Parca erau niste reply-uri pe aici....
Exista "ceva" (nenea se refera la opozitia dintre inima si ratiune- bla): da, calea inimii este cea a unei fiinte "inteligente" intrucat inima iti indica de fiecare data daca esti pe calea cea buna sau nu. Emotia, sentimentul sunt niste calauze de incredere, daca inveti sa le dai ascultare. Daca ne gandim la manipulare, care se realizeaza pe cale cognitiva- verbala (chiar daca are drept scop latura afectiva- manipularea emotionala), putem intelege de ce inteligenta ne poate juca feste. Indoctrinarea se face prin cuvinte, chiar daca apeleaza iar si la latura emotionala. Omul care se foloseste doar de ratiune pentru a interpreta si a se raporta la realitate poate sa cada de multe ori in capcana, pentru ca modul preferat al celor care doresc sa faca rau este sa se foloseasca de mecanismele rationale pentru a infiltra ganduri "parazitare". Daca nu ai o inima deschisa si nu esti antrenat sa o asculti, mintea poate fi foarte usor indusa in eroare si imbratisa iluzia.
Exemplu clasic: se stie ca femeile au o intuitie extraordinara. Ea simte ca partenerul o insala, fara ca acesta sa ii fi dat de inteles asta. E o emotie ciudata atunci cand il saruta, este un sentiment strain, rece, atunci cand se iau in brate. Daca incepe sa se gandeasca rational, anihiland vocea "inimii", descopera ca nu exista motive de ingrijorare: e devreme acasa, este "pupacios", atent, nu ii ascunde activitatile, etc. Astea toate sunt interpretari rationale ale realitatii, si la final, apare concluzia logica=> nu am de ce sa imi fac griji, nu ma insala. Dar dupa ceva timp... se descopera ca lucrurile nu stau asa si a avut dreptate de la primul falfait de cord.
(Putem lua "inima" in sens de emotie sau intuitie- cel putin eu asa consider)