Cu totii stim ca se aproprie Craciunul,o sarbatoare ce se petrece in familie cand esti copil cu parintii iar cand ajungi pe la o varsta mai inaintata cu persoana iubita sau cu prietenii apropiat si se fac schimb de cadouri si totul e frumos si bine.Acum la nivel practic marea majoritate a persoanelor trecute de 20 de ani daca sunt singure si nu au nici prieteni craciunul e un chin si nu aduce deloc bucurie.Acum eu am o intrebare: nu sunt noi oare prea dependenti de zicalele "asa se face" si "asa ar trebui sa fie" ? Spun asta deoarece daca esti o persoana si nu ai alaturi jumatatea de sex opus nu inseamna ca nu poti sarbatori craciunul si sentimentul ala de izolare ce apare (nu am nevoie de nimeni) e chiar prost fondat.Adica stai singur cateva luni si nu te deranjeaza si tocmai de craciun iti dai seama "ce greseala imensa ai facut". DE CE ?
Imi spunea un amic acum cateva luni "poate iti gasesti si tu pe cineva pana la craciun sa te vad si pe tine fericit" e rahat imi poate spune cineva mie de ce fericirea noastra trebuie sa fie determinata de o persoana de sex opus langa noi ?
Nu spun ca chestiunea asta e batuta in cuie si astept argumente.
De ce "trebuie" sa petrecem craciunul cu cineva?
