Sari la conținut
Forum Roportal
ajutatiorfanii

Copilul - o pasare in colivie

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

ok, si in cazul acesta, o sa-ti doresti sa schimbi....ce?

 

nu putem sa fim egoisti...(de fapt, putem... :D ).....dar de ce sa nu ne gandim ca poate va fi altfel?....

e drept, eu sunt o optimista incurabila.... :D

 

daca nu gandesc la fel ca tine, sau ca altii, nu inseamna ca nu ma pun uneori (mental, bineinteles)....in locul celor care gandesc intr-un alt mod.....si, uneori, in anumite chestiuni, sunt sincera si spun "da..., au dreptate"

dar in privinta asta....nu pot sa spun asa ceva....si stii de ce?.....pt ca, oricat nu ne-ar conveni o situatie de genul celei pe care o "blamezi" tu......pur si simplu, nu avem ce face...chiar daca raportul ....oameni care conduc.....si "sclavi".....e invers proportional...

 

da, nu e corect....dar asta inseamna ca, daca e asa cum spui tu (si nu numai....sunt probabil multi care gandesc la fel ca tine), o sa ramai intotdeauna o persoana...."frustrata"(poate e prea dur cuvantul acesta) si o sa renunti la un "te iubesc"....spus de copilul tau?... neconditionat....un "te iubesc" izvorat din sufletul cuiva care si-ar dori sa aiba afectiunea ta?....doar pt. ca lumea e plina de...nedreptati?

 

totusi, putem fi atat de egoisti????

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu personal am decis sa opresc perpetuarea acestui sistem ticalosit la nivel modial de catre o elita nealeasa.

Sa vedem cine o sa le mai duca tzucalul stapanilor cand nu or sa mai aiba sclavi pentru asta.... cum am mai spus majoritatea oamenilor nu conştientizează sistemul şi nu se raportează la sistem, ei doar

Editat de Schimbarea Perceptiei

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

De ce "o pasare in colivie"? Pentru ca, din pacate, exact asta este un copil, o fiinta condamnata la o viata de munca si sacrificii, spre bucuria stapanilor, adica a parintilor.

 

Copiii sunt un produs 100% al egoismului oamenilor. De ani si ani de zile pun aceeasi intrebare celor care au copii - de ce i-au facut? Si tot de ani si ani de zile am sperat ca cineva sa spuna un motiv, orice motiv, dar nu unul egoist. Din pacate, nimeni, absolut nimeni n-a putut sa-mi dea un astfel de motiv.

 

6 motive incadreaza raspunsurile a sute de oameni cu care am vorbit:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

2 - am cu ce sa ma mandresc

3 - am un ajutor la batranete

4 - am un scop in viata

5 - imi da ocazia sa ma joc

6 - copilul ma iubeste

 

Dar ii pasa cuiva ce inseamna pentru copil viata? Nu. A zis cineva ca face copii pentru ca lumea asta e prea frumoasa si viata asta e prea fericita sa nu i-o transmiti si altuia? Nu. Nici n-aveau cum, o viata plina de probleme si doar cativa stropi de bucurie nu este nici macar o viata acceptabila, daramite una buna si in nici un caz fericita. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca asa arata fericirea.

 

Motivele oamenilor sunt egoiste din cer pana in pamant. Tot ce ii intereseaza pe parinti sunt cele 6 bucurii enumerate mai sus. Culmea este ca acesti oameni nici macar nu realizeaza raul pe care-l fac copiilor, aducandu-i pe aceasta lume, condamnandu-i la o viata de munca, 50 de ani de trezit dimineata si facut lucruri din obligatie, nu din placere, probleme, boli, dureri, nemultumiri, frustrari, durere fizica si sufleteasca.

 

Sa analizam cele 6 motive:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

 

Oameni buni, copilul nu este o jucarie! Este o fiinta umana, nu e o papusa, nu e un catel, el va trebui sa traiasca o viata intreaga pe lumea asta, va munci o viata intreaga, va face sacrificii, pentru ca voi sa va distrati 10 ani. Cum puteti fi asa cruzi?

 

2 - am cu ce sa ma mandresc

 

Motivul asta are o parte hilara, nu numai ca parintii se mandresc cu orice face copilul lor, oricat de insignifiant, oricat de prostesc, chiar daca alti copii cu cativa ani mai mici fac aceleasi lucruri, chiar daca e vorba de un X desenat pe perete, chiar daca si un caine stie sa faca acelasi lucru. Ceea ce e hilar este ca oamenii sunt asa frustrati ca nu au cu ce sa se mandreasca ei insisi, ca n-au realizat nimic deosebit toata viata lor, incat isi gasesc un refugiu in copil, incercand, de-a dreptul patetic, sa se simta bine si sa se mandreasca cu tampeniile pe care le face progenitura sa.

 

3 - am un ajutor la batranete

 

Iata si cel mai egoist motiv din cele 6, toate sunt dovezi de egoism pur, dar acesta le intrece pe toate. Condamni un om la o viata de munca si probleme ca sa aiba cine te sterge la fund cand esti batran. Un motiv jenant, sub orice limita de umanitate.

 

4 - am un scop in viata

 

Egoism, egoism, egoism. Nu ne pasa de copii, sa se chinuie cum ne chinuim si noi, ne pasa doar de noi, tot ce ne intereseaza este sa avem noi un scop pentru care continuam viata aceasta de rahat. Unii spun "altfel pentru ce traiesc?". Raspunsul meu este "sa faci ceva bun pentru omenire, cat de putin", insa ei nu aleg sa faca un bine, ci un rau, sa condamne si pe altii nevinovati sa treaca prin zecile de ani de probleme, sacrificii, boli si munca. Pe copiii lor pe care culmea, afirma sus si tare ca ii iubesc ca pe ochii din cap. Cum poti sa chinui pe cineva pe care iubesti, n-am inteles niciodata. Da, sa chinui, prin simplul fapt ca l-ai nascut l-ai condamnat. Mai sunt oameni care spun ca vor avea ei grija ca copilul sa fie fericit, sa nu duca lipsa de nimic. Cata inconstienta... si cum veti proceda? Copilul se va imbolnavi, unii stau mai mult cu pastile in gura decat cu bomboane, copilul va trebui sa munceasca, n-am vazut pe nimeni sa-si tina copilul toata viata pe bani, si sa nu fie nevoit sa se trezeasca dimineata de dimineata sa se duca la munca. Deci de munca nu aveti cum sa-l scapati, de boli nici atat, nici de oamenii care-i fac rau, nici de deceptiile de toate felurile, care pe unii tineri ii duc chiar la sinucidere. Oameni buni, realizati ca NU AVETI CUM sa protejati pe cineva de relele acestei lumi, si ORICE ati face copilul vostru va avea aceeasi viata ca voi, aceleasi probleme, aceleasi dureri, aceeasi viata dedicata muncii. Ganditi-va ca si voi sunteti copiii cuiva! Au reusit parintii vostri sa va salveze de milioanele de probleme din aceasta viata? Bineinteles ca nu. Si nici voi nu veti reusi.

 

5 - imi da ocazia sa ma joc

 

La punctul 5 ce pot sa mai spun? Nu e vorba doar de inconstienta ca ai condamnat un copil la o viata de munca spre distractia ta de cativa ani, dar in plus iata si o dovada a lipsei de maturitate a celor care au ramas niste copii, care s-ar juca dar le e rusine, si iata in sfarsit isi gasesc o scuza patetica sa faca acest lucru.

 

6 - copilul ma iubeste

 

O parte din oameni nu sunt iubiti si cauta intr-un gest disperat iubire in acest mod. Copilul te iubeste? Fii linistit, asta nu-ti da nici o valoare. Crezi ca esti deosebit? Te inseli, copilul iubeste pe oricine ii da de mancare si se joaca cu el. Oricine ar fi in locul tau ar fi iubit exact la fel. Esti la fel de bun ca oricine de pe strada.

 

Parintii nu realizeaza ca copilul lor va avea acelasi trai ca si ei, au impresia ca copilul va avea, nu se stie prin ce minune, dar sigur va avea o viata de-a dreptul fericita. Nu observa ca inca de la 6-7 ani, cand copilasul abia poate sa se tina pe picioare cu ghiozdanul in spate, si inca nu realizeaza bine pe ce lume e, e trimis zi de zi la scoala, cu noaptea in cap. Incepand cu acea zi incepe drama vietii omului pe pamant: 50 de ani de munca, la sfarsitul carora oricum va fi bolnav si se va abtine de la aproape orice ii place din cauza sanatatii precare. Si uite asa dupa 50 de ani de munca, mai traieste inca 10-20 asteptand sa moara si carand cu grau corpul imbatranit si plin de boli.

 

Unii mi-au reprosat ca privesc cu pesimism viata si de aceea pare asa urata. Nu este adevarat. Aceasta este imaginea realista a lumii. Bineinteles ca are si partile ei bune, insa partile rele sunt de 10 ori mai multe. Cei care au impresia ca eu privesc cu pesimism viata se inseala amarnic. Ei sunt cei cu capul in nisip, ca strutii, incercand sa nu vada realitatea asa cum este ea, incercand sa se autoconvinga ca viata e frumoasa. Unii s-au straduit sa-mi dea exemple cat de mult se distreaza ei, ce fac si pe unde merg, dar si-au pierdut repede vocea cand am pus o simpla intrebare. "Si cam cat din timp insumeaza momentele tale fericite?". Le-au adunat si au constatat si ei abia atunci ca acele momente sunt rare si scurte, iar restul timpului, peste 90%, faceau lucruri din obligatie, lucruri care nu le placeau. Iata greseala pe care o fac multi. Nu se gandesc decat la cele cateva clipe de bucurie pe care le traiesc din cand in cand, si se pacalesc singuri gandind ca au o viata frumoasa. Iar la cei 90% de probleme, munca, lucruri facute din obligatie, nu din placere, nu se mai gandesc. 90% din timp stau cu capul in nisip.

 

Daca faci un copil, faci un rau, il condamni la viata, adica putina bucurie si multa munca si sacrificii. Daca infiezi un copil, nu numai ca nu faci rau unei fiinte umane, ci dimpotriva, faci un mare bine, salvezi un suflet chinuit, ajuti un copil. Rezultatul e acelasi: ai un copil pe care il cresti si de care te bucuri. Diferenta? In loc sa faci un rau, un mare rau, de durata, o viata intreaga, poti face un bine. Copilul orfan este deja condamnat la viata. Nu este vina ta. Daca il iei faci una din cele mai frumoase fapte din viata unui om. Daca nu, acel suflet va ramane indurerat, iar tu vei face si mai rau de atat, aducand inca un suflet nevinovat pe aceasta lume.

 

Uita-te in jurul tau pe strada, observa multimea de oameni amarati, fetze triste care vin sau se duc la munca. Ei sunt copiii cuiva. Da, si parintii lor i-au facut pentru propria satisfactie, dupa care i-au lasat in ghearele acestei realitati care se numeste viata. Ii vezi fericiti? Parintii lor erau convinsi ca vor fi fericiti. Ii vezi sanatosi? De ce crezi ca suntem invadati de reclame la medicamente? Programele TV sunt pline de astfel de reclame. Medicamente pentru copii, pentru adulti. Deschide ochii, uita-te in jurul tau, nu se poate sa nu observi ca majoritatea oamenilor sunt tristi, munciti, incarcati de probleme. Asta e darul pe care vrei sa-l faci unei alte fiinte umane? Asta iti doresti pentru copilul tau? Chiar asa de mult iti doresti un copil incat esti gata sa sacrifici pentru asta o fiinta umana?

 

Cat mai ai pana la pensie? 20, 30, 40 de ani? Ti se pare mult? Gandeste-te ca vei condamna un copil la cel putin 50 de ani de munca, incepand de la 6-7 ani, pana la 60 de ani. Si asta va fi numai si numai vina ta. Copilul tau se va gasi in situatia in care nu va avea de ales, va trebui sa munceasca, toata viata. Adu-ti aminte cand erai copil. Iti placeau vacantele? Bineinteles. De ce? Pentru ca nu erai obligat sa te trezesti dimineata de dimineata sa te duci la scoala, sa inveti, sa-ti faci lectiile, sa suporti criticile si chiar violenta profesorilor, sa suporti privirile triste ale parintilor la fiecare nota proasta, asta daca nu chiar bataie. Din pacate, vacantele cumulau doar un sfert din timp, restul il traiai in cosmarul scolii. Priveste fetzele copiilor pe care ii intalnesti pe strada. Se duc sau vin de la scoala. Simti durerea din sufletele lor? Mai ales iarna, pe friguri care crapa si pietrele, pe vant, pe ploaie, pe gheata, prin zapezi, se duc tristi la scoala, obligati de parinti, suporta frigul si oboseala, stresul si frica de profesori, note, lucrari. Uita-te la ei cand mergi pe strada. Li se vad doar ochisorii din gramada de haine. Crezi ca sunt fericiti? Ar trebui sa fie multumiti parintii lor? Vrei sa mai adaugi si tu un suflet la aceasta gramada de chinuiti? Si scoala e nimica toata pe langa ce urmeaza, daca la scoala se fac 6 ore pe zi si vacanta este de 3 luni pe an, dupa ce se termina viata devine si mai grea, cu 8-12 ore pe zi de munca, si maxim o luna pe an concediu. Iata viata cea frumoasa pe care parintii o daruiesc cu inconstienta copiilor lor.

 

Copiii sunt minuni vulnerabile, si mi-e tare mila de ei pentru ca stiu ce le rezerva viitorul. Societatea moderna este tot un fel de sclavie, oamenii sunt obligati sa-si traiasca cea mai mare parte a vietii muncind pentru altii si primind cu pipeta bani pe care nu mai stiu cum sa-i dramuiasca sa le ajunga pentru toate cele. Te-ai angajat de curand? Mai ai doar 40 de ani de munca, un minunat cadou de la amicii nostri, parintii. Urasti munca? Ghici cine e de vina, tu n-ai de ales, insa parintii tai au avut. Acum e randul tau, e alegerea ta, vei face copii? Ii vei condamna la o viata de sclavie?

 

La tinerete viata pare frumoasa si crezi ca si copiii tai vor fi fericiti. Cand trece timpul insa si cerul nu mai e mereu roz, iti pui tot felul de intrebari... Sufletul nostru moare putin cite putin, cu fiecare deceptie. In viata cu cat te lupti si te zbati mai mult sa obtii ceva, parca se incapataneaza si fuge de tine, in timp ce lucruri pe care nu ti le-ai dorit, si n-ai facut nimic sa le obtii, le primesti pe tava, dar nu te bucuri de ele, pentru ca nu ti le-ai dorit. Efortul si sacrificiile pe care trebuie sa le facem pentru a obtine ce ne dorim sunt atat de mari, incat chiar daca reusim, nu mai avem puterea sa ne bucuram. Indiferent daca tie ti se pare viata frumoasa sau nu, s-ar putea ca copilul tau sa o vada ca mine, si vreau sa-ti imaginezi cum te vei simti cand iti va reprosa zi de zi "mai bine nu ma nasteam"... A adopta un copil, care a venit deja pe lume, nu-ti incarca constiinta, ca unul pe care-l aduci tu de chin pe lume. Sa aduci un copil pe lume, e o responsabilitate enorma, pe care foarte putini oameni si-o asuma constient. Majoritatea perpetueaza specia, si atat. Pe cind un copil abandonat, daca nu-l ia nimeni in ingrijire (statul sau o familie adoptiva), e condamnat la moarte de foame.

 

Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

 

 

 

 

 

nu te spara dar cred ca este prea dur!fiecare a fost copil si este copil!si parinti nostri au fost la randul lor copii!a fi copil...este doar o joaca...pana vin responsabilitatile....

 

 

cand vreau sa imi ajut parinti ei spun ``NU``!

 

ma intrebam oare de ce....pentru ca nu vor sa ne fie rausi la copilarie o sa avem timp sa ne chinuim mai mult cand o sa fim mari!

 

unele intrebari nu au raspunsuri!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Eu personal am decis sa opresc perpetuarea acestui sistem ticalosit la nivel modial de catre o elita nealeasa.

Sa vedem cine o sa le mai duca tzucalul stapanilor cand nu or sa mai aiba sclavi pentru asta.... cum am mai spus majoritatea oamenilor nu conştientizează sistemul şi nu se raportează la sistem, ei doar

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

6 motive incadreaza raspunsurile a sute de oameni cu care am vorbit:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

2 - am cu ce sa ma mandresc

3 - am un ajutor la batranete

4 - am un scop in viata

5 - imi da ocazia sa ma joc

6 - copilul ma iubeste

 

Iata de ce e aşa

 

Nu toti parintii sunt falsi parinti, dar care sunt si de ce ajung sa fie impostori ca parinti pentru proprii copii am scris aici: http://www.roportal.ro/discutii/ftopic33566.html

 

E vorba de parinti care la randul lor au fost procreaţi din placere (sex) si nu din iubire reciproca si neconditionata intre soti.

 

Asa sunt peste 75% din copiii lumii, Eric Berne numeste aceste persoane ca find persoane ireale, non reale, pentru ca ele vor evolua in viata dupa o formula, cea a sclaviei (a unui scenariu de viata plin de interdictii si cu putine permisiuni), care o descrii si tu aici. Eu as numi acesti oameni zomby, ei sunt adultii de mai tarziu fara incredere in sine care devin sclavii adultilor cu incredere in sine (adica a copiilor nascuti din dragoste intre soti si care devin ca adulti patronii copiilor nascuti din sex).

 

Cei nascuti din sex, vor face sex, adica robii vor face robi, fiindca asta e educatia care o ofera copiilor lor.

 

Educatia unui copil nu e ceea ce-i spun parintii copilului ci ceea ce traieste copilul alaturi de parinti.

De exemplu daca tata e hoţ poate sa-i spuna de 100 de ori pe zi copilului "nu fura" copilul va fura. Rar sunt copiii care vor aplica un anti scenariu la poruncile parentale.

 

Referitor la cele 6 puncte-motivatii, ele trebuie "traduse" pentru a fi intelese

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste => PARINTELE PARAZITEAZĂ VIAŢA COPILULUI CARE SE JOACA CE VREA PARINTELE; daca nu ar fi asa, parintele nu s-ar mai

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
a... tu pana la urma ai o problema cu munca ?

ca n-am priceput mare lucru din monologul tau :blink:

 

Da, din pacate articolul este manipulativ.

 

Incepe bine, cu cele 6 puncte, care sunt motive egoiste.

 

Dar se termina propagandistic.

 

Intradevar, majoritatea oamenilor sunt inconstienti de ei insisi si de adevaratele motive pentru care aduc pe lume copii, ca dovada ca acesti copii proveniti din familii fara sentiment ajung slugile copiilor din familiile bogatilor unde stapanul isi iubete sotia frumoasa si mult mai tanara decat el si stie sa-si valorizeze copiii prin multe permisiuni si fara conditionari.

 

Ţăranul tot ce ofera copilului său, ca vb doar de mancare si haine, sau de casa si masina, ofera conditionat strajnic. Copilul e legat de parinte prin lanturi care daca s-ar vedea ar fi ca par

Editat de iosafat

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
COPILUL - O PASARE IN COLIVIE

 

De ce "o pasare in colivie"? Pentru ca, din pacate, exact asta este un copil, o fiinta condamnata la o viata de munca si sacrificii, spre bucuria stapanilor, adica a parintilor.

 

Copiii sunt un produs 100% al egoismului oamenilor. De ani si ani de zile pun aceeasi intrebare celor care au copii - de ce i-au facut? Si tot de ani si ani de zile am sperat ca cineva sa spuna un motiv, orice motiv, dar nu unul egoist. Din pacate, nimeni, absolut nimeni n-a putut sa-mi dea un astfel de motiv.

 

6 motive incadreaza raspunsurile a sute de oameni cu care am vorbit:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

2 - am cu ce sa ma mandresc

3 - am un ajutor la batranete

4 - am un scop in viata

5 - imi da ocazia sa ma joc

6 - copilul ma iubeste

 

Dar ii pasa cuiva ce inseamna pentru copil viata? Nu. A zis cineva ca face copii pentru ca lumea asta e prea frumoasa si viata asta e prea fericita sa nu i-o transmiti si altuia? Nu. Nici n-aveau cum, o viata plina de probleme si doar cativa stropi de bucurie nu este nici macar o viata acceptabila, daramite una buna si in nici un caz fericita. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca asa arata fericirea.

 

Motivele oamenilor sunt egoiste din cer pana in pamant. Tot ce ii intereseaza pe parinti sunt cele 6 bucurii enumerate mai sus. Culmea este ca acesti oameni nici macar nu realizeaza raul pe care-l fac copiilor, aducandu-i pe aceasta lume, condamnandu-i la o viata de munca, 50 de ani de trezit dimineata si facut lucruri din obligatie, nu din placere, probleme, boli, dureri, nemultumiri, frustrari, durere fizica si sufleteasca.

 

Sa analizam cele 6 motive:

 

1 - copilul ma distreaza, ma inveseleste

 

Oameni buni, copilul nu este o jucarie! Este o fiinta umana, nu e o papusa, nu e un catel, el va trebui sa traiasca o viata intreaga pe lumea asta, va munci o viata intreaga, va face sacrificii, pentru ca voi sa va distrati 10 ani. Cum puteti fi asa cruzi?

 

2 - am cu ce sa ma mandresc

 

Motivul asta are o parte hilara, nu numai ca parintii se mandresc cu orice face copilul lor, oricat de insignifiant, oricat de prostesc, chiar daca alti copii cu cativa ani mai mici fac aceleasi lucruri, chiar daca e vorba de un X desenat pe perete, chiar daca si un caine stie sa faca acelasi lucru. Ceea ce e hilar este ca oamenii sunt asa frustrati ca nu au cu ce sa se mandreasca ei insisi, ca n-au realizat nimic deosebit toata viata lor, incat isi gasesc un refugiu in copil, incercand, de-a dreptul patetic, sa se simta bine si sa se mandreasca cu tampeniile pe care le face progenitura sa.

 

3 - am un ajutor la batranete

 

Iata si cel mai egoist motiv din cele 6, toate sunt dovezi de egoism pur, dar acesta le intrece pe toate. Condamni un om la o viata de munca si probleme ca sa aiba cine te sterge la fund cand esti batran. Un motiv jenant, sub orice limita de umanitate.

 

4 - am un scop in viata

 

Egoism, egoism, egoism. Nu ne pasa de copii, sa se chinuie cum ne chinuim si noi, ne pasa doar de noi, tot ce ne intereseaza este sa avem noi un scop pentru care continuam viata aceasta de rahat. Unii spun "altfel pentru ce traiesc?". Raspunsul meu este "sa faci ceva bun pentru omenire, cat de putin", insa ei nu aleg sa faca un bine, ci un rau, sa condamne si pe altii nevinovati sa treaca prin zecile de ani de probleme, sacrificii, boli si munca. Pe copiii lor pe care culmea, afirma sus si tare ca ii iubesc ca pe ochii din cap. Cum poti sa chinui pe cineva pe care iubesti, n-am inteles niciodata. Da, sa chinui, prin simplul fapt ca l-ai nascut l-ai condamnat. Mai sunt oameni care spun ca vor avea ei grija ca copilul sa fie fericit, sa nu duca lipsa de nimic. Cata inconstienta... si cum veti proceda? Copilul se va imbolnavi, unii stau mai mult cu pastile in gura decat cu bomboane, copilul va trebui sa munceasca, n-am vazut pe nimeni sa-si tina copilul toata viata pe bani, si sa nu fie nevoit sa se trezeasca dimineata de dimineata sa se duca la munca. Deci de munca nu aveti cum sa-l scapati, de boli nici atat, nici de oamenii care-i fac rau, nici de deceptiile de toate felurile, care pe unii tineri ii duc chiar la sinucidere. Oameni buni, realizati ca NU AVETI CUM sa protejati pe cineva de relele acestei lumi, si ORICE ati face copilul vostru va avea aceeasi viata ca voi, aceleasi probleme, aceleasi dureri, aceeasi viata dedicata muncii. Ganditi-va ca si voi sunteti copiii cuiva! Au reusit parintii vostri sa va salveze de milioanele de probleme din aceasta viata? Bineinteles ca nu. Si nici voi nu veti reusi.

 

5 - imi da ocazia sa ma joc

 

La punctul 5 ce pot sa mai spun? Nu e vorba doar de inconstienta ca ai condamnat un copil la o viata de munca spre distractia ta de cativa ani, dar in plus iata si o dovada a lipsei de maturitate a celor care au ramas niste copii, care s-ar juca dar le e rusine, si iata in sfarsit isi gasesc o scuza patetica sa faca acest lucru.

 

6 - copilul ma iubeste

 

O parte din oameni nu sunt iubiti si cauta intr-un gest disperat iubire in acest mod. Copilul te iubeste? Fii linistit, asta nu-ti da nici o valoare. Crezi ca esti deosebit? Te inseli, copilul iubeste pe oricine ii da de mancare si se joaca cu el. Oricine ar fi in locul tau ar fi iubit exact la fel. Esti la fel de bun ca oricine de pe strada.

 

Parintii nu realizeaza ca copilul lor va avea acelasi trai ca si ei, au impresia ca copilul va avea, nu se stie prin ce minune, dar sigur va avea o viata de-a dreptul fericita. Nu observa ca inca de la 6-7 ani, cand copilasul abia poate sa se tina pe picioare cu ghiozdanul in spate, si inca nu realizeaza bine pe ce lume e, e trimis zi de zi la scoala, cu noaptea in cap. Incepand cu acea zi incepe drama vietii omului pe pamant: 50 de ani de munca, la sfarsitul carora oricum va fi bolnav si se va abtine de la aproape orice ii place din cauza sanatatii precare. Si uite asa dupa 50 de ani de munca, mai traieste inca 10-20 asteptand sa moara si carand cu grau corpul imbatranit si plin de boli.

 

Unii mi-au reprosat ca privesc cu pesimism viata si de aceea pare asa urata. Nu este adevarat. Aceasta este imaginea realista a lumii. Bineinteles ca are si partile ei bune, insa partile rele sunt de 10 ori mai multe. Cei care au impresia ca eu privesc cu pesimism viata se inseala amarnic. Ei sunt cei cu capul in nisip, ca strutii, incercand sa nu vada realitatea asa cum este ea, incercand sa se autoconvinga ca viata e frumoasa. Unii s-au straduit sa-mi dea exemple cat de mult se distreaza ei, ce fac si pe unde merg, dar si-au pierdut repede vocea cand am pus o simpla intrebare. "Si cam cat din timp insumeaza momentele tale fericite?". Le-au adunat si au constatat si ei abia atunci ca acele momente sunt rare si scurte, iar restul timpului, peste 90%, faceau lucruri din obligatie, lucruri care nu le placeau. Iata greseala pe care o fac multi. Nu se gandesc decat la cele cateva clipe de bucurie pe care le traiesc din cand in cand, si se pacalesc singuri gandind ca au o viata frumoasa. Iar la cei 90% de probleme, munca, lucruri facute din obligatie, nu din placere, nu se mai gandesc. 90% din timp stau cu capul in nisip.

 

Daca faci un copil, faci un rau, il condamni la viata, adica putina bucurie si multa munca si sacrificii. Daca infiezi un copil, nu numai ca nu faci rau unei fiinte umane, ci dimpotriva, faci un mare bine, salvezi un suflet chinuit, ajuti un copil. Rezultatul e acelasi: ai un copil pe care il cresti si de care te bucuri. Diferenta? In loc sa faci un rau, un mare rau, de durata, o viata intreaga, poti face un bine. Copilul orfan este deja condamnat la viata. Nu este vina ta. Daca il iei faci una din cele mai frumoase fapte din viata unui om. Daca nu, acel suflet va ramane indurerat, iar tu vei face si mai rau de atat, aducand inca un suflet nevinovat pe aceasta lume.

 

Uita-te in jurul tau pe strada, observa multimea de oameni amarati, fetze triste care vin sau se duc la munca. Ei sunt copiii cuiva. Da, si parintii lor i-au facut pentru propria satisfactie, dupa care i-au lasat in ghearele acestei realitati care se numeste viata. Ii vezi fericiti? Parintii lor erau convinsi ca vor fi fericiti. Ii vezi sanatosi? De ce crezi ca suntem invadati de reclame la medicamente? Programele TV sunt pline de astfel de reclame. Medicamente pentru copii, pentru adulti. Deschide ochii, uita-te in jurul tau, nu se poate sa nu observi ca majoritatea oamenilor sunt tristi, munciti, incarcati de probleme. Asta e darul pe care vrei sa-l faci unei alte fiinte umane? Asta iti doresti pentru copilul tau? Chiar asa de mult iti doresti un copil incat esti gata sa sacrifici pentru asta o fiinta umana?

 

Cat mai ai pana la pensie? 20, 30, 40 de ani? Ti se pare mult? Gandeste-te ca vei condamna un copil la cel putin 50 de ani de munca, incepand de la 6-7 ani, pana la 60 de ani. Si asta va fi numai si numai vina ta. Copilul tau se va gasi in situatia in care nu va avea de ales, va trebui sa munceasca, toata viata. Adu-ti aminte cand erai copil. Iti placeau vacantele? Bineinteles. De ce? Pentru ca nu erai obligat sa te trezesti dimineata de dimineata sa te duci la scoala, sa inveti, sa-ti faci lectiile, sa suporti criticile si chiar violenta profesorilor, sa suporti privirile triste ale parintilor la fiecare nota proasta, asta daca nu chiar bataie. Din pacate, vacantele cumulau doar un sfert din timp, restul il traiai in cosmarul scolii. Priveste fetzele copiilor pe care ii intalnesti pe strada. Se duc sau vin de la scoala. Simti durerea din sufletele lor? Mai ales iarna, pe friguri care crapa si pietrele, pe vant, pe ploaie, pe gheata, prin zapezi, se duc tristi la scoala, obligati de parinti, suporta frigul si oboseala, stresul si frica de profesori, note, lucrari. Uita-te la ei cand mergi pe strada. Li se vad doar ochisorii din gramada de haine. Crezi ca sunt fericiti? Ar trebui sa fie multumiti parintii lor? Vrei sa mai adaugi si tu un suflet la aceasta gramada de chinuiti? Si scoala e nimica toata pe langa ce urmeaza, daca la scoala se fac 6 ore pe zi si vacanta este de 3 luni pe an, dupa ce se termina viata devine si mai grea, cu 8-12 ore pe zi de munca, si maxim o luna pe an concediu. Iata viata cea frumoasa pe care parintii o daruiesc cu inconstienta copiilor lor.

 

Copiii sunt minuni vulnerabile, si mi-e tare mila de ei pentru ca stiu ce le rezerva viitorul. Societatea moderna este tot un fel de sclavie, oamenii sunt obligati sa-si traiasca cea mai mare parte a vietii muncind pentru altii si primind cu pipeta bani pe care nu mai stiu cum sa-i dramuiasca sa le ajunga pentru toate cele. Te-ai angajat de curand? Mai ai doar 40 de ani de munca, un minunat cadou de la amicii nostri, parintii. Urasti munca? Ghici cine e de vina, tu n-ai de ales, insa parintii tai au avut. Acum e randul tau, e alegerea ta, vei face copii? Ii vei condamna la o viata de sclavie?

 

La tinerete viata pare frumoasa si crezi ca si copiii tai vor fi fericiti. Cand trece timpul insa si cerul nu mai e mereu roz, iti pui tot felul de intrebari... Sufletul nostru moare putin cite putin, cu fiecare deceptie. In viata cu cat te lupti si te zbati mai mult sa obtii ceva, parca se incapataneaza si fuge de tine, in timp ce lucruri pe care nu ti le-ai dorit, si n-ai facut nimic sa le obtii, le primesti pe tava, dar nu te bucuri de ele, pentru ca nu ti le-ai dorit. Efortul si sacrificiile pe care trebuie sa le facem pentru a obtine ce ne dorim sunt atat de mari, incat chiar daca reusim, nu mai avem puterea sa ne bucuram. Indiferent daca tie ti se pare viata frumoasa sau nu, s-ar putea ca copilul tau sa o vada ca mine, si vreau sa-ti imaginezi cum te vei simti cand iti va reprosa zi de zi "mai bine nu ma nasteam"... A adopta un copil, care a venit deja pe lume, nu-ti incarca constiinta, ca unul pe care-l aduci tu de chin pe lume. Sa aduci un copil pe lume, e o responsabilitate enorma, pe care foarte putini oameni si-o asuma constient. Majoritatea perpetueaza specia, si atat. Pe cind un copil abandonat, daca nu-l ia nimeni in ingrijire (statul sau o familie adoptiva), e condamnat la moarte de foame.

 

Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

 

Doamne!!!!!!!!!!!! Te auzi ce spui? Eu cred ca-ti pare rau ca parinti tai te-au adus pe aceasta lume si traiesti intr-o apatie permanenta. Imi pare rau ca gandesti asa,dar, daca te ajuta cu ceva, incearca sa-ti canalizezi energia asupra ta si celor din jur intr-un mod pozitiv,nu-ti mai pierde timpul cu discutii atat de absurde. Imi pare rau pentru tine ,sincer.Oare fericirea din ochi copiilor nu o vezi? Nu stiu ,esti ciudata rau. Scuze daca sunt asa de directa.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×