Cazuri extreme

Am vizionat de curand un film psihologic foarte interesant. Se numeste Stay.

Filmul are o tema mai complexa iar deznodamantul este chiar neasteptat, insa as dori sa legam o discutie pe un subiect prezentat in film. La un moment dat, un pacient care apartinea altui terapeut este lasat in grija personajului principal, terapeut si el. In urma unei sedinta, tanarul client ii spune "Ma voi sinucide sambata, la ora 00".

Este un caz extrem. Presupunand ca sunteti terapeuti, cum ati aborda o asemenea situatie?

Pare interesant filmul, mi-e dor sa mai vad un film de genul asta. Dar...sa raspund la intrebare. In primul rand, faptul ca isi fixeaza un termen ulterior pentru gestul lui denota faptul ca are o asteptare, in sensul ca el totusi isi mai acorda o sansa, legata de aceasta asteptare. Un gest teribilist nu pare a fi, cred eu, pentru ca isi fixeaza un termen clar pentru sinucidere. Sarcina terapeutului cred ca este de a descoperi aceasta asteptare sau de a lamuri cu pacientul de ce aceasta asteptare este pentru el vitala. Exista posibilitatea ca respectivul pacient sa isi fi fixat o asteptare care in fapt nu ii aduce nici un beneficiu, dar orizontul lui s-a inchis atat de mult incat ii este imposibil sa descopere singur alte motivatii de a trai. Sau pur si simplu este un santaj pentru a obtine altceva, pentru a atrage toata atentia terapeutului in directia sa. Parerea mea....

L-as provoca la o discutie din care sa aflu de ce a luat hotararea asta ...

Nu am vizionat filmul si ceea ce va urma vor fi doar presupuneri.

Pacientul este pe moarte. Timpul pe care il va petrece viu este limitat. A pierdut controlul asupra propriei existente si nu se poate conforma cu asta. Fiecare doreste si se zbate sa fie stapin pe propriul destin. Atunci cind ne scapa aceasta de sub control, ne revoltam si ne luptam impotriva "nedreptatii". Dar aceasta "nedreptate" si este destinul insasi.

Astfel, dorind sa se sinucida, crede el ca va recapata controlul asupra propriei vieti.

Ma voi abate putin de la subiect ca sa fac o paralela cu un alt film: "If Only..."

Un accident tragic ia viata partenerei personajului principal, insa el are o doua sansa. Aceeasi zi se repeta, din zori si pina la momentul tragic. El are sansa sa schimbe detaliile scenariului acelei zi, insa nu si sfirsitul: ei nu vor fi impreuna. De asemenea el alege moartea sa in schimbul vietii partenerei sale.

Acum sa revin la pacientul din filmul "Stay"

Daca tot sfirsitul este acelasi, el va muri, cel putin sa schimbe ceva ce regreta, sa faca ceea ce nu a reusit, sa vorbeasca cu cine nu a avut curaj sa vorbeasca, sa ramina in memoria cuiva, nu numai a terapeutului.

Daca as fi terapetul acelui pacient, as alege un mod potrivit de ai zice ceea ce am descris mai sus.

off top: Cineva din userii forumului are moto:

"Curajul tau de a muri, reprezinta frica ta de a trai"

si are dreptate 1000%

Ametist a scris:

Am vizionat de curand un film psihologic foarte interesant. Se numeste Stay.

Filmul are o tema mai complexa iar deznodamantul este chiar neasteptat, insa as dori sa legam o discutie pe un subiect prezentat in film. La un moment dat, un pacient care apartinea altui terapeut este lasat in grija personajului principal, terapeut si el. In urma unei sedinta, tanarul client ii spune "Ma voi sinucide sambata, la ora 00".

Este un caz extrem. Presupunand ca sunteti terapeuti, cum ati aborda o asemenea situatie?

Cred ca as incerca sa aflu cauza pentru care pacientul meu doreste sa se sinucida si apoi sa-l provoc sa vad daca am realmente motive de ingrijorare sau nu. Sunt multi, foarte multi oameni care spun ca se vor sinucide, dar foarte putini au si curajul de a recurge la sinucidere.

Sa-l provoci? Si daca descoperi ca avei motive de ingrijorare? Il scoli din morti?

Luare in psihoterapie se face pe baza unui contract. Pacientul isi ia obligatia sa nu-si faca rau siesi sau altora. Si sa nu mai actioneaze impulsiv. Orice hotarare importanta pentru viata lui sa o discute in sedinte, sa o analizeze cu terapeutul.

Otto Kernberg este dintre psihanalistii care a adaptat psihanaliza pentru cazurile limita. Metoda lui presupune supravegherea stricta a pacientului si 4-5 sedinte pe saptamana, daca nu mai mult.

In cazul din Stay (inca n-am vazut filmul) pacientul incalca contractul terapeutic. Ce e de facut? Sa-l tii in viata. Sa-l chemi la sedinte, sa-l incurajezi sa analizeze impulsul, sa vorbesti cu apartinatorii, sa-l internezi. Sa nu-i lasi ocazia sa treaca la act.

Wilfred Bion a fost intrebat ce ar face daca un pacient, in timpul sedintei ar vrea sa se arunce de la fereastra. El a spus ca, desi nu mai este altetul de alta data, s-ar pune in fata ferestrei si ar continua sedinta incercand sa interpreteze impulsul pacientului.

Pai......probabil ca as pune sare pe rana, adica in nici un caz nu as incerca sa-i explic ca de fapt lucrurile nu stau asa de rau pe cat le vede el. As pune accent in discutii exact pe trairile care-l afecteaza cel mai mult (la un moment dat se va plictisi si el sa se tot gandeasca la asta, chiar daca e din simpla plictiseala, sau datorita faptului ca epuizeaza trairea respectiva). Mergand pe principiul cui cu cui se scoate , si nu e vb numai de proverbul respectiv, e un principiu care functioneaza in homeopatie si chiar in medicina alopata, si nu vad de ce nu ar functiona si in alte sfere (la urma urmei si creierul e un organ care tinde sa se autoprotejeze intr-un fel sau altul).

Toate astea in ideea in care un tip care-si programeaza sinuciderea si o anunta, mie imi spune ca o tot amana - de fapt el nu prea ar vrea sa faca chestia aia (sau pur si simplu nu are curaj), plus nevoie de atentie etc.

In linii mari cam asta as face in situatia mai sus mentionata. Pe de alta parte, eu nu am vazut filmul, nu stiu cum se termina (chiar as fi curios), dar avand in vedere ca e vb de un film, nu m-ar mira ca la final sa se sinucida ambii terapeuti si pacientul sa-si vada linistit de viata

best wishes

Ametist a scris:

Am vizionat de curand un film psihologic foarte interesant. Se numeste Stay.

Filmul are o tema mai complexa iar deznodamantul este chiar neasteptat, insa as dori sa legam o discutie pe un subiect prezentat in film. La un moment dat, un pacient care apartinea altui terapeut este lasat in grija personajului principal, terapeut si el. In urma unei sedinta, tanarul client ii spune "Ma voi sinucide sambata, la ora 00".

Este un caz extrem. Presupunand ca sunteti terapeuti, cum ati aborda o asemenea situatie?

1. l-as intreba care este motivul pt care a luat aceasta hotarare

iar in functie de raspunsul persoanei respective, as trece la pasul 2. daca vrei putem face un dialog in care tu esti pacientul, iar eu doctorul