Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Am incercat si varianta cu viata activa. Functioneaza, dar doar la suprafata. Adica fiind ocupat, nu mai am timp sa ma gandesc si la problemele pe care le am. Iar daca imi ocup timpul si cu lucruri placute, chiar ma simt bine. Dar cand ma pun noaptea in pat, iar revin gandurile, care din fericire nu razbat prea mult deoarece creierul e ocupat cu ce am facut in decursul zilei. Si ma gandesc acum. Oare nu cumva oamenii se simt bine tocmai pentru ca au mereu ceva de facut ? Oare daca iei un om normal si il izolezi de mediul social in care isi duce existenta, ce se intampla ? O rezista mult inainte sa intre in depresie ?

 

Oricum, e ciudata starea asta sa faci mereu ceva. Simt ca ma pierd pe mine insumi. Uit de mine, sunt parte din lucrul pe care il fac, iar daca socializez sunt parte din acel sistem de socializare. Parca nu mai sunt o individualitate, ci doar o piesa dintr-un mecanism.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Da, eu te inteleg, trebuie sa fii vazut de un specialist, sau incearca sa mergi la un medic naturist pentru un tratament usor, fara alte implicatii. Rezultatele pot fi foarte bune. Fa si o echilibrare energetica pentru ca ai mare nevoie. Iti recomand cu cea mai mare incredere: edit

Editat de Aseneth
sters nr de telefon

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Oare daca iei un om normal si il izolezi de mediul social in care isi duce existenta, ce se intampla ? O rezista mult inainte sa intre in depresie ?

 

Oricum, e ciudata starea asta sa faci mereu ceva. Simt ca ma pierd pe mine insumi. Uit de mine, sunt parte din lucrul pe care il fac, iar daca socializez sunt parte din acel sistem de socializare. Parca nu mai sunt o individualitate, ci doar o piesa dintr-un mecanism.

Din cate vad eu, la tine e putin cronicizata angoasa asta. Da, omul trebuie sa se simta util ca sa se simta bine, intr-o societate in care contezi doar daca 'muncesti' pentru binele convietuirii in ea. Asa ni se implementeaza de mici. Trebuie ca sa iti 'castigi' painea pentru a iti permite independenta si pentru a supravietui. Or omul simte nevoia acerba de independenta.

 

Animalele in jungla nu simt nevoia sa 'munceasca'. Ele doar sunt obligate sa munceasca pentru a supravietui. Dar asta deja e alta poveste.

 

Ideea e ca sa nu te astepti la schimbari majore, intr-un timp scurt. Chiar daca starile euforice vin cu intensitate, pana nu vindeci in timp angoasa, rezultate pe termen lung nu ai sa vezi. E utopic.

De aceea, in cazurile de angoasa cronicizata, se recomanda terapiile.

Editat de stupid_me

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Buna! Am o mare problema cu verisoara mea. de cateva luni nu mai este ea. Foarte trista, nu vrea sa faca nimic, nu mai merge la facultate, nu mai mananca si e foarte irascibila. Am citit pe EDIT simptomele depresiei si pare ca le are aproape pe toate. i-am propus sa mergem la medic, dar refuza. Cum sa o conving?

Editat de BlueS
Edit site reclama.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Bineinteles ca o sa refuze. Intai trebuie ea sa constientizeze ca are o problema. Cel mult poti sa o ajuti incercand sa stai cu ea, sa o scoti la plimbare, sa aveti preocupari care sa o binedispuna. Daca ai citit despre simptome sigur ai citit si despre ce ai putea sa faci.

Plus ca a venit toamna si majoritatea oamenilor sunt influentati de vreme, reduc activitatile de peste vara, a trecut vacanta / concediul si urmeaza iarna asa ca nu e ceva neobisnuit.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Plus ca a venit toamna si majoritatea oamenilor sunt influentati de vreme, reduc activitatile de peste vara, a trecut vacanta / concediul si urmeaza iarna asa ca nu e ceva neobisnuit.

100% adevarat.

 

sa stii totusi ca medicul+ antidepresivele nu sunt unica solutie.

 

ea traieste intr-o lume ei, din care nu prea ai cum s-o scoti altfel decat intrand in ea, in lumea ei cenusie.

 

adica, daca o iubesti, apropiete de ea sufleteste, fa ce-i place ei, las-o sa vorbeasca mult, fii intr-un fel medicu ei.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

buna,sunt noua pe acest site si de cateva luni,si de vreo 10luni am probleme de care habar nu aveam,mai exact atacuri de panica,am ajuns de cateva ori si la urgenta.toate au pornit cred de cand am venit in italia acu 7 ani,erau niste simptome care nu le bagam in seama,dar,probabil,cu trecerea timpului acestea s/au agravat si am ajuns sa am aceste atacuri de panica.am fost la un medic homeopat care mi/a dat o terapie f buna,de m/a pus un pic pe picioare dar acum am alte frici,ma gandesc la persoane care s/au sinucis si asta ma sperie.nu inteleg de ce ma gandesc la lucrurile astea care nu ar tb sa ma priveasca pe mine,ca sunt pers. pe care nici macar nu le cunosc.eu cred ca am cu siguranta o depresie si as dori sfatul un psiholog daca e posibil.stie cineva un psiholog bun la roa,italia. va multumesc

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am incercat si varianta cu viata activa. Functioneaza, dar doar la suprafata. Adica fiind ocupat, nu mai am timp sa ma gandesc si la problemele pe care le am. Iar daca imi ocup timpul si cu lucrur

 

i placute, chiar ma simt bine. Dar cand ma pun noaptea in pat, iar revin gandurile, care din fericire nu razbat prea mult deoarece creierul e ocupat cu ce am facut in decursul zilei. Si ma gandesc acum. Oare nu cumva oamenii se simt bine tocmai pentru ca au mereu ceva de facut ? Oare daca iei un om normal si il izolezi de mediul social in care isi duce existenta, ce se intampla ? O rezista mult inainte sa intre in depresie ?

 

Oricum, e ciudata starea asta sa faci mereu ceva. Simt ca ma pierd pe mine insumi. Uit de mine, sunt parte din lucrul pe care il fac, iar daca socializez sunt parte din acel sistem de socializare. Parca nu mai sunt o individualitate, ci doar o piesa dintr-un mecanism.

Pe mine m-a ajutat sa merg la psiholog,de fapt era psihoterapeut,eram intr-o relatie foarte dificila si de vre-o 2 ani parca eram undeva in spatele realitatii,functionam cumva pe pilot automat,fara sa mai simt mare lucru din ce ma inconjura.La inceput m-am lamurit de ce ma simt asa si apoi a inceput un lung drum de schimbare.Acum sunt eu si simt viata mea ca fiind a mea,simt ca traiesc.Sigur ca mai am si zile proaste,dar si pe astea le simt altfel ,nu mai e ca o amorteala.Cred ca un psiholog poate sa ajute mult.Eu am mers la o d-na,culmea m-a dus de mina fostul iubit,de care in timpul terapiei m-am si despartit(ironic nu?).Nu mai am nr de tel. dar o gasesti pe net Iuliana Iordache.Numai bine!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Din pacate avem multi pacienti pe forum care recomanda doctorul care le-a tratat de depresie si s-au facut mai bine ca perfecti, insa sint putini care le crede :crazy:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×