Depresia - cauze, experiente

[radu84 0]

fericitii astia .... cu textele lor ... da, da :suicide:

 

pai si ce s-o intrebe? daca nu vrea sa ii dam ceva sfaturi de cum sa-si ia zilele sau ce? pai normal ca trebuie sa se stie mai mult decat ca are 22 de ani si simte ca nu are nici un scop in viata, altfel ce sfaturi sa dea?

 

mai onnuka, si eu si tu si multi altii sunt in aceeasi situatie...nu stiu daca e depresie sau mai mult o dezorientare. decat sa intrebi lumea pe forum, care o sa-si dea cu parerea mai mult sau mai putin in cunostiinta de cauza, de ce nu incerci sa mergi la un psiholog? intereseaza-te ca precis sunt si oameni priceputi in orasul tau, de asemenea daca esti credincioasa poti merge la un preot, insa daca se poate cauta unul cu care sa vorbesti, nu unu care sa-ti dea inainte cu diavoli si posturi

 

toate cele bune si tine-ne la curent

[Elfy 0]

Cu toate ca e posibil ca unele dintre sfaturile primite pe acest forum sa te ajute pentru o scurta perioada de timp, ele nu te vor scoate cu adevarat din depresie. Cel mai indicat e sa te duci la un specialist pentru a identifica problemele cu care te confrunti si pentru a putea gasi cai de rezolvare. Te vei lupta cu tine insati, cu proprii "demoni", nu psihoterapeutul e cel care te va vindeca. Un prim pas important a fost facut: ai recunoscut ca te confrunti cu anumite stari. Ramane doar sa gasesti modalitatile de rezolvare. Mult succes!

[onukka 0]

Cu toate ca e posibil ca unele dintre sfaturile primite pe acest forum sa te ajute pentru o scurta perioada de timp, ele nu te vor scoate cu adevarat din depresie. Cel mai indicat e sa te duci la un specialist pentru a identifica problemele cu care te confrunti si pentru a putea gasi cai de rezolvare. Te vei lupta cu tine insati, cu proprii "demoni", nu psihoterapeutul e cel care te va vindeca. Un prim pas important a fost facut: ai recunoscut ca te confrunti cu anumite stari. Ramane doar sa gasesti modalitatile de rezolvare. Mult succes!

mersi mult de sfaturi draga..ns ce sex ai dar esti de treaba...eu sunt intr-o stare aiura de tot dar poate scap..dar nu stiu la psiholog sau psihiatru ce iti poate face..

[Ma'at 0]

mersi mult de sfaturi draga..ns ce sex ai dar esti de treaba...eu sunt intr-o stare aiura de tot dar poate scap..dar nu stiu la psiholog sau psihiatru ce iti poate face..

 

Eu cred ca te paote ajuta sa treci peste acest moment!Conteaza indruamrea unui specialist! :)

[onukka 0]

Waw esti asa de tanara?

Cu ce te ocupi?

Iti face placere ceea ce faci?

Z-ne mai multe si poate te putem ajuta, doar d'asta suntem pe aici!

Numai bine

eu am terminat colegiul de tehnica dentara anu trec si sunt o incepatoare in meseria asta dar sincera sa fiu mi se pare f stresanta si toata ziua stai la lucru...sii lucri..nu ca in alte messerii,si asa cred ca o sa ma imbolnavesc..is intro depresie groaznica,ns ce sa mai fac am si acas probleme,nu am prieteni.. :)

[Angie 40]

Am o poveste de spus, povestea mea. N-am s-o relatez acum pe toata, din lipsa de timp. Dar am sa mai revin...

Totul a inceput in septembrie 2006, odata cu venirea toamnei. Trebuie sa stiti despre mine ca iubesc la nebunie primavara si vara......si viata. Venirea toamnei ma intristeaza de obicei in fiecare an, am nevoie de o perioada de acomodare cu schimbarea de anotimp. De obicei, dupa aprox. 2 saptamani i-mi revin.

Toamna anului trecut a fost insa total diferita. Prietenul meu (cu care suntem impreuna de vreo 5 ani) s-a angajat la o firma de taxi. Programul lui nu ne permitea sa ne vedem prea mult, lucra cate 12-13 ore pe zi, cu o zi libera la 2 saptamani. GROAZNIC!!! :D Eram obisnuiti sa petrecem mult timp impreuna....

Ne vedeam zilnic, dar pt. putin timp, plus ca el era mai tot timpul obosit si adormea dupa 10-15 min. dupa ce venea acasa. Ma simteam pierduta in timp si spatiu....

S-a mai adaugat si faptul ca eu nu am lucrat din septembrie pana pe la sfarsitul lunii octombrie........

Plus boala tatalui meu..........grav bolnav cu rinichii (cateva luni de spitalizare...la inceput medicii nu au stiut daca il vor putea salva). Slava lui Dumnezeu tata e bine acum :flirt:

Si asa au inceput sa creasca cei doi MONSTRII: depresia si anxietatea.

Stiam foarte bine simptomele depresiei, am mai trecut prin ea in urma cu 10 ani (uitasem sa va spun: eu am 29 de ani, in iulie implinesc 30). Atunci am suferit vreo 6-7 luni, ulterior mi-am dat seama de faptul ca suferinta prin care am trecut eu are de fapt un nume, pe deasupra este si o boala. Asta dupa o tentativa de suicid (mai mult un semnal de alarma...luasem Extraveral, 20 pastile).

In fine, mi-am spus ca sunt puternica, nu mai vreau sa se repete scenariul de acu' 10 ani.....ca doar stiu cu ce am de-a face, de data asta am sa ma duc la medic. Am fost la medicul de familie, mi-a prescris un tratament anxiolitic, la care dupa 2 sapt. s-a mai adaugat si un antidepresiv. Asta pana la saptamana a 6-a de tratament, cand mi-am reluat lucrul si a inceput si anul universitar (sunt si studenta) Nu ma puteam concentra la lucru (sunt magazionera), la scoala sa nu mai zic, asa ca am luat hotararea de intrerupere a tratamentului (dupa sfatul medicului, bineanteles). Starea de confuzie, lentoarea mentala, oboseala, nu au trecut. La inceput am crezut ca medicamentele au un efect secundar mult timp dupa intreruperea lor. Am inceput sa iau tot felul de vitamine, minerale, medicamente care stimuleaza capacitatea de concentrare si memoria....nici un rezultat.

Simteam ca sunt la capatul puterilor, nu aveam chef sa fac nimic, doar sa stau in pat si sa plang. Nu puteam dormi, manca, gandi...nimic. Aveam in mine o frica permanenta. Imi doream sa mor..... mi-am pastrat frumos pastilele de Alprazolam din ultima cutie prescrisa de medic (cele pe care nu le mai luasem), plus am inceput sa ma plimb pe la toate farmaciile din oras cu reteta mea de 10 tablete Tritico (deoarece pt o jum cutie nu imi retineau reteta) si sa cumpar din fiecare cate 10. Nu vroiam sa ma sinucid neaparat, doar vroiam sa am o poarta de scapare.....in caz ca nu mai rezist.

Parintilor mei, surorilor mele (2), prietenului meu(adica cei mai impotanti oameni din viata mea), le-am spus ca sufar de depresie cu anxietate si am nevoie de mult ajutor din partea lor, dar in primul rand de intelegere si multa dragoste..... ceea ce am si primit..... i-am facut sa inteleaga faptul ca sufar de o boala de care vreau sa ma vindec, dar nu pot. M-au ajutat enorm de mult....

Boala am invins-o foarte greu.....abia prin luna martie am inceput sa ma fac mai bine....dar incet.

Acum sunt vesela, plina de energie, fericita si cu mult soare in inima si in suflet. M-a ajutat si venirea primaverii, cred. Si multa vointa, multa dragoste din partea familiei....

Am ajuns la concluzia ca am o personalitate cu tendinte spre episoade depresive, din fericire rare. Sper ca de data asta sa treaca mai mult de 10 ani pana la un nou episod depresiv..........sau cine stie.....dar am sa ma lupt din nou.

Si uite ca am spus toata povestea suferintei mele....asa, in linii mari.........nu am sa pot niciodata sa desriu in cuvinte suferinta prin care am trecut. Cred ca doar cei ce au simtit la fel pot sa inteleaga cu adevarat.........ei inteleg si ceea ce se afla printre randuri.

[Cleric Prest 41]

Angie.Z :"Ma simteam pierduta in timp si spatiu...."

 

Te simteai asa fiindca tu nu iti iubesti prietenul neconditionat. Si nici el pe tine. Confunzi dependenta afectiva cu dragostea.

Ai facut o proiectie a imaginii tatalui tau asupra prietenului tau. Iar dragostea tatalui tau, evident, nu a fost una sincera si neconditionata. Cazurile de dragoste neconditionata a parintilor pentru copiii lor sunt rarisime, de aceea e nevoie de "terapie pentru intarcarea puiului care e adult dar a ramas copil in plan afectiv".

 

Oricine a fost iubit neconditionat de parinti, stie sa iubeasca la fel, si nu face depresie de singuratate, nici nu dezvolta tulburari compulsive pentru a compensa frustrarile acumulate in subconstient (abuz de tv, calculator, alcool, droguri, si apoi sinucidere).

 

 

Cum depistam impostorii (oamenii cu sentimente false, care joaca teatru) de langa noi

 

Actualmente te amagesti singura, esti stabilizata pe moment pana prietenul tau se va satura sa iti arate o dragoste nefireasca si totala pe care tu i-o vei cere din ce in ce mai des si mai insistent.

 

Invata mai intai sa iubesti neconditionat, fi sincera cu tine, intreaba-ti constiinta, oare sunt intradevar indragostita de prietenul meu si el de mine? sau stam impreuna fiecare doar pentru a nu fi singuri, pentru a avea cu cine sa ne satisfacem nevoile primare, si ca sa primim dragostea aia care n-am primit-o de la parintele de sex opus cand eram mici.

 

Mai intai invata tu sa iubesti neconditionat si sa nu accepti relatii de compromis, doar pentru un confort sentimental iluzoriu (dependenta afectiva, confort sexual).

 

Toate relatiile in care nu exista un sentiment REAL si reciproc de la bun inceput, vor sfarsi groaznic, uitati-va la stirile de la ora cinci, si ve-ti intelege de ce s-a ajuns acolo.

 

E vorba de familii unde oamenii au acceptat sa ramana impreuna desi nu s-au iubit de la bun inceput. Au acceptat sa ramana impreuna din diverse motive:

1. ca s-a intamplat sa apara un copil

2. ca nu suporta singuratatea (n-au fost intarcati de parinti, educatie proasta din familie, lipsa de sentiment)

3. se tem ca nu mai gasesc alt partener cu care sa-si satisfaca nevoile sexuale ( asta e la barbati in special teama asta, la barbatii care au avut o relatie nefireasca cu mama lor, o dragoste posesiva, sau o absenta totala a dragostei materne)

 

cine vrea sa inteleaga bine ce zic, sa citeasca postarile urmatoare

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29360.html

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29398.html

 

nu va mai mintiti pe voi insiva pentru beneficii marunte, fiti sinceri cu voi insi-va si atunci nu veti mai dori sa mintiti pe altii si veti recunoaste pe cei care doresc sa va minta (manipuleze) pentru a profita de voi pentru beneficii de genul ("ma tem sa fiu singur, ma tem ca nu o sa mai am cu cine ma culca, ma tem ca n-are cine ma ajuta cand raman fara servici etc).

 

Nevroza apare atunci cand actionezi contrar cu ceea ce simti, te minti pe tine, iti calci in picioare propriile sentimente.

 

Depresia, psihoza, apar atunci cand nu avem grija ca toate cele 4 coordonate ale vietii npastre sa fie permanent satisfacute:

1. activitatea, conforma cu abilitatile noastre

2. relatia, bazata pe dragoste sincera, neconditionata de nimic

3. viata sociala, sa ne facem prieteni, fara interese ascunse

4. viata personala, sa avem hobby-uri

 

In momentul cand imprejurarile ne obliga temporar sa fim lipsiti de una diin coordonate, compensam cu celelalte trei.

Cand toate cele 4 coordonate sunt anulate, nu le mai avem (aveti grija, ca asta urmaresc agresorii de langa voi, ca sa va poata poseda apoi) incepe depresia, apoi dupa zece, douazeci, 30 zeci de ani, poate apare disocierea personalitatii (psihoza).

 

In OCCIDENT, psihoterapeutul recomanda divortul IMEDIAT al sotiei de sotul care nu are sentiment real fata de ea, care e un agresor. Psihoterapeutul stie cum sa depisteze daca sotul e un impostor, si i-l va demasca in mod sigur, el va arata si mamei agresate, metode de a depista impostura agresorului care foloseste metoda de a mitui victima periodic pentru a o mentine in apropierea sa.

Daca mama nu divorteaza de sotul abuzator, copilul, copiii sai vor ramane cu sechele greu de sters, vor ramane cu un script oribil, si ala numai un psihoterapeut deosebit de abil il poate sterge.

Divortul se impune cu atat mai mult daca mama nu are o dragoste sincera fata de sotul agresor, ci se e dependenta afectiv fata de el.

 

Dupa o varsta, sotia nevrotica nu mai recunoaste adevarul de minciuna, considera o datorie morala sa ramana langa sot, pentru a avea copilul tata. NIMIC MAI FALS. Copilul nu are din start tata, are un INSAMANTATOR si atat, care si-a curatat teava in victima sa (sotia victima) pentru a-si satisface niste nevoi fiziologice.

Editat Mai 6, 2007 de iosafat

[Cleric Prest 41]

Sa nu confundam ajutorul care il primim de la agresor din mustrari de constiinta (mita de impacare), el ne va agresa imediat ce simte ca cedam si ne reluam rolul de victima. Iti garantez sigur ca ai in preajma ta o persoana care abuzeaza emotional de tine. Ce e trist, e ca fara terapie, vei continua sa te abuzeti tu singura in acelasi mod (chiar daca nu mai ai contact cu agresorul), se numeste preluare de script, care e localizat in subconstient, si tu habar nu ai ce faci tu cu tine.

 

Exemplu de preluare de script

 

O sotie victima a trait 30 de ani langa un sot care i-a luat luna de luna salarul motivand:

"trebuie sa economisim pentru masina", apoi masina o conduce el, ea niciodata

Timp de 10 ani cat cei doi strang bani pentru masina, sotia cere bani de paine la sot, cere bani de cafea de la sot, de tampax daca vreti, ajunge o zdreanta, dar ea nu stie, ca e motivata "vom avea masina, bun comun"

 

Dupca masina, urmeaza alt obiectiv:

strangem bani pentru casa, si casa va fi pe numele lui, al sotului.

Orice cheltuire de bani, oricat de marunta face sotia pentru sufletul ei, sotul va spune, de ce risipesti banii? Avem un obiectiv.

 

In final, dupa 30 de ani de exploatare, sotia pleaca, fuge in lume, dar oricand va dori sa-si cumpere ceva pentru ea se va simti vinovata de RISIPIREA BANILOR

 

SCRIPT in psihologie e un cuvant elegant pentru ceea ce religiile numesc DEMON.

Daca femeia asta are un copil, la fel va face cu copilul ei fara sa-si dea seama de ce, fiindca scriptul lucreaza din subconstientul ei.

 

Psihoterapia tocmai asta face, anuleaza scriptul, e o EXORCIZARE.

Si se face eficient prin ANALIZA TRANZACTIONALA.

 

Cautati un specialist in asa ceva. Nu mergeti la psihiatru, ve-ti deveni un pacient cronic, si in cele din urma, vine SINUCIDEREA.

Editat Mai 6, 2007 de iosafat

[elandi 4]

SCRIPT in psihologie e un cuvant elegant pentru ceea ce religiile numesc DEMON.

"Script" aduce a calculator, care ruleaza codul fara sa fie "constient" de ce ruleaza.

[Cleric Prest 41]

"Script" aduce a calculator, care ruleaza codul fara sa fie "constient" de ce ruleaza.

 

Exact, ai intuit bine! Oamenii care agreseaza fara motiv, sau cu motiv, o fac din cauza ca au fost agresati si ei la randul lor. Si ei agreseaza exact in modul in care au fost agresati.

 

auzim la sat fraze de genul "doamne, oare ce veni pe noi?, "ne merge rau din toate p.de vedere" sau "familie insatanita" "o sa ajungem sa plecam toti pe pustie" etc etc. de fapt nu pleaca nimeni, isi vor da toti la cap cu toporu si ultimu ramas stinge lumina si trage usa dupa el (se sinucide).

Editat Mai 6, 2007 de iosafat