Cum scapam de dependenta medicamentoasa?

[Roxana@ Elena 66]

Eu trec din una in alta, asa ca pana la urma am tras concluzia ca am fost "programata" pentru dependenta de substante. Cred ca ar trebui sa renunt la a mai trai in societate ca sa le las definitiv. Ce-i drept, o perioada reusesc, dar la mine starea psihica e atat de lamentabila incat mai mult de cateva saptamani/luni e imposibil sa ma tina aceste "realizari".

Nu nu ..... nu gandii asa.astfel de gandire te retine a poti scapa de acea dependenta. Stiu cat este de greu sa te lasi de ele,si cat trebuie sa te lupti pentru a reusi. Eu una eram atat de ametita ,si uitam de la mana pana la gura.....efectiv nu ma concentram si incepusem sa crd ca sunt tare proasta si toanta de fac numai boacane.dar dupa acea perioada de sevraj vreau sa zic ca atat de bine am reusit sa ma simt. Erau ani buni de cand nu mai eram asa de fresh.....eram in stare sa invat sa ma concentrez....dormeam si eu mai putin...adica normal...nu de la 12 -14 ore in sus pe zii.

 

M-am lasat de ceva ce mi-a facut mult rau (psihic), dar apoi, vazand ca o dau in depresii si mai rau, am inceput sa iau niste medicamente despre care am crezut ca o sa ma ajute sa trec mai usor peste-si asa a si fost, doar ca stiam despre dependenta fizica pe care o dau, insa am ignorat-o. Am fost fericita ca am gasit ceva care sa nu ma faca chiar leguma-cum ma facea cealalta chestie de care sunt bucuroasa ca am scapat-dar ma ajutau sa trec peste starea proasta, de fapt de asta am si nevoie. Am avut sevraj, acum vreo 10 zile, nu m-am izolat dar pur si simplu am stat in pat, adevarul este ca mi-era si greu sa ma ridic. Si pana la urma am reusit. Problema mea este insa ca nu stiu cat timp o sa pot sta clean, mi-e teama ca problemele pe care le am nu ma vor lasa in pace definitiv si pot recidiva, cum de altfel s-a intamplat mereu. De fapt, nu sevrajul e cel mai rau, ci recaderile-te fac sa o iei de la capat si uite-asa se duce dracului toata munca. Eu iti multumesc pentru incurajari, este foarte important pentru mine. Cred ca ar trebui sa invat sa iau totul mai usor, sa lucrez la psihic...am nevoie de calm, mult calm in jurul meu(si nu am de unde sa-l scot) si, exact cum ai spus tu, self love. Astea imi lipsesc. Cand ai tulburare afectiva bipolara e foarte greu, mai ales cand vezi ca ai tai efectiv nu fac nimic ca sa te protejeze. Dar am sa ma chinui, am sa ma straduiesc sa nu recad, cum ai spus tu: sa ma gandesc la zilele frumoase care vor urma, ma voi simti un om nou (stiu senzatia, am mai avut-o doar). Thank you again.

Dar acele decaderi care apar,sunt ca tu le dai voie. In moemntul in care simti ca apar din nou incearca sa faci ceva bun pentru tine.Tocmai ca cunosti ce este si cum este depresia poti lupta cu ea. daca reusesti sa nu mai ai acele recaderi vei reusii sa scapi si de medicamente.Si iarasi stiu cum este am avut si eu 2 recaderi anul trecut foarte urate,si la una din ele am fost nevoita sa ma internez,chiar de ziua mea s-a intamplat...dar eram prea varza si nu ma faceam fata.dar si dupa ultima internare mi-am zis ca nu voi mai permite niciodata sa mai trebuiasca sa trec prin asa ceva,si ca voi face tot ce tine de mine posibil sa pot reusii. Sportul,miscarea.iesirea cu prietenii ajuta foarte mult.Apoi sa faci ceva ce iti place enorm de mult iarasi ajuta....si te mai ajuta sa capeti si incredere in fortele tale. Si in timp iti va creste si stima de sine,si crescand aceasta stima atunci o depresie mai greu se va instala din nou. Poti lupta cu astfel de stari dar e nevoie de multa munca rabdare si da ai nevoie de iubirea celor din jur sa te sustina si sa te ajute. Hai ca stiu ca poti.....trebuie sa ai rabdare si atunci cand se intampla sa ai vreun esec,sa nu vezi acel esec ca pe o tragedie ci ca pe ceva din care ai invatat ceva...o experienta care te va ajuta pe viitor.Si pana la urma si depresia e o experienta din care ai ceva de invatat. Si depresia are o parte buna,majoritatea persoanelor ce trec prin depresii ajung sa se cunoasca mai bine,sunt mai atenti la nevoile celorlati...te face in general sa fii o persoana mai buna.

[Un Om 3]

Deocamdata nu sunt pregatit sa renunt la ele fiindca nu am nici o motivatie sau stimul suficient de puternic care sa ma faca sa renunt la ele.Am si incercat sa renunt la ele tocmai atunci cand aveam nevoie mai mare de ele si asta a facut situatia si mai dificila.

Dupa aproape doua luni de sevraj oribil am inceput sa iau iarasi des si ma simt bine.In sfarsit am putut sa ma plimb , sa intru prin magazine , etc.

[The Bitch 15151]

Deocamdata nu sunt pregatit sa renunt la ele fiindca nu am nici o motivatie sau stimul suficient de puternic care sa ma faca sa renunt la ele.Am si incercat sa renunt la ele tocmai atunci cand aveam nevoie mai mare de ele si asta a facut situatia si mai dificila.

Dupa aproape doua luni de sevraj oribil am inceput sa iau iarasi des si ma simt bine.In sfarsit am putut sa ma plimb , sa intru prin magazine , etc.

 

Daca sanatatea ta nu este un motiv suficient de puternic,atunci nu cred ca exista vreunul inafara poate de overdose si coma.

Cu timpul vei developa toleranta si la cantitatile pe care le iei acum.Si atunci ce vei face,cand nu-si mai fac efectul cum trebuie si vei fi nevoit sa iei mai multe?

Daca esti dependent de medicamente,"nevoie" mare de ele ai mereu deci nu exista vreun moment anume cand ai nevoie mai putin.Corpul tau iti cere regulamentar dozele. Situatia va fi dificila indiferent cand decizi sa te lasi si drum usor nu este.

Te inteleg cu sevrajul...(al meu a durat 3 luni)...si eu cand luam dozele ma simteam normal si putem sa merg undeva sa fac ceva,dar este un sentiment amagitor care dureaza pana trece efectul.Ce folos sa te amagesti pentru cateva ore de normalitate cand poti sa o ai toata viata daca sacrifici cateva luni de calvar?

 

Iti doresc curaj si mai multa ambitie data viitoare.De succes nici nu mai vorbesc,se intelege de la sine ca asta e telul.

[MissHyde 43100]

Daca sanatatea ta nu este un motiv suficient de puternic,atunci nu cred ca exista vreunul inafara poate de overdose si coma.

 

Eu cred ca nu sevrajul fizic e ala dur, ci starea aia psihica jalnica pe care o ai, "golul" pe care nu mai ai cu ce sa-l umpli...

Asa mi se pare, chestia mai grava nu este sevrajul ala fizic...peste asta trec usor (si cred ca oricine poate ignora un asemenea disconfort daca stie ca asta ii va face mai tarziu bine), nu ma afecteaza prea mult, exista altele mai aiurea de atat. La mine psihic e mai greu, si nu pot fi impacata cu mine insami daca nu imi "alterez" starea! Am rezistat luni intregi fara sa iau ceva, dar in timpul ala eram atat de...low incat o luam razna mai rau! Depresiva sunt inca de inainte de a ma apuca de asa ceva, parca simt ca nu mai sunt om (nu, nu merit statutul asta, de "om"), nu ma mai bucur de realizarile pe care le am, nu ma simt capabila sa ofer afectiune, sa ma bucur de o floare sau sa observ lucrurile frumoase din jurul meu. Cand rad, e un ras "de ochii lumii", mai mult o masca. Sunt obisnuita sa rad si sa zambesc in mod automat. De fapt, nu ma simt in stare sa "functionez" fara tampeniile astea. Inainte sa ma apuc, tot o nemernica depresiva eram, si cum am ajuns asa nu e cazul sa povestesc aici ca nu e asta topicul potrivit. Cre' ca atunci cand o sa mor (si tare mi-e ca nu se va intampla asta prea curand) o sa fiu si eu linistita. Sau nu.

[Un Om 3]

Naeema , banuiesc ca ai avut sprijin exterior si motivatie si de asta ai reusit sa renunti la pastile.Momentan nu am de ce sa ma las de ele ptr ca nu am nici un substitut sau motivatie care sa ma faca sa functionez la parametrii normali.

 

 

 

 

Cu sau fara pastile , ca faci rau sau bine important e sa nu stai pe loc.O singura convingere bine batuta in cuie mi-am format si eu in viata asta si nu din ce-am citit din carti ci pe baza experientelor personale , si anume ca "mai bine ai parte de rau decat nimic".

 

Facand lucruri rele poti ajunge sa inveti lucruri bune , insa daca nu faci nimic cu siguranta te vei alege cu nimic , eventual cu o senzatie de gol , de vid interior , lipsa de sens.

 

Daca tot iei pastile , foloseste-te de efecul lor facand ceva practic.Eu dupa ce bag pastile incerc sa mai schimb situatia in care ma aflu.Socializez mai mult , imi rezolv problemele personale in loc sa le evit , etc. si incep sa ma simt din ce in ce mai bine.

[MissHyde 43100]

 

Asa fac ;).

Problema vine tocmai ca atunci cand le las nu mai sunt in stare sa functionez la maxim, redevin anxioasa si anxietatea e cea care ma "franeaza", ma impiedica de la a face ce mi-am propus. Asta este "golul" de care vorbeam, neputinta, faptul ca, recapatand anxietatea, incepi sa pierzi ce ai castigat bagand pastile. Uite de-asta cred ca nu ma pot lasa si nu vreau sa stau mai mult de 2-3 zile fara. Parca ies din circuit. :P

 

Daca sanatatea ta nu este un motiv suficient de puternic,atunci nu cred ca exista vreunul inafara poate de overdose si coma.

Cu timpul vei developa toleranta si la cantitatile pe care le iei acum.Si atunci ce vei face,cand nu-si mai fac efectul cum trebuie si vei fi nevoit sa iei mai multe?

 

Da, Naeema, dar tu luai acele painkillers STRICT pentru durere (nu cred ca te supradozai ca sa obtii mentally effects), deci tu nu iti propusesei de la inceput "iau astea ca sa ma simt mai bine psihic", tu le luai numai ca sa nu mai simti durerea. Vezi, si aici e o problema, probabil daca luai opiates de la bun inceput doar ca sa iti schimbi starea psihica...iti venea mai greu sa te lasi.

[The Bitch 15151]

Da, Naeema, dar tu luai acele painkillers STRICT pentru durere (nu cred ca te supradozai ca sa obtii mentally effects), deci tu nu iti propusesei de la inceput "iau astea ca sa ma simt mai bine psihic", tu le luai numai ca sa nu mai simti durerea. Vezi, si aici e o problema, probabil daca luai opiates de la bun inceput doar ca sa iti schimbi starea psihica...iti venea mai greu sa te lasi.

Aici s-ar putea sa ai dreptate. Dar sa stii ca la inceputul "calatoriei" mele am fost si eu depresata crunt,unde nu vedeam rostul zilei de maine si am avut multe sedinte la psiholog.Aveam impresia ca mi sa naruit totul pe langa mine,ca nimic nu mai merita nimic,etc. Am luat antidepresante mult timp (nu stiu daca alea cauzeaza dependenta) pe aceiasi perioada cand luam opiatele.Dar uite ca dupa un timp de agonie mentala mi-am revenit,dupa care a trebuit sa fac fata doar celei fizice.

Ca sa nu ajungi in stadiul in care iei pastile pentru a alevia starea psihica iti trebuie o deplina intelegere a faptului ca asta nu este o solutie ci doar o amagire temporara care-ti face rau deghizat in bine.Trebuie sa realizezi ca e musai sa elimini sau sa tratezi cauza starii psihice...nu simptomele.Daca ma doare un dinte ma duc sa aflu de ce si ori il tratez ori il scot....dar nu iau pastile la infinit ca sa diminez durerea.Asa si cu problemele emotionale si psihice.

Si cateodata e important sa ne uitam indelungat in oglinda si sa scrutinam ceea ce vedem si sa ne intrebam cum de ne-am permis sa ajungem in asa hal.Sa ne intrebam daca mai avem vreun dram de self respect si demnitate in noi incat sa ne culegem de pe jos si sa ne punem la punct. Daca nu suntem exigenti cu noi insine,cine sa fie? Asa am facut eu intr-o zi.Ceea ce am vazut uitandu-se inapoi din oglinda ma ingrozit.M-am dus repede si am pus un DVD pe care era un filmulet dintr-o vacanta filmat cu un an urma (la vreamea aia) si m-am uitat la el vreo doua ore dupa care mi-am spus "rusine sa-ti fie....cum erai si cum ai ajuns..." si din ziua aia sa schimbat ceva in mine si am inceput sa ma reconstruiesc.

Editat Iulie 24, 2009 de Naeema

[MissHyde 43100]

 

Da, antidepresive+opioide=no good (se potenteaza reciproc)!!! Si da, dau si alea dependenta

 

Intr-adevar, ai dreptate cu cautatul cauzei. Stiu ca am anumite probleme...psihice, dar o discutie despre ele nu cred ca-si are rostul pe acest topic, ca nu suntem la "Psihologie"...Stii, am fost la psihiatru, am fost si internata la psihiatrie de cateva ori si tot pastile mi se dau (dar nici nu puteau sa ma calmeze altfel). Ca mi se dau altfel de pastile, nu de care iau eu, asta e altceva, dar nu se deosebeste mult ceea ce fac eu de ceea ce imi dau ei. Cand am ajuns prima oara la spital, mi s-a dat doza dubla pentru ca nu ma mai linisteam. Mi s-au prescris si mie antidepresive, mie mi se par de cacao, mai bune mi se par anxioliticele. Adica cel putin la mine au avut efecte mai evidente.

[The Bitch 15151]

Mi s-au prescris si mie antidepresive, mie mi se par de cacao, mai bune mi se par anxioliticele. Adica cel putin la mine au avut efecte mai evidente.

Stii care e chestia cu anti-depresivele? Multi au impresia ca este simplu ca buna ziua....mergi la medic,te rasuceste,te testeaza,te intreaba,completezi formulare,etc....primesti diagnoza si pastilele adecvate si cu asta basta...vei da rezultate.Total gresit.Asta am crezut si eu...pana mi sa explicat ca cu anti-depresivele nu sta chiar asa negru pe alb treaba.Ceea ce fac doctorii este sa-ti prescrie un anumit tip de medicament pe care tu va trebui sa-l iei cel putin 3 saptamani pana vei (daca vei) observa vreo schimbare.Vorbesc aici de anti-depresante care isi fac efectul doar dupa ce s-au integrat in organism o perioada,nu de calmante care te fac zonk imediat.

Asa...mai departe....dupa ce iei pastilele o perioada si mergi la sedinte se va vedea daca "te agreezi" cu ele.In multe cazuri nu.Prin asta am trecut eu.Luam pastilele si degeaba,tot depresata eram.Am fost inapoi la doctor si mi-a prescris alt tip sa le incerc.Si tot asa trial and error... pana sa gasit tipul de antidepresate care intradevar si-au "facut datoria".Mi sa spus ca acest lucru e normal pentru anumite tipuri de depresie precum cea cronica sau PTS (post traumatic stress).Pentru manic sau bi-polar se stie din prima ce medicamente functioneaza.Acele tipuri de depresie sunt mai clear cut/bine definite.

Deci poate ce luai tu nu erau cele adecvate.Nu zic ca erau total gresite dar poate nu pentru tine individual.

Eu vb din experienta personala si din ce m-au "scolit" medicii dea lungul a 3 ani de zile.Sper sa-ti fie de ceva folos infiormatiile astea.

Editat Iulie 25, 2009 de Naeema

[MissHyde 43100]

Stii care e chestia cu anti-depresivele? Multi au impresia ca este simplu ca buna ziua....mergi la medic,te rasuceste,te testeaza,te intreaba,completezi formulare,etc....primesti diagnoza si pastilele adecvate si cu asta basta...vei da rezultate.Total gresit.Asta am crezut si eu...pana mi sa explicat ca cu anti-depresivele nu sta chiar asa negru pe alb treaba.Ceea ce fac doctorii este sa-ti prescrie un anumit tip de medicament pe care tu va trebui sa-l iei cel putin 3 saptamani pana vei (daca vei) observa vreo schimbare.Vorbesc aici de anti-depresante care isi fac efectul doar dupa ce s-au integrat in organism o perioada,nu de calmante care te fac zonk imediat.

Asa...mai departe....dupa ce iei pastilele o perioada si mergi la sedinte se va vedea daca "te agreezi" cu ele.In multe cazuri nu.Prin asta am trecut eu.Luam pastilele si degeaba,tot depresata eram.Am fost inapoi la doctor si mi-a prescris alt tip sa le incerc.Si tot asa trial and error... pana sa gasit tipul de antidepresate care intradevar si-au "facut datoria".Mi sa spus ca acest lucru e normal pentru anumite tipuri de depresie precum cea cronica sau PTS (post traumatic stress).Pentru manic sau bi-polar se stie din prima ce medicamente functioneaza.Acele tipuri de depresie sunt mai clear cut/bine definite.

Deci poate ce luai tu nu erau cele adecvate.Nu zic ca erau total gresite dar poate nu pentru tine individual.

Eu vb din experienta personala si din ce m-au "scolit" medicii dea lungul a 3 ani de zile.Sper sa-ti fie de ceva folos infiormatiile astea.

 

Se prea poate. Multumesc. Mie mi s-a dat sertralina (Zoloft) si...nimic-nimic! Rezultate bune am obtinut cu Zolpidem si Xanax (pe care, evident, le-am abuzat din plin). Eu cand simt ca se duc efectele, mai iau, desi stiu ca nu e bine. Dar daca incep sa ma simt rau? Ce sa fac, sa rabd pana vine ora sa iau urmatoarea doza? Sorry, nu pot!

 

Eu sunt bipolara, mai am si ADHD si bulimie. Amfetaminele mi-au fost prescrise pentru ADHD, dar nici pe astea nu ma pot abtine sa nu le abuzez (apoi, evident, am nevoie de benzos, ca sa pot dormi). In afara de asta, combin anxiolitice cu opiates si am observat ca asta e "reteta" perfecta pentru a combate anxietatea (in cazul meu). As putea sa spun ca m-am fixat pe aceasta combinatie, nu ma simt leguma, ma comport normal, dar m-am obisnuit in draci cu aceasta euforie. Mereu mi-am controlat fiecare gest, mereu mi-a fost frica de greseli. Iar cand sunt pe astea...toata anxietatea mea e aruncata la cos...