fi smeriti, multe usi ni s-ar deschide (spiritual, adica).@IosafatProblema cu toaleta: da-l incolo, de psiho, ca nu intru dupa el! Il astept langa usa si-i strig sa se grabeasca!

 

Numai scorpiile se tem de psihoterapeut, ca sa nu fie date de gol (fata de ele insele). Asa ca mea culpa daca esti de treaba.

Editat Iulie 17, 2007 de iosafat

[Ciro 0]

Da' eu nu ma tem de psiho. Numai ca vreau sa gasesc unul potrivit, sa nu fiu in stare sa-i intorc asertiunile pe dos si astfel sa-mi pierd increderea-n el. Trebuie sa fie mai tare ca mine in limbaj si in gandire, nu doar sa aiba experienta si cunostintele proprii meseriei sale. Trebuie sa nu-l descopar ca ma pandeste sau ca ma ia cu trilu' lilu' crocodilu'...

Editat Iulie 17, 2007 de Ciro

[hexa 0]

Chiar daca iti clarifici scriptul, chiar daca iti poti explica aproape tot, parazitii nu inceteaza imediat sa invadeze mintea. Pot dura ani de zile pana sinapsele patologice nu mai sunt circulate si incep sa se atrofieze.

... si asta doar in cazul in care frecventezi constant un psihoterapeut ?! De fapt, psihoterapia in sine ce face ?!.... iti bombardeaza mintea constant spre radacina de unde a pornit problema refacand acel ''scenariu'' initial care a degenerat si s-a transformat in ''parazit'' ?!... inca o intrebare iosafat, crezi ca psihoterapia fara ajutorul terapiei farmaceutice are succes fara ca pacientul sa degenereze ? Editat Iulie 17, 2007 de hexa

[treispe 7]

Da' eu nu ma tem de psiho. Numai ca vreau sa gasesc unul potrivit, sa nu fiu in stare sa-i intorc asertiunile pe dos si astfel sa-mi pierd increderea-n el. Trebuie sa fie mai tare ca mine in limbaj si in gandire, nu doar sa aiba experienta si cunostintele proprii meseriei sale. Trebuie sa nu-l descopar ca ma pandeste sau ca ma ia cu trilu' lilu' crocodilu'...

 

Tu vrei un terapeut care sa lucreze cu aceleasi instrumente, cu care tu lucrezi si la care esti foarte buna, pentru ca numai asa ii poti testa eventuala eficienta, sau, intr-un sens pervers, doar asa ii poti demonta actiunile- mecanismele de aparare ca intelectualizarea sau rationalizarea sunt preferatele oamenilor inteligenti, si isi fac foarte bine treaba in ideea de a-i tine departe de descoperirea unor lucruri mai intime sau de a accepta un anumit adevar.

O relatie terapeutica nu este o relatie in care cei doi se bat in maiestria lingvistica sau in grandoarea teoriilor si interpretarilor. Sau cel putin eu nu o vad asa. Vrei sau crezi, simti ca poti fi ajutata doar de un tip de om, pana la urma croit din acelasi material ca si tine?

[Cleric Prest 41]

... si asta doar in cazul in care frecventezi constant un psihoterapeut ?! De fapt, psihoterapia in sine ce face ?!.... iti bombardeaza mintea constant spre radacina de unde a pornit problema refacand acel ''scenariu'' initial care a degenerat si s-a transformat in ''parazit'' ?!... inca o intrebare iosafat, crezi ca psihoterapia fara ajutorul terapiei farmaceutice are succes fara ca pacientul sa degenereze ?

 

In USA oamenii care isi permit si au avut probleme merg toata viata la terapeut, nu saptamanal, cand simt ei nevoia, odata la o luna, odata la 3 luni.

 

Terapeutul nu iti tine prelegeri, discursuri, ce are de spus o face scurt, concis.

Dupa ani, zeci de ani in care ai rostogolit bulgarele pana s-a facut mare, poti avea nevoie si de 2 ani de terapie saptamanala cu un terapeut bun.

Nu revine la scenariu, clientul revine pana se satura. Pana isi rezolva toate lucrurile care il framanta. Terapeutul i le explica. Odata explicate gandurile care tulbura, acestea revin din ce in ce mai rar.

Lucrurile care il framanta sunt comportamentele celor apropiati din familie, comportamentul sau etc., comportamente care din cauza ca au fost procesate gresit au traumatizat. Comportamentele sunt gresite, dar si intelegerea lor e gresita (in sensul ca sunt considerate juste). De aici nemultumire, frustrare, depresie, confuzie, ingustarea campului de constiinta, nebunie.

 

Nebunia nu apare brusc. Cineva (mama si tata, apoi partenerul) iti da cateva principii gresite prin care sa relationezi cu oamenii in asa fel ca sa iti satisfaci trebuintele firesti (afective, materiale, sexuale). Principiile fiind gresite, cel care le foloseste isi satisface partial trebuintele facandu-i sa sufere pe ceilalti. Relatiile sunt conflictuale, se pierd, subiectul sufera pierdere dupa pierdere, e agresat, agreseaza, se afunda din ce in ce mai mult in explicatii ilogice pana la un moment dat decide sa se sinucida sau innebuneste. Sau devine pacient cronic la psihiatrie.

[Ciro 0]

Tu vrei un terapeut care sa lucreze cu aceleasi instrumente, cu care tu lucrezi si la care esti foarte buna, pentru ca numai asa ii poti testa eventuala eficienta, sau, intr-un sens pervers, doar asa ii poti demonta actiunile- mecanismele de aparare ca intelectualizarea sau rationalizarea sunt preferatele oamenilor inteligenti, si isi fac foarte bine treaba in ideea de a-i tine departe de descoperirea unor lucruri mai intime sau de a accepta un anumit adevar.

O relatie terapeutica nu este o relatie in care cei doi se bat in maiestria lingvistica sau in grandoarea teoriilor si interpretarilor. Sau cel putin eu nu o vad asa. Vrei sau crezi, simti ca poti fi ajutata doar de un tip de om, pana la urma croit din acelasi material ca si tine?

Mi se pare normal sa-i testez eficienta unui om cu care va trebui sa discut absolut orice si care sa ma ajute. Si problema despre care vorbesc tocmai asta e: sa nu-i pot demonta actiunile, interpretarile si concluziile. Daca mi se pare slabut sau aberant, incep sa ma transform intr-o alta persoana si sa-i dau ce asteapta. Adica si-a facut cutare parere despre mine (din superficialitate sau pt ca nu poate iesi din propriul sistem de gandire), incep sa ma comport in consens sau din contra, fac exact pe dos si in felul acesta nu ma mai lecuiesc eu in veci de probleme, ma duc la psiho sa ma distrez. Pentru ca mai reactionez si asa...e un fel de revolta sau nu stiu ce...

Singura sansa sa ma las ajutata e sa nu existe nimic dubios in legatura cu profesionalismul aceluia si sa aiba o larghete si o mobilitate in gandire care se gasesc fffffff rar...in toata viata am intalnit vreo 2 persoane...

Si trebuie sa fie un anumit tip de om, pentru ca altfel nu am cum sa comunic profund. Trebuie sa vorbim aproximativ aceeasi limba, sa existe o compatibilitate cat mai mare, sa nu fie nevoie de mari adaptari din nici o parte, pentru a ne intelege.