De curand s-a intamplat ceva care m-a pus pe ganduri.
O prietena face altei prietene o confidenta. Nu era tocmai un secret dar se subantelegerea pastrarea discretiei in privint ainformatiei. Marturisitoarea isi declara nelinistea cu privire la un aspect din relatia ei intima. Confidenta s-a intalnit cu alt aprietena si aducand problema la nivel de principiu a cerut la randul ei o parere cu privire la abordarea acelui caz de viata. S-a discutat, s-a filozofat, s-a intors problema pe toate fetele si s-a ajuns la o pozitie de principiu - era cumva necesar pentru ca oric eom pute atrece prin situatia acelei persoane. Dar nu s-a indicat si pastrarea discretiei asupr acazului.
Intr-un lant de povestiri si marturisiri a ajuns la prima persoana povestea cu pricina - si astfel ea a realizat ca indiscretia a fost produsa. Nu era nimic acuzator sau de rusine dar "secretul" fusese divulgat. A urmat o discutie intre primele doua persoane. Iar marturisitoarea a realizat ca daca ai un secret si nu poti sa-l tii, chiar daca vrei sa contezi pe discretia unui prieten, a-l "desarta" in mintea si in sufletul lui reprezinta o impovarare. Nu spune - exercita o presiune. Putini sunt oamenii care rezista la ea. Apoi nu este intotdeauna corect sa lasi in gradina prietenului ceea ce tu insuti nu poti pastra. Sau iti asumi indiscretia. Este posibila fara rea intentie. Secretul este ceva extrem de intim. De multe ori chiar persoana care il detine se simte oprimata de informatie. Impartasirea este terapeutica, adevarat. Dar transfera povara mai departe. Chiar daca secretul nu este al detinatorului tot este inconfortabil prin interdictia de a-l transmite. Este ca si cand detii o bomba care poate exploda la o manipulare neatenta. Trebuie sa faci loc in constiinta ta unui raft cu lucruri fragile. Devii pastratorul unor delicateturi care iti poate inhiba larghetea folosirii propriilor informatii din mintea ta. Apoi interdictia se poate sterge cu timpul dar ramane ifnormatia pura ce isi gaseste astfel, la un moment dat, loc sa iasa afara. Cel mai bine este sa traiesti viata astfel incat sa nu transformi ceva in secret. Sa nu fii nevoit sa ingrobi de ochii celorlalti (sau ai tai) faptele. Sa nu-ti fie rusine cu ce esti, simti sau faci. Numarul secretelor ne da imaginea curateniei vietii noastre. Cu cat ele sunt mai multe cu atat riscam mai usor o dezavuare iar locul casei noastre este ocupat mai mult cu pubele decat cu ferestre.
A trai viata fara secrete nu isneamna sa speli mereu rufele murdare in public asigurandu-te astfel de imposibilitatea ca cineva sa fie indiscret sau santajist. Ci a nu-ti mai murdari atat de mult lucrurile. Si daca totusi se intampla si faptul acesta este aratat cu degetul - asumati-l!
) 
