Sari la conținut
Forum Roportal
Angeliser

Franturi de simtire pe fila timpului

Postări Recomandate

Albastre vise

 

Alearga albastrele vise...

Se-aduna, se sparg,

se 'mpreuna.

Suspina cu noaptea ce cade-

izvor de iubiri si de roade.

Scanteie in zorii ce'mpaca

a negurii umbra_si parca,

in ele aduna o lume:

fantasme, glasuri si nume.

Ne spala de-al vietii pacat

in lacrimi de dor de iubire.

Un freamat de suflet,

de viata intoarsa in sine-

ma cheama din nou in pacat...

Caci ce-a trecut_

va fi uitat...

~Albastrele noastre fiinte~

 

 

Copilul norilor si-al apei

 

Copil al norilor si-al apei-

lumina e al sau pocal;

din el isi soarbe existenta

sub raza lumii de cristal.

 

Faptura a cerului-

din seva pamantului

s-a 'ntrupat si a venit

pe pamantul ratacit.

 

Sub aripa tacerii

se tese vraja marii;

din strunele-i crescande

curg diamante surde...

 

Viseaza-n intuneric

la cantecu-i himeric;

o cheama-n lumea sa,

caci marea este-n ea.

 

In inocenta-i vie

spera sa reinvie~

sa-i creasca aripi ude

pe gandurile-i nude.

 

 

Regina noptii

 

Cand primul strop s'aprinde-n

cer_ca palpait de lampa-

se lumineaza ai ei ochi

de-o asteptare stearpa.

 

In ochiul lui rapus de dor

se scald'al marii zbucium,

dar gandu'i nu-i sovaitor-

spre ea mereu il duce.

 

Deasupra capetelor dulci

ce-si sorb suflarea lina,

vegheaza trist, cu stinsu'i

ochi-a noptilor regina...

 

Asupra marii de agat

si-ar revarsa caldura,

dar focu'i unul inghetat

ce-i arde vesnic ura.

 

Mereu urand, iubind mereu-

EA cerne stropi de roua,

invaluind in sfant mister

a'ntunecarii ziua.

 

Le tese pasii argintati

din flama-i tremuranda,

caci EA e una-ei sunt doi,

iar inima-i planganda.

 

Cum pentru el s-ar cobori-

s-ar stinge'n marea lina,

dar numai ea e pentru el-

a noptilor regina!

 

(foto 2 by Mikael - Regina Noptii)

Editat de Angeliser

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Stiati ca si ingerii plang?

 

Din nori plang ingerii cu sunete-ascutite

de pasare ucisa in zborul mult prea 'ntins;

prea 'nalt-a fost chemarea, aripile-au fost mute,

nu au tradat cutitul ce pana le-a atins.

 

Zambesc acum, se-nclina in fata unei inimi-

ce chinul lor de aburi o clipa l-a zarit...

Dar sferele de gheata, nascute-n profunzimi

nu pot sa stinga focul adancului ranit.

 

Inselatoare, luna le scapara privirea...

Tot ea le este leagan si soclu interzis.

De plumb e trandafirul ce-arata amintirea,

pe sufletul de perla apasa viu-inchis.

 

Amorfa e secunda numita fericire...

Iar trupul gol cuprinde fapturi sclipind a ger.

Nu-i vina lor ca hrana au rupt din nemurire!...

Dar oamenii sunt lacomi de suflete din cer.

Editat de Angeliser

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Supradoza

 

Inca-ti mai simt albastrul nins in vene

prin energii latente si refrene;

dar gustului nu ma dedau uitata,

caci e venin licoarea de-altadata.

 

Pierdut pe undeva prin negre colturi-

tu ii achiti pe toti cu albe glonturi,

incerci cu vin sa-ndupleci zeul sortii

sa te scuteasca el de gustul mortii.

 

Ratacitoare prin noian de ganduri-

iti sorb cuvinte-aprinse randuri, randuri,

ma-nchid in mine sau m-arunc in soare...

Aceeasi eu - cea plina de candoare.

 

Inca mai plange-albastrul stins din vene

si-n minti se unduiesc in lungi refrene

chemari la care ma dadeam uitata,

dar ai ucis copila de-altadata.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Tristeti de toamna

 

Inghit in sec aerul - nod...

se-adapa-n mine-un asfintit

si in sfortari de cerb ranit

imi tremura cuvantul - rod.

 

Ma dor genunchii scrijeliti

prin tufanici si liliac,

cu ploaie setea mi-o impac

si-mi numar pasii obositi...

 

Parfum de ceata si de ger

aduce toamna cu-anii sai;

in calme, umede vapai

se mistuiesc tristeti - mai sper!

 

Ma-neaca parerile - spin

oarba e luna si sluta...

inima-nfranta de ciuta

mi-o pun la picioare - destin.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Valea Tacerii

 

Imi fosnesc anii, cazand de-a lungul aleilor reci

si nu mai stiu sa te mai chem iubire...

A amutit tacerea, satula de cuvinte seci,

pe chipuri - umbre lungi de fericire.

 

Iar ochii acestia, ce mult au oglindit apusul

se scalda-n flori de nufar speriate...

poate de timpul neinduplecat ce-nvarte fusul

unor trairi usor exacerbate.

 

"Lumini la o fereastra-ndepartata", sopteste-un gand

si-n mine speranta tasneste acut;

dar vantul, vesnic atent inabuse glasul crescand...

In Valea Tacerii nimic nu e mut.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Albastre vise

 

Alearga albastrele vise...

Se-aduna, se sparg,

se 'mpreuna.

Suspina cu noaptea ce cade-

izvor de iubiri si de roade.

Scanteie in zorii ce'mpaca

a negurii umbra_si parca,

in ele aduna o lume:

fantasme, glasuri si nume.

Ne spala de-al vietii pacat

in lacrimi de dor de iubire.

Un freamat de suflet,

de viata intoarsa in sine-

ma cheama din nou in pacat...

Caci ce-a trecut_

va fi uitat...

~Albastrele noastre fiinte~

 

..................... :crazy:

Editat de laurent-III-rd

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Tradare

 

Din vise risipite,

te-am adunat prin vanturi...

Durerile-ti mocnite

le-am preschimbat in canturi.

 

Mi-ai pus in palme viata,

ti-am daruit visare.

Cu lacrimi reci de gheata

ai asternut uitare...

 

Mi-ai fost lumina-n noapte,

ti-am fost albie lina;

eu tremurul de soapte

ti-am ascultat senina.

 

Tu, inima nebuna,

ce ma inseli mereu!

De ce iubesti in taina

pe cel ce nu-l vreau eu?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Inca un inger mort

 

Acolo unde zapezile curg calde

si moi in idei nascocite din abis,

plutea iubirea pe buzele-i plapande-

a rasarit un gand, a renascut un vis.

 

Acolo unde lumina lui se stinge

sub raza unui soare-n negura ucis,

regina noptii ii cerne flori de sange-

a mai apus un gand, a mai murit un vis.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Simbioza

 

Tunele de lumina croiesc drum

Emotiilor prin albastru scrum,

 

Simfonice petale ard greoi

Iubirea- simbioz-a celor doi...

Melancolie de fugar artist

Traiesti in mine, imi respiri, exist!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Senzatii...post ganduri

 

Nu stiu de unde izvoraste

sau prin ce grai ii curge cantul,

se zbate-n mine, ameteste

si cauta desprins pamantul.

 

M-arunca-n valuri de uimire,

apoi strivindu-ma-n tristeti...

Salbatica ademenire

tremuratoare-n ochii beti...

 

de fagure topit in ganduri

si gand topit in doua vieti.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×