o poveste vesela si una trista

[9lives1left 1]

daca sunt gazda...

poveste vesela:eram in liceu - la naiba parca e acum 1000 de ani ;) - abea aparusera telefoanele mobile -asta ca introducere -

cred ca va aduceti aminte de iubirile din liceu...sarutari fierbinti prin scara blocului ei, maini tremurande, inimi cat un purice... vizite pe la casa prietenei cand parinitii sunt la servici - in scopuri nobile desigur-. intr-una din vizitele astea lucrurile incepusera sa se cam incinga... caldura mare, textile reduse, din ce in ce mai reduse, inexistente...era in jurul amiezii. imi aduc aminte cu placere de momentele alea cand inca nu intrasem prea bine in viata si dragostea era un lucru tare simplu, iar putinele clipe de intimitate absoluta cu partenera erau pe cat de rare pe atat de intense si...dar stiti la ce ma refer...bineinteles ca totul disparea in jurul nostru...din pacate a disparut si sunetul cheii intoarse in usa, si zgomotul usii de la intrare inchise. din fericire glasul alor ei a rasunat insa destul de tare...panica...mare...MARE..."intra in dulap" - m-am executat. dupa mine au urmat si hainele mele si bocancii si tot-era iarna. cateva momente de liniste...poate nu vin in camera...presupunere gresita :P...intra maica-sa. ce au discutat, nu stiu, insa ce a urmat a fost de coma...tineti minte ca vorbeam de telefoane mobile? al meu era printr-un buzunar de la pantaloni, (care imi stateau undeva peste cap). deasupra sifonierului in care eram, un radio. partea buna e ca telefonul era pe silentios, partea proasta ca radioul era pornit... stiti suntetul ala agasant pe care il scot boxele cand suna un telefon in preajma? nu stiu daca este suficient aur in lumea asta sa ma determine sa mai trec o data prin ce am trecut atunci...si, nu, nu m-a gasit maica-sa gol pusca in dulap dar mi-a remarcat ghiozdanul de pe birou...femeie fina, ce sa zic... :- abea acum un an si ceva m-am intalnit cu tipa de care va povesteam si mi-a spus ca miaca-sa se prinsese ca eram ascuns pe undeva prin casa...i-a zis asa in treacat ca o gluma cativa ani mai tarziu.

poveste trista:pana acum am iubit cu adevarat 2 femei...una din ele foarte devreme, inainte sa ajung la facultate... eram prea copil sa imi dau seama ce simt de fapt si i-am rupt inima cand am plecat amandoi la facultate in alt oras... acolo am descoperit multe chestii noi si interesante...relatia dintre noi s-a racit, nu stiu de ce, dar cu timpul am incetat sa o mai iubesc. am plecat de langa ea dupa ce i-am explicat ca nu mai era mare lucru din ce fusese dupa o cearta mai mult de aiurea... a suferit mult, stiu bine asta, dar am considerat ca e mai bine sa plec cat se poate de repede... dupa un timp am crescut si eu mai mare... am cunoscut intre timp cateva fete, insa nimic prea serios...dupa care am intalnit-o pe EA...frumoasa, amuzanta, desteapta...ce mai eram in limba... am facut pe dracu in patru si m-am combinat cu ea...eram cel mai fericit om de pe fata pamantului...eu o iubeam , ea ma iubea.relatia a tinut patru ani. pe scurt, cu timpul incepi sa uiti sa-i spui cat de mult o iubesti, cat de mult inseamna pentru tine...desigur, gresesti, cu toate ca ajungi sa crezi ca aceste lucruri se subanteleg...punem in ecuatie si o usoara urma de lipsa de comunicare, ceva orgului din partea ambilor, ceva timp petrecut la distanta unul de altul, o fire binevoitoare, priceputa la complimente care chair daca se subantelegeau totusi ar fi trebuit spuse de mine si cu timpul a incetat sa ma mai iubeasca...am parasit pentru ca am incetat sa mai iubesc pe cineva, am fost parasit pentru ca cineva a incetat sa ma mai iubeasca...urmatoarea femie care ma va lasa fara cuvinte atunci cand o voi vedea si pe care voi reusi sa o am alaturi nu va avea parte de nici o zi in care sa nu ii amintesc ce mult insemna pentru mine si cat de mult o iubesc...

erau cativa copii pe aici pe forum, poate citesc din povestile noastre si invata cate ceva...iar noi ne mai amuzam putin si poate mai invatam cate ceva unii de la altii

Editat Martie 14, 2007 de 9lives1left

[Ruxxi 0]

Ah, acum am descoperit topicul. :doh: Amuzanta prima poveste si trista a doua. :blink:

 

Eu am o poveste mai ciudatica, ceva ce poate o sa sune a telenovela dar e cat se poate de reala.

Cand l-am cunoscut aveam 16 ani si jumate. Eram o copila pe vremea aia. Nu prea intelegeam nimic din termenul "relatie" . Am inceput sa petrecem cat mai mult timp impreuna, incepeam sa ne cunoastem si usurel am ajuns sa ne indragostim unul de celalalt. Vreo 4 luni de zile am fost nedespartiti. Ne intelegeam foarte bine si nu ne doream altceva, decat sa fim permanent unul in preajma celuilalt.

Singura problema la mine au fost parintii. Am un tata vitreg care niciodata nu a reusit sa ma accepte, beneficiam aproape zilnic de batai in toata regula si viata mea devenise un cosmar. A venit ziua in care ai mei au vrut sa il cunoasca. Toate bune si frumoase. L-au placut, au spus ca li se pare destul de ok si m-am linistit. El este intructor de tenis si facea antrenamente si cu fratele meu.

Intr-o zi eram cu el la un concurs si am ajuns acasa putin mai tarziu. Ajunsesem cu 5 minute mai tarziu decat ora la care trebuia sa fiu acasa. Bineinteles ca imediat ce am intrat in casa a inceput cosmarul. M-au luat frumusel pe sus de la usa si au inceput sa dea in mine ca intr-un animal. Intr-un final i-a oprit bunica mea, care a fost singura salvare.

Mama mi-a interzis sa ma intalnesc cu el si mi-a promis ca a 2-a zi mergem la politie. Ce ii venise, nu stiu. Eram cam speriata cu toate ca nu aveam de ce. Am mers la politie, a dat nu stiu ce declaratie, apoi am mers la scoala, mama fiind hotarata sa imi retraga foaia matricola si sa ma duca la scoala de corectie. Inca eram nedumerita. Nu stiam care era motivul pentru care ia o asemenea decizie. Pana la urma a renuntat, am mers acasa, cateva zile m-au tinut inchisa in casa dar eu am continuat sa vb. cu el la telefon pe ascuns. Mai venea din cand in cand la mine la scoala ca sa ma vada. Si asta era un lucru bun. Mi-a spus ca daca vreau sa fim impreuna va trebui sa plec din casa aia si sa ma mut cu el.

Am fost de acord. Intr-o dimineata cand trebuia sa merg la scoala mi-am facut cateva bagaje si m-am intalnit cu el, am mers la politie, am dat amandoi declaratii ca vrem sa stam impreuna, etc. Ai mei voiau sa ma intorc acasa. Le-am spus ca este imposibil dar dupa o perioada de timp m-am impacat cu ei si incepusem sa le fac vizite destul de dese.

Cu el m-am inteles bine la inceput apoi s-a schimbat subit. Eu dimineata eram la scoala, dupa-amiaza la servici, seara ma chinuiam sa tin ochii deschisi ca sa pot sa invat, eram foarte obisita,etc... iar el nu voia sa lucreze. Cand plecam dimineata il lasam dormind, cand ma intorceam il gaseam tot dormind. Imi spunea tare si raspicat ca el nu vrea sa lucreze. Un an de zile am rezistat in ritmul asta, eu lucrand si pe un salariu foarte mic si cu conditii jalnice la locul de munca.

Renuntasem la iesirile cu prietenele, care oricum erau prea putine, nu mai aveam timp. In schimb el avea. Permanent iesea cu diversi prieteni in restaurante de lux, week-end-urile si le petrecea tot cu ei la munte sau la pescuit dar eu nu aveam voie sa merg cu el. Imi spunea ca astea sunt treburi de barbati iar eu nu am ce cauta cu ei. In 4 ani de zile nu am iesit nicaieri impreuna, la munte sau la mare.

Intr-o zi mi-a spus ca daca nu imi convine pot sa imi fac bagajele si sa plec. M-am gandit bine si am anuntat-o pe mama ca vin acasa. Dupa ce mi-am facut bagajele l-am sunat si pe el si l-am anuntat ca plec. A venit acasa in timp record si s-a rugat de mine sa nu plec, a inceput sa planga, sa isi ceara scuze, si pana la urma nu am mai plecat.

Renuntase la iesirile constante cu prietenii. Credeam ca se schimbase. Noul look nu tinea mai mult de 2 saptamani apoi o lua de la capat.

Deodata devenise exagerat de gelos desi nu avea nici un motiv. Imi controla telefonul si daca vedea vreun mesaj de la vreo colega imi tot reprosa ca de fapt aia nu e colega ci coleg si incepea cu fel de fel de teorii. Ma trezea pe la 4-5 dimineata si incepea cearta. A doua zi, cand eram la servici, ma suna si imi spunea sa vin acasa si sa imi fac bagajele. Plecam, ma intorceam la ai mei dar dupa 2 zile ma intorceam la el pt ca spunea ca regreta.

De 2 ori s-a intamplat asta iar a 3-a oara am renuntat definitiv mai ales pentru ca mi-a spus ca m-a si inselat cu una pe care nu prea si-o mai aminteste.

Faza asta a pus capac si am hotarat ca cel mai bine e ca fiecare sa isi vada de viata lui.

Inca ma mai cauta, dar eu nu mai vreau sa aud nimic de el, nu imi mai pasa. A fost primul barbat din viata mea, barbatul pentru care am renuntat la multe, dar care mai mult si-a batut joc chiar daca pretindea ca ma iubeste.

Mhmmm.... cam asta e povestea mea. Am spus ca atunci cand voi intalni barbatul care sa imi si demonstreze cat de mult ma iubeste, voi fi cea mai fericita. Inca mai astept clipa aia.

Editat Martie 20, 2007 de CRUX

[Aleinad Anad 0]

pai povestea vesela :eram iubita prietenului meu si apoi vedeam ca nu ne intelegem asa ca am hotarat sa ramanem amici f buna.si in ziua de azi suntem cei mai buni prieteni...dar povestea trista: am avut un prieten care l-am ubit din toata inima dar nu a fost sa fie....eram de 5 luni cu el si deja avusesem un accident de masina si parint ii nu ma intelegeam cu ei....eu il iubeam din toata inima dar eu nu pe mine...era pt el relatie decat pt sex....si avea prietena de 5 ani si cu mine era de 5 luni....practic sia batut joc de mine si niciodata nu am mai vb...si niciodata nu a recunoscut el adevarul...:spiteful:(