Copilul - o pasare in colivie

[ajutatiorfanii 0]

COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

De ce "o pasare in colivie"? Pentru ca, din pacate, exact asta este un copil, o fiinta condamnata la o viata de munca si sacrificii, spre bucuria stapanilor, adica a parintilor.

 

Copiii sunt un produs 100% al egoismului oamenilor. De ani si ani de zile pun aceeasi intrebare celor care au copii - de ce i-au facut? Si tot de ani si ani de zile am sperat ca cineva sa spuna un motiv, orice motiv, dar nu unul egoist. Din pacate, nimeni, absolut nimeni n-a putut sa-mi dea un astfel de motiv.

 

6 motive incadreaza raspunsurile a sute de oameni cu care am vorbit:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

2 - am cu ce sa ma mandresc

3 - am un ajutor la batranete

4 - am un scop in viata

5 - imi da ocazia sa ma joc

6 - copilul ma iubeste

 

Dar ii pasa cuiva ce inseamna pentru copil viata? Nu. A zis cineva ca face copii pentru ca lumea asta e prea frumoasa si viata asta e prea fericita sa nu i-o transmiti si altuia? Nu. Nici n-aveau cum, o viata plina de probleme si doar cativa stropi de bucurie nu este nici macar o viata acceptabila, daramite una buna si in nici un caz fericita. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca asa arata fericirea.

 

Motivele oamenilor sunt egoiste din cer pana in pamant. Tot ce ii intereseaza pe parinti sunt cele 6 bucurii enumerate mai sus. Culmea este ca acesti oameni nici macar nu realizeaza raul pe care-l fac copiilor, aducandu-i pe aceasta lume, condamnandu-i la o viata de munca, 50 de ani de trezit dimineata si facut lucruri din obligatie, nu din placere, probleme, boli, dureri, nemultumiri, frustrari, durere fizica si sufleteasca.

 

Sa analizam cele 6 motive:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

 

Oameni buni, copilul nu este o jucarie! Este o fiinta umana, nu e o papusa, nu e un catel, el va trebui sa traiasca o viata intreaga pe lumea asta, va munci o viata intreaga, va face sacrificii, pentru ca voi sa va distrati 10 ani. Cum puteti fi asa cruzi?

 

2 - am cu ce sa ma mandresc

 

Motivul asta are o parte hilara, nu numai ca parintii se mandresc cu orice face copilul lor, oricat de insignifiant, oricat de prostesc, chiar daca alti copii cu cativa ani mai mici fac aceleasi lucruri, chiar daca e vorba de un X desenat pe perete, chiar daca si un caine stie sa faca acelasi lucru. Ceea ce e hilar este ca oamenii sunt asa frustrati ca nu au cu ce sa se mandreasca ei insisi, ca n-au realizat nimic deosebit toata viata lor, incat isi gasesc un refugiu in copil, incercand, de-a dreptul patetic, sa se simta bine si sa se mandreasca cu tampeniile pe care le face progenitura sa.

 

3 - am un ajutor la batranete

 

Iata si cel mai egoist motiv din cele 6, toate sunt dovezi de egoism pur, dar acesta le intrece pe toate. Condamni un om la o viata de munca si probleme ca sa aiba cine te sterge la fund cand esti batran. Un motiv jenant, sub orice limita de umanitate.

 

4 - am un scop in viata

 

Egoism, egoism, egoism. Nu ne pasa de copii, sa se chinuie cum ne chinuim si noi, ne pasa doar de noi, tot ce ne intereseaza este sa avem noi un scop pentru care continuam viata aceasta de rahat. Unii spun "altfel pentru ce traiesc?". Raspunsul meu este "sa faci ceva bun pentru omenire, cat de putin", insa ei nu aleg sa faca un bine, ci un rau, sa condamne si pe altii nevinovati sa treaca prin zecile de ani de probleme, sacrificii, boli si munca. Pe copiii lor pe care culmea, afirma sus si tare ca ii iubesc ca pe ochii din cap. Cum poti sa chinui pe cineva pe care iubesti, n-am inteles niciodata. Da, sa chinui, prin simplul fapt ca l-ai nascut l-ai condamnat. Mai sunt oameni care spun ca vor avea ei grija ca copilul sa fie fericit, sa nu duca lipsa de nimic. Cata inconstienta... si cum veti proceda? Copilul se va imbolnavi, unii stau mai mult cu pastile in gura decat cu bomboane, copilul va trebui sa munceasca, n-am vazut pe nimeni sa-si tina copilul toata viata pe bani, si sa nu fie nevoit sa se trezeasca dimineata de dimineata sa se duca la munca. Deci de munca nu aveti cum sa-l scapati, de boli nici atat, nici de oamenii care-i fac rau, nici de deceptiile de toate felurile, care pe unii tineri ii duc chiar la sinucidere. Oameni buni, realizati ca NU AVETI CUM sa protejati pe cineva de relele acestei lumi, si ORICE ati face copilul vostru va avea aceeasi viata ca voi, aceleasi probleme, aceleasi dureri, aceeasi viata dedicata muncii. Ganditi-va ca si voi sunteti copiii cuiva! Au reusit parintii vostri sa va salveze de milioanele de probleme din aceasta viata? Bineinteles ca nu. Si nici voi nu veti reusi.

 

5 - imi da ocazia sa ma joc

 

La punctul 5 ce pot sa mai spun? Nu e vorba doar de inconstienta ca ai condamnat un copil la o viata de munca spre distractia ta de cativa ani, dar in plus iata si o dovada a lipsei de maturitate a celor care au ramas niste copii, care s-ar juca dar le e rusine, si iata in sfarsit isi gasesc o scuza patetica sa faca acest lucru.

 

6 - copilul ma iubeste

 

O parte din oameni nu sunt iubiti si cauta intr-un gest disperat iubire in acest mod. Copilul te iubeste? Fii linistit, asta nu-ti da nici o valoare. Crezi ca esti deosebit? Te inseli, copilul iubeste pe oricine ii da de mancare si se joaca cu el. Oricine ar fi in locul tau ar fi iubit exact la fel. Esti la fel de bun ca oricine de pe strada.

 

Parintii nu realizeaza ca copilul lor va avea acelasi trai ca si ei, au impresia ca copilul va avea, nu se stie prin ce minune, dar sigur va avea o viata de-a dreptul fericita. Nu observa ca inca de la 6-7 ani, cand copilasul abia poate sa se tina pe picioare cu ghiozdanul in spate, si inca nu realizeaza bine pe ce lume e, e trimis zi de zi la scoala, cu noaptea in cap. Incepand cu acea zi incepe drama vietii omului pe pamant: 50 de ani de munca, la sfarsitul carora oricum va fi bolnav si se va abtine de la aproape orice ii place din cauza sanatatii precare. Si uite asa dupa 50 de ani de munca, mai traieste inca 10-20 asteptand sa moara si carand cu grau corpul imbatranit si plin de boli.

 

Unii mi-au reprosat ca privesc cu pesimism viata si de aceea pare asa urata. Nu este adevarat. Aceasta este imaginea realista a lumii. Bineinteles ca are si partile ei bune, insa partile rele sunt de 10 ori mai multe. Cei care au impresia ca eu privesc cu pesimism viata se inseala amarnic. Ei sunt cei cu capul in nisip, ca strutii, incercand sa nu vada realitatea asa cum este ea, incercand sa se autoconvinga ca viata e frumoasa. Unii s-au straduit sa-mi dea exemple cat de mult se distreaza ei, ce fac si pe unde merg, dar si-au pierdut repede vocea cand am pus o simpla intrebare. "Si cam cat din timp insumeaza momentele tale fericite?". Le-au adunat si au constatat si ei abia atunci ca acele momente sunt rare si scurte, iar restul timpului, peste 90%, faceau lucruri din obligatie, lucruri care nu le placeau. Iata greseala pe care o fac multi. Nu se gandesc decat la cele cateva clipe de bucurie pe care le traiesc din cand in cand, si se pacalesc singuri gandind ca au o viata frumoasa. Iar la cei 90% de probleme, munca, lucruri facute din obligatie, nu din placere, nu se mai gandesc. 90% din timp stau cu capul in nisip.

 

Daca faci un copil, faci un rau, il condamni la viata, adica putina bucurie si multa munca si sacrificii. Daca infiezi un copil, nu numai ca nu faci rau unei fiinte umane, ci dimpotriva, faci un mare bine, salvezi un suflet chinuit, ajuti un copil. Rezultatul e acelasi: ai un copil pe care il cresti si de care te bucuri. Diferenta? In loc sa faci un rau, un mare rau, de durata, o viata intreaga, poti face un bine. Copilul orfan este deja condamnat la viata. Nu este vina ta. Daca il iei faci una din cele mai frumoase fapte din viata unui om. Daca nu, acel suflet va ramane indurerat, iar tu vei face si mai rau de atat, aducand inca un suflet nevinovat pe aceasta lume.

 

Uita-te in jurul tau pe strada, observa multimea de oameni amarati, fetze triste care vin sau se duc la munca. Ei sunt copiii cuiva. Da, si parintii lor i-au facut pentru propria satisfactie, dupa care i-au lasat in ghearele acestei realitati care se numeste viata. Ii vezi fericiti? Parintii lor erau convinsi ca vor fi fericiti. Ii vezi sanatosi? De ce crezi ca suntem invadati de reclame la medicamente? Programele TV sunt pline de astfel de reclame. Medicamente pentru copii, pentru adulti. Deschide ochii, uita-te in jurul tau, nu se poate sa nu observi ca majoritatea oamenilor sunt tristi, munciti, incarcati de probleme. Asta e darul pe care vrei sa-l faci unei alte fiinte umane? Asta iti doresti pentru copilul tau? Chiar asa de mult iti doresti un copil incat esti gata sa sacrifici pentru asta o fiinta umana?

 

Cat mai ai pana la pensie? 20, 30, 40 de ani? Ti se pare mult? Gandeste-te ca vei condamna un copil la cel putin 50 de ani de munca, incepand de la 6-7 ani, pana la 60 de ani. Si asta va fi numai si numai vina ta. Copilul tau se va gasi in situatia in care nu va avea de ales, va trebui sa munceasca, toata viata. Adu-ti aminte cand erai copil. Iti placeau vacantele? Bineinteles. De ce? Pentru ca nu erai obligat sa te trezesti dimineata de dimineata sa te duci la scoala, sa inveti, sa-ti faci lectiile, sa suporti criticile si chiar violenta profesorilor, sa suporti privirile triste ale parintilor la fiecare nota proasta, asta daca nu chiar bataie. Din pacate, vacantele cumulau doar un sfert din timp, restul il traiai in cosmarul scolii. Priveste fetzele copiilor pe care ii intalnesti pe strada. Se duc sau vin de la scoala. Simti durerea din sufletele lor? Mai ales iarna, pe friguri care crapa si pietrele, pe vant, pe ploaie, pe gheata, prin zapezi, se duc tristi la scoala, obligati de parinti, suporta frigul si oboseala, stresul si frica de profesori, note, lucrari. Uita-te la ei cand mergi pe strada. Li se vad doar ochisorii din gramada de haine. Crezi ca sunt fericiti? Ar trebui sa fie multumiti parintii lor? Vrei sa mai adaugi si tu un suflet la aceasta gramada de chinuiti? Si scoala e nimica toata pe langa ce urmeaza, daca la scoala se fac 6 ore pe zi si vacanta este de 3 luni pe an, dupa ce se termina viata devine si mai grea, cu 8-12 ore pe zi de munca, si maxim o luna pe an concediu. Iata viata cea frumoasa pe care parintii o daruiesc cu inconstienta copiilor lor.

 

Copiii sunt minuni vulnerabile, si mi-e tare mila de ei pentru ca stiu ce le rezerva viitorul. Societatea moderna este tot un fel de sclavie, oamenii sunt obligati sa-si traiasca cea mai mare parte a vietii muncind pentru altii si primind cu pipeta bani pe care nu mai stiu cum sa-i dramuiasca sa le ajunga pentru toate cele. Te-ai angajat de curand? Mai ai doar 40 de ani de munca, un minunat cadou de la amicii nostri, parintii. Urasti munca? Ghici cine e de vina, tu n-ai de ales, insa parintii tai au avut. Acum e randul tau, e alegerea ta, vei face copii? Ii vei condamna la o viata de sclavie?

 

La tinerete viata pare frumoasa si crezi ca si copiii tai vor fi fericiti. Cand trece timpul insa si cerul nu mai e mereu roz, iti pui tot felul de intrebari... Sufletul nostru moare putin cite putin, cu fiecare deceptie. In viata cu cat te lupti si te zbati mai mult sa obtii ceva, parca se incapataneaza si fuge de tine, in timp ce lucruri pe care nu ti le-ai dorit, si n-ai facut nimic sa le obtii, le primesti pe tava, dar nu te bucuri de ele, pentru ca nu ti le-ai dorit. Efortul si sacrificiile pe care trebuie sa le facem pentru a obtine ce ne dorim sunt atat de mari, incat chiar daca reusim, nu mai avem puterea sa ne bucuram. Indiferent daca tie ti se pare viata frumoasa sau nu, s-ar putea ca copilul tau sa o vada ca mine, si vreau sa-ti imaginezi cum te vei simti cand iti va reprosa zi de zi "mai bine nu ma nasteam"... A adopta un copil, care a venit deja pe lume, nu-ti incarca constiinta, ca unul pe care-l aduci tu de chin pe lume. Sa aduci un copil pe lume, e o responsabilitate enorma, pe care foarte putini oameni si-o asuma constient. Majoritatea perpetueaza specia, si atat. Pe cind un copil abandonat, daca nu-l ia nimeni in ingrijire (statul sau o familie adoptiva), e condamnat la moarte de foame.

 

Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

[:x 67]

nu am citit tot ce ai postat dar cred ca mi-am dat seama despre ce vrei sa postam aici....

 

una din "misiunile" omului pe pamant, daca nu cumva cea mai importanta, este sa procreeze, deci sa faca copii si sa-i ajute sa-si "ia zborul" in viata!

[GinGin 8]

Eu nu m-am simtit o ,,pasare in colivie",cand eram copil,cred ca nici copii cu care ma jucam...eram fericiti si fericiti suntem si acum.

Care-i problema cu munca?De ce e asa rau ca trebuie sa muncim?Eu zic,ca e o placere sa muncesti....altfel,ce poti sa faci,nu te plictisesti stand tot timpul degeaba?

Era si o vorba,nu mai stiu carui sfant ii apartine , care spune ca ,,numai cine munceste are voie sa manance".Cred ca e destul de clar.Ma mai gandesc la replici la comentariul tau egoist si revin.

[flori de camp 33]

eu te cred ca te doare problema copiilor orfani. poate ca ai fost unul dintre ei. dar asta nu inseamna ca nu vom mai face copii, ci doar vom infia.

motivele expuse de tine, mi se par absurde. fiecare om cu parerea si motivatia lui. poate ca multi dintre cei care au expus unul dintre motivele de mai sus, au copii realizati, mandrii de parintii lor pentru modul cum au fost crescuti.

orfan sau nu, toti trebuie sa mearga la scoala. nu vad d ece "sa fie inchis intr-o colivie" daca merge la scoala. asta e chiar o absurditate.

[OacOac 11]

Mi se pare grava afirmatia:

Copiii sunt un produs 100% al egoismului oamenilor

 

O familie care isi doreste copii te asigur ca nu o face din egoism ci tocmai pt ca isi doresc sa imparta viata cu ei

[zanapadurilor 34]

Nu stiu pe unde si cu cine a fost facut "sondajul" de opinii... in privinta motivelor pentru care un om doreste si are un copil. Copilul e o fiinta libera, nu e un sclav, nu e o pasare in colivie, e o minune. In primii ani are nevoie de o supraveghere atenta, de multa dragoste dar si de disciplina. Doar oamenii limitati au copii DOAR din motive egoiste. Pentru ca egoisti sintem cu totii, intr-o masura sau alta, toti ne dorim iubirea ingerasilor nostri, dar un om normal nu isi considera copilul un supus! :aranjare:

 

COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

 

 

Si asta ce vrea sa fie? O pledoarie bolnava PROAVORT? Ori in favoarea contraceptiei permanente? Un indemn la a nu avea copii?

[Ravl 171]

COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

 

 

Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

 

a... tu pana la urma ai o problema cu munca ?

ca n-am priceput mare lucru din monologul tau :aranjare:

[zanapadurilor 34]

a... tu pana la urma ai o problema cu munca ?

ca n-am priceput mare lucru din monologul tau :doh:

 

 

Vrea sa reduca populatia Globului... Culmea e ca majoritatea copiilor abandonati in orfelinate - chiar daca nu sint orfani in sensul propriu al cuvantului - provin din familii fara ocupatie, cu muuuuuuult timp liber :aranjare:, dar fara venit.... Cum sa iti cresti copiii daca nu muncesti? Din ce? :spiteful:

[Enki 25428]

Care e problema ta? :dance3: Adica de ce sa nu facem copii? Imi cresti tu copiii, de te preocupa asa mult soarta lor? Daca eu vreau sa fac 10 copii ce ai tu impotriva?

Si inca nu inteleg de ce este atat de grav si de rau sa muncesti? Ce sa faci altceva, sa trandavesti? Sa stai toata ziulica la tv? Pai daca nu ar mai munci oamenii s-ar duce lumea de rapa, ca inca nu avem roboti sa munceasca pentru noi. :D Si asta cu problemele de sanatate de unde ai scos-o? :dance4:

Si inca ceva, ii cunosti tu pe parintii mei sa iti permiti sa spui despre ei ca sunt egoisti???

Cred ca ai o problema si cu scoala tu... da, cand eram mica asteptam cu nerabdare vacanta, si ma duceam la scoala numai cu gandul sa ma intorc acasa sa ma joc. Ce ar fi trebuit sa fac, sa abandonez scoala? Noroc ca am crescut, m-am maturizat, si dupa aia am vrut sa merg si la facultate. La 2. De bunavoie si nesilita de nimeni. Si nu a fost nici o corvoada.

GROW UP!

Editat Februarie 3, 2007 de Ray of light

[GinGin 8]

COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

Cat mai ai pana la pensie? 20, 30, 40 de ani? Ti se pare mult? Gandeste-te ca vei condamna un copil la cel putin 50 de ani de munca, incepand de la 6-7 ani, pana la 60 de ani. Si asta va fi numai si numai vina ta. Copilul tau se va gasi in situatia in care nu va avea de ales, va trebui sa munceasca, toata viata.

 

Pai,daca nu muncesti,de unde vrei si distractii si pensie...sau te tine cineva pe palme,asa ca-i place de tine???...De unde stii ca omul traieste 67 de ani?Si de ce vina cuiva ca trebuie sa muncesca?

 

Am impresia ca tu esti orfan si ai trait prin casele de copii,de crezi ca munca e o pedeapsa.Numai un astfel de copil gandeste ca tine,ca trebuie sa-i vina totul de-a gata.Am cunoscut copii institutionalizati toata viata,am copilarit cu ei si vad ca asta e o gandire exact ca a lor.